Epoca a cincea

Un alt partid de acest fel, Moldova contemporană nu a avut. Nu are nici astăzi

Dacă și vreodată va apărea un partid asemănător, el va fi comparat cu actualul PCRM. Astăzi, însă, este greu să ne imaginăm o formațiune politică capabilă să parcurgă asemenea cale și să nu renască: să le depășească pe toate și să nu-și trădeze principiile.

Onestitatea — morală și politică, principialitatea — personală și colectivă, consecutivitatea — de la scara organizațiilor primare pînă la statală…. Aceste caracteristici sunt pe atît de vădit corecte pe cît de irealizabile pentru restul formațiunilor politice, în toți cei 23 de ani au făcut diferența Partidului Comuniștilor din Republica Moldova de așa numitele proiecte politice care au tot apărut în țară.

De aici vine și responsabilitatea comuniștilor fără precedent pentru realitățile noastre politice. De aici — lupta politică fără compromisuri. Tot de aici vin și cerințele fără precedent față de PCRM. De ce — pentru că este partidul Comuniștilor din țară. Partidul poporului moldovenesc.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Cine suntem noi — comuniștii moldoveni de astăzi?», rostit la adunarea festivă, consacrată aniversării a 10-ea a PCRM, 25 octombrie, 2003)

«Există o asemenea expresie: «Oameni buni există mai mulți decît oameni răi, dar ei sunt organizați mai prost». Și prima noastră mișcare unul spre altul, prima idee, foarte simplă, care a devenit baza viitoarei noastre organizații politice a fost ideea de a opune rezistență haosului, ideea că răul ce-l săvîrșește degradarea socială și iresponsabilitatea morală a puterii trebuie să fie oprit. În paleta politică a statului moldovenesc era pur și simplu obligatoriu să apară un partid al speranței sociale, capabil să demonstreze în practică faptul că oameni buni într-adevăr sunt mai mulți decît răi, că oamenii nu sunt condamnați doar să se supună împrejurărilor, că ei sunt capabili să-și construiască activ viața lor și să obțină succese. Pentru cei care în timpul sovietic își concepea anume astfel apartenența sa la rîndurile comuniștilor, a venit timpul unor adevărate încercări. Anume așa, înfruntînd neîncrederea și dezorientarea, indiferența și presiunea drastică, a fost creat Partidul Comuniștilor din Republica Moldova…».

În rezonanță cu oamenii

Cei 23 de ani de viață ai Partidului Comuniștilor din Republica Moldova includ în sine cîteva epoci. Fără îndoială, toate sunt legate de viața tuturor cetățenilor Moldovei — cu necesitățile lor, cu lupta lor pentru existență, pentru dezvoltarea statului; toate sunt legate de perspective, speranțe. Astăzi, sunt legate de credința revenirii la normalitate. Și această credință, de asemenea, este despre PCRM.

Cîteva epoci ale PCRM presupun crearea și formarea; dezvoltarea și cucerirea încrederii cetățenilor; accederea la putere și munca titanică pentru salvarea Moldovei. Apoi, a urmat perioada actuală de șapte ani în opoziție — cu noi tentative de interzicere, represiuni, corupere — din nou, fără precedent pentru țara noastră, cu dezbinare internă, inspirată din afară, și cu trădare provocată de criminalii de la putere. Patru epoci…

Dar, deja, de pe acum, la orizontul PCRM se vede a Cincea epocă. Epoca renașterii și a unei noi victorii uluitoare! În urma căreia, neapărat, va începe era dezvoltării — nu doar a partidului, ci a întregii țări. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova servește drept garanția începerii acestei ere.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Cine suntem noi — comuniștii moldoveni de astăzi?», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 10-ea a PCRM, 25 octombrie, 2003)

«…A stopa căderea economiei și a trece după aceea la ascensiunea ei ne-a reușit în lipsa unei finanțări din exterior, fără de care finanțare guvernarea precedentă nu putea face față situației. De acum astăzi, de exemplu, în bugetul pentru anul viitor, pentru întîia oară în istoria Moldovei independente, noi planificăm partea de venituri, fără a conta pe creditare din străinătate».

De unde vine această convingere — din conexiunea inseparabilă a Partidului Comuniștilor cu poporul. Grație voinței, necesităților și susținerii oamenilor, acum 23 de ani, concepția comunistă a spart interdicțiile de grotă impuse de demnitarii post-nomenclaturiști. Care, după ce și-au trădat propriul trecut comsomolist-comunist, au devenit opozanți și mai aprigi ai PCRM — cei mai înflăcărați colaboraționiști ai dușmanilor globali ai comuniștilor. Acum șapte ani, cu ajutor din afară, ei au venit la guvernare în Republica Moldova — pentru a fura țara pînă la ultima picătură, pentru a dezonora acest popor. Dar și pentru a îngropa ideea despre triumfarea echității sociale. Ideea de bază a Partidului Comuniștilor. Pe parcursul ultimilor șapte ani, se realizează proiectul de distrugere a Partidului Comuniștilor în Republica Moldova.

