Boicot alegerilor, boicot actualei puteri! (Partea II)

(Începutul în partea 1)

Piramidă coruptă

În această piramidă coruptă şi foarte bine dirijată, un loc aparte le aparţine organelor de justiţie şi a celor de ocrotire a ordinii de drept. Însăşi formarea lor şi baza legislativă de care, chipurile, se conduc ele, sunt în totalitate supuse unor scopuri corupţioniste.

Se conturează şi alte fenomene periculoase. Majoritatea participanţilor la această piramidă coruptă concomitent sunt integraţi şi în structuri criminale. Şi, de fapt, nici nu poate fi altfel. Corupţia şi crima nu pot să existe una fără alta.

Anume crearea acestui sistem mafiot-criminal şi banditesc a şi constituit scopul de dragul căruia au fost organizate evenimentele din 7 aprilie 2009, sistem care în toţi anii de atunci încoace conduce ţara. Această grupare organizată criminală a capturat Moldova şi întregul ei popor. El, acest sistem, a creat propria sa putere, de sus pînă jos, puterea slujindu-le doar lor.

Anume acest sistem îi dictează Parlamentului să adopte legile de care are nevoie el. Pe parcursul celor 7 ani trecuţi, membrii acestui sistem batjocoresc Constituţia statului nostru, transformînd-o în ostatică, iar mai drept spus, într-o cadînă.

Repet, tovarăşi: toate cele enumerate şi încă multe-multe altele constituie principalul scop şi principala cauză a distrugerii statalităţii moldoveneşti, a cufundării Moldovei şi a poporului ei într-o sărăcie îngrozitoare, a păstrării şi aprofundării colapsului demografic şi a evadării în masă a oamenilor din ţară.

În Moldova, sunt definitiv denaturate înseşi noţiunile privind normele şi standardele democratice. Prostituţie politică, făţărnicie, minciună, falsificare a realităţii — iată metodele şi formele de acţiune şi comportare a celor care acum au capturat funcţiile de conducere din ţară.

Această înşiruire şi aceste concluzii nu vor fi complete dacă nu-i vom aminti şi pe cei care au fost inspiratorii organizării evenimentelor din 7 aprilie, care şi astăzi, din culise, continuă să însufleţească şi să sprijine această putere banditească şi sistemul oligarhic corupt creat de ei. În acest context, apare întrebarea cîţi au mai rămas dintre naivii care continuă să creadă că lovitura de stat din 7 aprilie a fost organizată doar de Filat, Urechean şi Ghimpu? Dar prin ce poate fi explicat faptul că anume în acea zi şi anume la ora fixată, în Moldova a apărut cetăţeanul SUA Alex Grigorievs, acelaşi care după aceea a fost numit şi unul dintre organizatorii Maidanului din Kiev, iar nu mai tîrziu decît în primăvara acestui an a fost expulzat din Azerbaidjan în ajunul alegerilor parlamentare? Şi ce căuta atunci în mulţime ambasadorul Romвniei? Şi cine a dat foc edificiului Preşedinţiei şi al Parlamentului? Iar un oarecare cetăţean Baghirov din Rusia ce căuta pe la noi? Şi la ce îndemnau mulţimea adunată Dumitru Braghiş, Chiril Lucinschi şi Natalia Morari? Cine nu le ştie sau nu le cunoaşte pe toate acestea, vizionaţi pe site-ul PCRM filmul lui Constantin Starîş «Atac asupra Moldovei».

Rezumat: În cei şapte ani trecuţi de atunci, toţi aceşti nemernici «revoluţionari», chiar şi cu ajutorul «sufleorilor» străini, aşa şi n-au reuşit să construiască nici o versiune, să găsească nici o cauză, fie şi neîntemeiată, din care comuniştii, în timpul guvernării lor, nu ar fi făcut faţă la soluţionarea unei sau altei probleme. Chiar dacă au răspîndit minciuna despre «Voronin-dictatorul». Şi în toate în modul cel mai primitiv au contrazis disciplina şi democraţia. Altă minciună a lor a fost că noi, comuniştii, am monopolizat întreaga putere în ţară, totodată, ignorînd faptul că în însuşii aparatul preşedintelui erau doar cîţiva membri ai PCRM, şi aceştia doar în timpul celui de-al doilea mandat, iar Guvernul în general era aproape în totalitate compus din miniştri fără de partid. Dar ei au avut nevoie de aceste insinuări pentru ca să îndreptăţească faptul că astăzi toate ministerele, toate instituţiile statului, inclusiv pînă la primăriile săteşti, sunt repartizate în corespundere cu reprezentanţa de partid în Coaliţie. Analizaţi cine se află în calitate de miniştri din partea democraţilor, a liberalilor.

