Praf în ochi

Curtea Constituţională a acceptat ca din Lege Supremă să fie exclusă noţiunea «imunitate de deputat».

 

Vom aminti că respectiva interpelare a fost expediată în instanţă de către un grup din 39 de parlamentari. Iar preşedintrele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, a căzut cu uşurinţă de acord cu propunerea lor, remarcînd că aceasta nu vine în contradicţie cu legea. Tot el a adăugat că decizia Curţii esre definitivă şi nu poate fi atacată.

După cum ne conving ultimile exemple, în Moldova pe toate le hotărăşte Curtea Constituţională. Mai bine zis, decid cetăţenii ţării vecine, care, la comanda guvernării, s-au apucat să modifice Constituţia. De fapt, respectiva decizie nu e altceva decît încă «o bombonică» pentru popor. E absolut limpede faptul că în ţara noastră, în condiţiile în care justiţia este coruptă şi dirijată, acest proiect de lege poate fi folosit drept «măciucă» pentru incomoda opoziţie. Sau pentru concurenţii periculoşi — ca exemplu, avem dosarul Filat. Indiscutabil, Vladimir Filat trebuie să stea după gratii, dar, fiţi de acord, nu de unul singur, ci într-o companie solidă de complici, care, nu se ştie de ce, nu sunt lipsiţi de această imunitate. Se vede că ei vor mai putea fi de folos, de aceea, după anularea imunităţii, pe dînşii nu-i paşte nici un pericol.

Deşi, după cîte îmi amintesc, Alexandru Tănase ne explica nouă, celor sărmani şi nenorociţi, că anularea imunităţii de deputat poate însemna îngrădirea democraţiei.

La 25 noiembrie 2011, în concluzia la opinia sa separată, dumnealui scria că ea, Constituţia, este garantul democraţiei şi al statului de drept ca principii fundamentale ale Republicii Moldova şi că, prin urmare, aplicarea prevederilor Constituţiei în scopul îngrădirii democraţiei sau abaterii de la esenţa statului de drept ar fi în contradicţie cu însuşi spiritul Constituţiei, iar modificările propuse conţin anume astfel de riscuri.

După cum vedem, în 2016, preşedintele Curţii Constituţionale nu mai are o opinie a sa, una separată. Cum s-ar spune, soldatul nu trebuie să se gîndească la nimic, pentru dînsul gîndeşte căpetenia. Iar ceea ce gîndeşte căpetenia — soldatul este obligat să execute. Nici mai mult, nici mai puţin.

Eugeniu Marian