La ce vă trebuie?

Participarea în actualele alegeri prezidenţiale înseamnă complicitate în procesul de capturare a statului

Şi nu mai contează rolul pe care-l joci în acest spectacol (fiţi de acord, este greu să numim aceste alegeri corecte) — rolul de candidat sau alegător.

Adevărul este adevăr: aruncarea buletinelor în urnele de vot înseamnă să lucrezi pentru «ei».

Pentru cei, care deja de şapte ani ne ţin drept ostatici, pentru cei care au furat miliardul, care reduc programele sociale, pentru cei care au creat o piramidă incomensurabilă a corupţiei — într-un cuvînt, pentru cei care fac fărădelegea în Moldova contemporană. Şi pentru cei care scapă absolut nepedepsiţi pentru tot ceea ce fac.

Ce înseamnă mafie? Asta nici pe departe nu reprezintă acel scenariu cinematografic în care mafioţii jefuiesc bănci, împuşcă pe toţi la stînga şi la dreapta în plină stradă şi aruncă victima cu picioarele legate în rîu. Mafia înseamnă fuzionarea elementului criminal cu structurile statului, ceea ce urmărim la noi în ţară începînd cu 7 aprilie 2009.

Aşa cum a menţionat liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin în cadrul celei de-a XX-a Plenare a CC, «acest sistem şi-a creat propria guvernare de sus în jos, care-l serveşte. Anume acest sistem dictează Parlamentului care sunt legile de care are nevoie să fie adoptate. Anume ei, deja de 7 ani de zile, îşi bat joc de Constituţie pe care au transformat-o în propriul lor ostatic, mai exact — în propria metresă».

Ei bine, ci-o fi, de aceea, pentru început, ar fi bine de a smulge din mîinile mafiei baza legislativă, adică de a organiza alegeri parlamentare anticipate. Recent, erau suficienţi doritori de a realiza acest lucru. Ei rosteau discursuri înflăcărate în pieţe, instalau orăşele de corturi, le arătau celor de la guvernare din deget şi se purtau cu protestatari mahmuri pe străzi.

Ulterior, protestele s-au redus la zero. Atunci cînd aceeaşi guvernare a aruncat un os pentru Igor Dodon, Renato Usatîi, Andrei Năstase şi altor ca ei — un os sub forma alegerilor prezidenţiale directe. Fapt care demonstrează încă o dată că aceşti «înflăcăraţi» au folosit, pur şi simplu, poporul în calitate de prezervativ pentru realizarea propriilor ambiţii politice. Adevărat, iniţial, ei s-au revoltat de dragul bunului simţ, ulterior, însă, au înghiţit momeala. Acum vedem că doi dintre ei s-au făcut candidaţi la Preşedinţie, iar «minorul» Renato Usatîi şi-a înaintat propriul candidat, iar partidul său participă în aceste alegeri.

«Acum, cu toţii s-au pus în rînd cu o bere la fotoliul de preşedinte şi foarte drăguţ aleargă să prezinte semnăturile necesare. Dodon s-a bătut cu capul de toţi pereţii, spunea că vrea alegeri parlamentare anticipate, acum arde pămîntul sub el şi ce-i mai ard obrajii», a estimat situaţia Vladimir Voronin.

Totuşi, cum n-ai da, aceste alegeri rămîn a fi ilegale. Pentru că patru cetăţeni români, care se pretind a fi judecători ai Curţii Constituţionale, nu pot să substituie Constituţia cu propria lor persoană. Cu atît mai mult să facă acest lucru în repetate rînduri.

Iată că şi în data de 4 martie curent, îndeplinind voinţa stăpînilor săi, aceste persoane au scuipat în faţa poporului moldovenesc şi au încălcat în picioare toate normele şi cerinţele internaţionale. De altfel, s-a confirmat că şi organizaţiile internaţionale la care participă Moldova (APCE, Comisia de la Veneţia, UE ş.a.m.d.), de asemenea, scuipă profund pe această situaţie.

Imediat, Comitetul Central al PCRM a lansat o declaraţie prin care şi-a manifestat temerea, îngrijorarea şi împotrivirea în raport cu acel fapt împlinit şi consecinţele probabile. Însă, aşa numita «opoziţie» care se afla în euforia «victoriei» sale, nu a împărtăşit această îngrijorare.

Acum, acelaşi Renato Usatîi recunoaşte că este de acord cu comuniştii şi că «aceste alegeri sunt ilegale din simplu motiv că Curtea Constituţională nu poate modifica Constituţia». Dar acestea nu sunt decît cuvinte aruncate în vîntul schimbărilor.

Usatîi spune că partidul său participă în alegeri, chipurile, pentru a răspunde rugii înlăcrimate a poporului care «nu vrea să aleagă între Lupu, Leancă şi Ghimpu». Este greu să nu fim de acord cu Vladimir Nicolaevici Voronin, care a declarat că victoria oricărui candidat din partea opoziţiei va fi absolut inutilă, or, Curtea Constituţională coruptă va găsi motive să nu recunoască victoria candidatului incomod. Unde mai pui că nici competenţele preşedintelui Moldovei nu sunt foarte bogate. Te mai pomeneşti că le retrag şi pe cele care sunt (nu în zadar guvernarea s-a antrenat, în această vară, în Consiliul Municipal Chişinău). Sau se vor gîndi să organizeze procedura de impiciment…

Aşa deci, consider că cetăţenii Moldovei nu au nevoie de preşedinţi pro-guvernare sau de factură pseudo-opoziţie. Unii se auto-înaintează. Să fie sănătoşi. Cu atît mai mult că, se ştie foarte bine, în ţara noastră totul se alege doar că nu poporul o face. Aşa cum spunea Mark Twain, dacă de alegeri ar fi depins ceva, nouă nu ni s-ar permite să participăm la ele.

 Respectiv, soluţia este una singură — boicotul. «Doar boicotul naţional este pe măsură să deturneze planurile regimului, să readucă ţara pe calea dezvoltării democratice. Doar boicotul va readuce Moldova pe cîmpul legal. Doar după boicot va fi posibilă organizarea alegerilor parlamentare anticipate», a subliniat Vladimir Voronin în raportul său rostit în cadrul celei de-a XX-a Plenare a CC PCRM.

În legătură cu acest fapt, el a reamintit că formaţiunea dispune de experienţa boicotării procesului de vot. «În anul 2000, cînd Lucinschi a vrut trecerea de la modelul de guvernare parlamentar la model prezidenţial, îşi dorea mai multe competenţe, el a propus organizarea unui referendum naţional. A fost redus pragul de participare. Atunci, comuniştii au muncit mult şi au convins poporul ţării. În 2010, istoria s-a repetat — referendumul nu a fost validat».