Dezmăţ constituţional

Şi tot sistemul de ocrotire a ordinii de drept, inclusiv Curtea Constituţională de asemenea a fost format de ei în baza principiului «fie şi un prost, dar de al nostru». Nici preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, nici judecătorii Victor Popa, Aurel Băieşu, Igor Dolea, Veaceslav Zaporojan nu au fost nici o zi ca judecători. Selectarea şi numirea lor s-a făcut după principiul fidelităţii personale şi priceperii «de a linge mînile şi a încovoia spatele», precum şi de «a silui» Constituţia.

De aici şi devotamentul lor de slugă şi ignorarea totală a normelor procedurale, dar şi atitudinea criminală faţă de însăşi Constituţie.

Înţelepţii spuneau că «sunt vremuri în care se aruncă pietrele şi sunt vremuri în care se adună pietrele» sau «timpul lecuieşte». Nu ştiu dacă timpul va lecui actuala componenţă a Curţii Constituţionale de modificarea premeditată, preconcepută şi interesată a Constituţiei, pe care ei au făcut-o la indicaţia stăpînilor săi, încălcînd capitolul IV al Constituţiei, dar aş vrea foarte mult să cred că actualii membri ai Curţii Constituţionale în mod real vor aduna pietre, de exemplu, la Brănbeşti.

Cu atît mai mult cu cît tratarea liberă a Constituţiei, făcută la comandă, se face de acum de numeroase ori. Astfel, membrii Curţii Constituţionale, conducîndu-se numai şi numai de instinctele lor, au săvîrşit o «revoluţie» în practica jurisprudenţei internaţionale. Deoarece doreau foarte mult să schimbe articolul 13 al Constituţiei privind denumirea limbii noastre din moldovenească în romвnă, ei nu au găsit nimic mai potrivit decît să considere declaraţia de Independenţă superioară Constituţiei. Nu cred că este vorba despre un analfabetism al tuturor membrilor Curţii Constituţionale deşi, cum am spus mai sus, ei dau dovadă şi de asta. Asta nu e altceva decît o promovare premeditată a unionismului şi romвnismului, nu e altceva decît legiferarea faptului că nu există şi nu pot exista nici moldovenii, nici limba lor. Din care tot felul de nemernici trag concluzia că Moldova nu e stat, ci pur şi simplu un teritoriu. Pentru o asemenea interpretare criminală a Constituţiei, Parlamentul era obligat să-i elibereze imediat din funcţii pe toţi membrii Curţii Constituţionale, care au votat pentru aşa ceva. Dar Parlamentul n-a făcut acest lucru. De ce nu l-a făcut? Pentru că ei constituie împreună cu dînşii acea grapare antinaţională şi antistatală.

În afară de asta, de aşa-numiţii constituţionalişti a mai fost nevoie. Într-o zi care, sunt sigur, va intra în istoria ţării ca ziua «răsturnării constituţionale», Curtea Constituţională din nou a trădat Constituţia. Ei, în mod perfid încălcînd art. 2 al Constituţiei, care declară că suveranitatea în ţară aparţine poporului, au modificat ordinea alegerii preşedintelui ţării. Este inimaginabil, dar 4 membri ai Curţii Constituţionale, de fapt, i-au scuipat pe toţi: şi pe cei 101 deputaţi ai Parlamentul, şi pe mai mult de 3 milioane de cetăţeni ai ţării, şi organizaţiile internaţionale din care Moldova face parte.

În următoarea zi, pe 5 martie, Comitetul Central al PCRM a făcut o declaraţie în care am tras alarma, ne-am exprimat îngrijorarea şi neacceptarea faptului săvîrşit şi a consecinţelor care le va avea acesta în viitor.

Trezeşte uimire şi indignare că o asemenea decizie a Curţii Constituţionale, practic, nu a îngrijorat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comisia de la Veneţia, Uniunea Europeană, iar misiunea ei la Chişinău s-a cufundat într-un somn letargic, iar ambasadele acreditate în Moldova şi, în primul rînd, Ambasada SUA, care, după cum demult ştim, niciodată nu scapă nimic în afara atenţiei şi aprecierii sale, de data aceasta de asemenea «nu a observat» nimic.