Oare nu pentru că această forță politică s-a dovedit a fi singura capabilă să ridice țara din ruinele liberale? Oare nu pentru că Partidul Comuniștilor pledează, întotdeauna, împotriva distrugerii statului moldovenesc? La urma urmei, oare nu pentru că numai acest partid — Partidul Comuniștilor din Republica Moldova — rezonează asupra tuturor necesităților poporului moldovenesc, îl compătimește și propune soluții reale pentru depășirea problemelor?

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Din ilegalitate — la a treia victorie», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 15-ea a PCRM, 10 noiembrie, 2008)

«…Este foarte important ca societatea și fiecare cetățean în parte să nu uite că la guvernare pot veni cei care nu sunt obișnuiți să se împovăreze pe sine cu obligații, cei care au nevoie de putere doar pentru a-și face bunăstare personală, cei care pur și simplu nu sunt pregătiți — nici din punct de vedere profesional, nici din punct de vedere moral — să poarte responsabilitate pentru țară și pentru binele poporului. Amintiți-vă: primul deceniu de guvernare a țării de către proaspăt apăruții cîrmuitori au demonstrat în mod evident că, oricît de trainic ar fi fundamentul social, economic, de producție, de infrastructură al țării, el poate fi zdruncinat, nimicit și jefuit în luni numărate. În luni numărate poate fi distrus și irosit ceea ce a fost creat, fărîmă cu fărîmă, pe parcursul multor ani și cu munca multor generații…».

Anume din aceste motive. Anume din aceste motive se încearcă distrugerea Partidului Comuniștilor. Dușmanii — din afară: de la capitalul liberal de la centrul monopolar politico-imperial; de la «mitropolia»

de peste Prut, pînă la acaparatorii din Bruxelles și Strasbourg. Dușmanii — din interior: toți cei care sunt gîndiți ca și proiecte politice. An de an, ei se înmulțesc, iar scopul stabilește și motivul. Constant, Partidul Comuniștilor reprezintă pentru ei obiectul de atac, iar pentru planurile lor de distrugere a formațiunii, aceste proiecte primesc finanțare fabuloasă.

Ceea ce înseamnă — pe de o parte, recunoașterea necondiționată a forței, autorității în rîndul populației și pericolul PCRM pentru grupările reducționale. Pe de altă parte — formațiunea merge pe calea cea dreaptă: interesele cetățenilor prevalează interesele statului, toți sunt egali în fața legii, țara își testează gradul de bunăstare după ultimul sărac. Nici un alt partid nu are nimic asemănător în programul de activitate. PCRM are chiar și rezultate în acest sens. 

Comuniștii sunt revoluția

Pentru tot felul de restul, «revoluția» este o noțiune teribilă, tabu. Dar nu și pentru comuniști. Comuniștii revoluționari au dat jos interdicția echității sociale pro-comuniste, introdusă de pseudopatrioții — unioniști, care, în esență, la începutul anilor 90, făceau jocul capitalismului global.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Din ilegalitate — la a treia victorie», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 15-ea a PCRM, 10 noiembrie, 2008)

«Este principial important faptul că, în toți acești ani, Partidul Comuniștilor nu a renunțat la principala sa calitate — el a rămas să fie unicul partid politic care întotdeauna și la toate etapele a apărat interesele majorității societății moldovenești, a luptat pentru bunăstarea ei socială — de la pensionari pînă la studenți, de la profesorii din școli pînă la academicieni, de la țărani pînă la oameni de afaceri.

…Și cel mai principal: PCRM este unicul partid care luptă pentru democrație, pentru respectarea drepturilor omului și a libertăților lui cetățenești. Acesta e unicul partid care apără independența și integritatea teritorială a Moldovei…».

După accederea pe putere, comuniștii s-au apucat să rezolve revoluționar problemele cetățenilor. Și le soluționau eficient, concret, sistemic. Aceste lucruri au încăput deja în analele mondiale — decizii revoluționare de ordin economic: «ghilotina» I și II, amnistia capitalului, cota de impozitare zero pentru profitul reinvestit.

Aflați la guvernare, comuniștii au întors revoluționar știința Moldovei în lista priorităților. Iar această atitudine față de știință nu și-au permis s-o critice nici chiar cei mai aprigi oponenți ai comuniștilor.

Absolut revoluționar, dar, totodată, evitînd confruntările civice, comuniștii au guvernat țara, practic au întors limbii ruse statutul de limbă de comunicare interetnică și au semnat Acordul de bază cu Rusia.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Din ilegalitate — la a treia victorie», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 15-ea a PCRM, 10 noiembrie, 2008)

«…Politica economică și socială pe care o realizăm, planurile de restaurare a monumentelor din patrimoniul nostru istoric și cultural au răsturnat toate stereotipele profeților politici despre comuniști. Nici un fel de default-uri, nici un fel de crize, rezistență în fața provocărilor economiei mondiale și a calamităților, deschidere spre integrare atît la Est, cît și la Vest, tendința de a păstra stabilitatea, pacea interetnică, toleranța religioasă — iată care este stilul de conducere al Partidului Comuniștilor».

Revoluționar — mai ales comparativ cu acțiunile actualei guvernări — comuniștii, aflați la putere, dezvoltau viticultura, vinificația, nucăria și alte ramuri tradiționale. Pentru susținerea acestora se alocau milioane de lei. Oare nu acesta este partidul poporului, oare nu acesta este partidul țării — Moldova?!

Dar interesele poporului, interesele Moldovei s-au dovedit a fi netrebuincioase pentru cei care au succedat comuniștii la guvernare, dar și pentru cei care-i susțin pe ultimii de peste hotare. Și țara a ajuns tot acolo unde căzuse în teribilii ani 90.

Corupție, hoție, banditism, nihilism juridic. Escrocheria clicii de la guvernare în raport cu poporul. După toate acestea urmează o singură etapă inevitabilă — prăbușirea și dispariția statului. Or — revoluția.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Cine suntem noi — comuniștii moldoveni de astăzi?», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 10-ea a PCRM din 25 octombrie, 2003)

«…Situația s-a constituit într-un asemenea mod că, printre partidele și mișcările politice apărute, PCRM, indiscutabil, se poate considera pe sine în primul rînd un partid al statului moldovenesc. În mod înverșunat pentru independența Moldovei am luptat nu noi, comuniștii, dar anume noi vom face tot posibilul ca independența țării noastre să nu fie doar un truc, o scurtă etapă în calea înghițirii Moldovei de altă țară…».

A cincia — socială

Însăși istoria a destinat Partidului Comuniștilor din Republica Moldova să declare despre etapa inevitabilă în existența țării noastre — revoluția socială.

Pentru PCRM aceasta este a Cincea epocă. Aici, alegerea este simplă — fie că vine epoca în cauză, fie că vine sfîrșitul țării noastre. Dur vorbind, nu-și merită propria țară acel popor care nu este în stare să-și apere propriile idealuri — suveranitatea, independența, indivizibilitatea. Și democrația. Și supremația legii. Pentru că, fără legi comune pentru toți, nu există societate liberă. Dar există dictatură.

(Din raportul lui Vladimir Voronin «Din ilegalitate — la a treia victorie», rostit la adunarea festivă consacrată aniversării a 15-ea a PCRM, 10 noiembrie, 2008)

«…În acești ani (2001-2008 — nota red.), volumul investițiilor străine în Moldova a crescut de patru ori. Impozitul pe venit a fost redus de la 32% la 0%. A fost efectuată o amnistie a impozitelor și o amnistie a capitalului, ridicată disciplina financiară, lichidată criminalitatea organizată.

 Veniturile în bugetul de stat au crescut de patru ori, iar bugetul de asigurări sociale — de cinci ori. PIB-ul a ajuns în acest răstimp pînă la 59%. Pe cap de locuitor, el a crescut de 3,5 ori — de la 354 de dolari pînă la 1230.

Timp de opt ani, în Moldova au fost create 327 mii de locuri de muncă. Salariul mediu nominal a crescut de 6 ori, în expresie reală — cu 270%. În comparație cu anul 2001, salariul pedagogilor a fost mărit de 7 ori.

Din 2005 pînă în 2008, pachetul de servicii medicale garantat de stat a fost dublat. În aceeași perioadă a crescut și salariul lucrătorilor din domeniul sănătății. Din 2004, din momentul introducerii Codului științei și al inovațiilor, investițiile în cercetările fundamentale au crescut de 4 ori. De 7 ori s-a mărit și salariul savanților moldoveni.

Din anul 2001, mărimea medie a pensiei a crescut de 8 ori. Din 2002, nu mai există datorii la capitolul achitarea pensiilor…».