«Ego supra lex»
РУС. MOLD.
» » «Ego supra lex»

«Ego supra lex»

16-09-2016, 13:48
Viziuni: 1 585
  
Versiunea de tipar   
«Ego supra lex»Cine și cînd îl va pune la punct pe acest președinte  al Curții Constituționale care acționează cu mult peste limitele împuternicirilor sale?

Alexandru Tănase a ajuns foarte aproape de a rosti: «Eu sunt mai presus dect Legea». Deocamdată, el nu vorbește direct despre acest lucru, însă, prin acțiunile sale indică asupra exclusivității juridice a persoanei sale.

 

Să răsucească Legea, Constituția, în orice direcție, la dorință, utilizînd în calitate de instrument Curtea Constituțională unde patru din cei cinci judecători sunt cetățeni ai României — aceasta este funcția de bază a actualului președinte al CC. În orice caz, se pare că el înțelege această funcție anume așa. Tănase, însă, nu vrea să se mulțumească doar cu manipularea Legii — oferă-i un sistem politic și el va modifica totul.

 

* * *

Vinerea trecută, a fost organizată o ceremonie parlamentară oficială cu ocazia împlinirii a 25 de ani de Independență a Republicii Moldova. De ce s-a întîmplat acest lucru la două săptămîni după Ziua Independenței — rămîne o întrebare fără răspuns.

 

Cu o mare doză de certitudine, putem presupune că cineva din rîndul celor care iau decizii s-a reținut în concediu și nici un fel de jubileu (cu atît mai mult un semi-jubileu) nu putea fi mai important decît cele 13 zile de vacanță. Acest caz, se putea nici de pomenit. Însă, nuanța în cauză caracterizează și atitudinea celor de la guvernare față de țara noastră, istoria ei și datele semnificative.

 

Însăși manifestarea, chiar dacă s-a numit festivă, a ieșit — dacă să judecăm după discursurile rostite — aproape că una de doliu. Să zicem că nu avem cu ce ne mîndri decît cu faptul că în august 1991 în piața din fața sediului Consiliului Miniștrilor, la poalele monumentului lui Lenin, un grup de intelectuali (așa se obișnuiește a-i numi de atunci încoace) a proclamat, în fața miilor de oameni, independența și suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (anume așa RSSM — și nu a Republicii Moldova).

 

În rîndul oratorilor, cota sa de amărăciune verbală și-a expus-o, în fața celor prezenți la manifestație, și Alexandru Tănase, în trecut — avocat (care a pledat în apărarea unor persoane destul de dubioase), deputat din partea PLDM (partid pe care l-a părăsit într-un moment favorabil pentru sine), ministru al Justiției (care a discutat mult despre reformele necesare dar care a reușit să se remarce doar prin faptul că anume atunci au fost înregistrate organizații legionare și neofasciste prin esența lor), începînd cu anul 2011 — judecător la Curtea Constituțională, la scurt timp și președinte al acesteia (fără nici un fel de experiență judecătorească și stagiu de jumătate de an în calitate de membru al CC).

 

Perioada președinției lui Alexandru Tănase la Curtea Constituțională a devenit o etapă calitativ nouă în istoria de 21 de ani ai acestei structuri. La Curtea Constituțională nu s-au adoptat decizii mai scandaloase decît în ultimii cinci ani. În rîndul celor mai de rezonanță se numără declararea supremației Declarației de Independență în raport cu Constituția și, evident, anularea definitivă și ireversibilă a deciziei la fel de definitive și ireversibile a CC din 2000 cu privire la modalitatea de alegere a șefului statului.

 

* * *

Ce altceva se mai poate spune despre Alexandru Tănase? Pentru el personal, statutul de președinte al Curții Constituționale nu-l împiedică să se pronunțe pe marginea unui sau altui subiect ce prezintă interes pentru propria lui persoană. Tănase este un oaspete frecvent al showurilor politice televizate, el în general comunică destul de activ cu presa, este un utilizator exemplar al rețelelor de socializare — este greu de identificat un subiect de rezonanță care nu s-ar fi bucurat de un comentariu din partea actualului președinte al Curții Constituționale din Moldova.

 

Revenind la ceremonia parlamentară sus menționată, vom remarca faptul că și în cadrul acesteia, prin discursul său, Alexandru Tănase nu a ratat ocazia de a se pune în strălucire.

 

Pornind de la constatarea evidentă a faptului că «după 25 de ani de zile, lista eșecurilor este incomensurabil mai mare decît lista realizărilor», Tănase a dat vina pe «sistemul politic arhaic», care funcționează de 25 de ani în Moldova. Și a indicat clasei politice din țară asupra a ce urmează să se concentreze pentru a redresa situația — «este vorba despre problema partidelor politice, este vorba despre problema sistemului electoral». În calitate de exemplu demn de urmat, Tănase a numit sistemele politice care funcționează în Țările Baltice, pronunțăndu-se destul de transparent în susținerea introducerii circumscripțiilor uninominale pentru alegerile parlamentare.

 

(Din cîte își amintesc bine cu toții, în 2013, anume această idee era promovată de stăpînul Partidului Democrat, cel mai mare oligarh din Moldova, cu care Tănase, conform propriilor sale mărturii, este în relații de prietenie — Vladimir Plahotniuc. Oponenții acestei idei și-au argumentat poziția prin faptul că există o mare probabilitate de a cumpăra deputații uninominali de către un anumit jucător politic, care ar putea să nu participe nemijlocit în aceste alegeri. Acest model a fost testat cu succes de către Partidul Democrat în cadrul alegerilor din Adunarea Populară din Găgăuzia, cînd democrații au cumpărat la bucată toți așa numiții deputați independenți din APG).

 

În discursul său, Tănase a explicat handicapul sistemului politic moldovenesc prin faptul că, la începutul anilor 90, «puterea a revenit fostei nomenclaturi de nivel mediu a Partidului Comunist. Și, respectiv, « fără recuperarea elitelor intelectuale în procesul decizional, noi nu vom reuși să ne mișcăm mai departe». Acesta a fost mesajul său, dacă să nu-i spunem indicație pentru alegători și cei de la guvernare.

 

* * *

La toate aceste perle ale lui Tănase am fi putut să nu atragem nici o atenție. S-a expus și el omul, ce-i din asta, la noi, chipurile, funcționează libertatea gîndirii și libertatea cuvîntului. Problema constă în faptul că această libertate se aplică foarte și foarte selectiv. În special, în raport cu președinții Curții Constituționale.

 

Spre exemplu, actualul președinte al CC, Alexandru Tănase face asemenea comentarii cu regularitate, cu orice ocazie, sub orice formă, în fața oricărui auditoriu. Cu toate acestea, predecesorul său, Dumitru Pulbere, a fost suspendat din funcție după ce o singură dată și-a permis să-și exprime propria opinie.

 

În 2011, fiind președinte al Curții Constituționale, bazîndu-se pe Legea Supremă și decizia CC, pronunțată pe 20.09.2011, Dumitru Pulbere a declarat că în cazul nealegerii președintelui pînă pe 28 septembrie, Parlamentul urmează să fie dizolvat. Reamintim, în acea perioadă, alianța de guvernare sconta foarte mult să simplifice procedura de alegere a șefului statului, motiv pentru care intenționa să modifice Constituția printr-o lege organică. Atunci, Curtea Constituțională nu a permis acest lucru. Iar pentru libertatea gîndirii sale și necoordonarea cu clica de la guvernare, Dumitru Pulbere a fost demis din funcția de președinte al CC. Motivul formal declarat a fost că, chipurile, prin declarațiile sale, Pulbere «a prejudiciat imaginea Curții Constituționale în fața organelor puterii statului».

 

În acest caz, Alexandru Tănase este curat în fața organelor puterii de stat. Părțile sunt în relații de prietenie, Tănase le susține cum poate, chiar dacă această susținere calcă în picioare însăși Constituția. Ceea ce, din păcate, nu putem spune despre imaginea Curții Constituționale, care, în perioada președinției lui Tănase, nu mai este numită decăt a cincea coloană și adunătura slujitorilor Partidului Democrat. Posibil, fără Tănase, situația s-ar fi reușit a fi redresată.

 

Așa deci, cine și cînd va reuși să-l pună la punct pe acest președinte al Curții Constituționale care acționează cu mult peste limitele împuternicirilor sale?
 
Iuri Deatlov
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: