Vom ajunge oare pînă la pensie?
РУС. MOLD.
» » Vom ajunge oare pînă la pensie?

Vom ajunge oare pînă la pensie?

25-12-2016, 10:15
Viziuni: 1 292
  
Versiunea de tipar   
Vom ajunge oare pînă la pensie?Scrisoare deschisă  din partea  Uniunii Femeilor  din Republica  Moldova
Mulți consideră că majorarea vîrstei de pensionare este un adevărat genocid împotriva poporului. Dar cine consideră altfel? Cel mai probabil funcționarii, care nici nu se grăbesc să iasă devreme la pensie, preferînd să primească un salariu bun și să beneficieze de privilegiile largi ale funcției de stat pînă la vîrsta limită. De asemenea, «slugile poporului» care s-au aranjat comod în fotoliile moi din Parlamentul nostru și majoritatea dintre care a votat pentru această reformă nepopulară.

În acest fel, ei și-au demonstrat încă o dată incompetența și incapacitatea de a soluționa problemele sociale și servilismul slugarnic în fața FMI. Ei bine, cel puțin de dragul decenței ar fi tras de timp. Dar așa, imediat sub capotă!

* * *
Toți economiștii liberali afirmă în cor că majorarea vîrstei de pensionare este o necesitate obiectivă. Așa să fie oare? Dacă toți banii, pe care i-a primit Guvernul nostru din afară, ar fi fost investiți în dezvoltare și crearea de noi locuri de muncă, ci nu ar fi fost furați în mod absurd, s-ar fi găsit bani în fondul de pensionare pentru achitarea pensiilor fără a fi necesară majorarea vîrstei de pensionare și chiar pentru indexarea destoinică a acestor plăți. La asta trebuie să mai adăugăm controlul sever asupra cheltuirii surselor fondului de pensionare. Este inadmisibilă examinarea majorării vîrstei de pensionare ca și instrument de reducere a cheltuielilor bugetare din contul asigurării cetățenilor cu pensii. În majoritatea cazurilor, bugetul pierde finanțe din cauza utilizării iraționale a acestora. Iată anume cu această problemă trebuie de lucrat, doar majorarea vîrstei de pensionare este o metodă pur tehnică și nu va duce la soluționarea multor probleme. Dacă vreți să lăsați sistemul de pensii așa cum este, trebuie de stabilit vîrsta de pensionare la nivelul de 90 — 95 de ani, pentru că majorarea de la 57-62 pînă la 63 de ani nu va juca un rol principial din punct de vedere bugetar. Majorarea vîrstei de pensionarea înseamnă, de fapt, eschivarea statului de la responsabilitățile sociale. Trebuie doar de introdus impozitul progresiv pe avere și legea cu privire la confiscarea celor furate, dar nu amnistia capitalului — și toate problemele legate de completarea bugetului vor fi soluționate.

Între timp, Ministerul Finanțelor, vorbind despre economie și beneficiile pentru buget și economie de pe urma realizării acestei idei, nu prezintă nici un fel de calcule în favoarea majorării vîrstei de pensionare. Totodată, calculele denotă că efectul de scurtă durată a acestei măsuri va fi nesemnificativ. Cu atît mai mult, nu este cazul să sperăm la o eventuală majorare a pensiilor. Cel mai probabil, veniturile, obținute în rezultatul reformei sistemului de pensii, vor merge la acoperirea găurilor formate de pe urma renumitului jaf — furtul miliardului.

* * *
Reforma sistemului de pensii este deosebit de nedreaptă în raport cu femeile, în pofida faptului că termenul realizării definitive a fost întins pînă în anul 2028. Dacă acum se consideră că durata medie de viață a femeilor este de 75, 5 ani, aceasta nici pe departe nu este meritul actualei guvernări, ci rezultatul grijii pentru sănătatea femeilor manifestată încă din perioada Uniunii Sovietice. Hrană sănătoasă, acțiuni profilactice, odihnă deplină și satisfacție de pe urma activității profesionale în atmosfera colectivismului și prieteniei, confort psihologic și încrederea în viitor — au consolidat sănătatea femeilor noastre și le-au permis să treacă peste greutățile perioadei de trecere la capitalism, să reziste și să păstreze familia și copiii. Însă, din păcate, de rezistat au rezistat, dar sănătatea și-au cam pierdut-o. În locul monumentului persoanelor supuse represiunii, de la gară, trebuiau să ridice un monument femeilor noastre eroine. Chiar și în condiții normale de viață, care existau în timpul socialismului, vîrsta de pensionare a fost stabilită la pragul de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei.

De ce au fost stabilite anume acest criterii de vîrstă? Pentru că statul avea grijă de femei. Pentru că anume la această vîrstă sănătatea femeii devine vulnerabilă și din punct de vedere fizic și din punct de vedere psihic. Iar nouă ni se propune, într-o perioadă atît de complicată — cînd nici măcar tinerii nu au unde să se angajeze, să rămînem și fără lucru și fără pensie, să fim povară pe spinarea copiilor. Acesta poate servi drept motiv de suicid, asemenea cazuri sunt deja înregistrate.

Nu vom declama despre faptul că, chipurile, «omul trebuie să muncească, omul vrea să trăiască o viață completă, haideți să majorăm vîrsta de pensionare, în caz contrar la pensie se vor plictisi». Acest argument îl excludem totalmente, mai ales pentru femei. Femeile, întotdeauna, au multe griji, pe responsabilitatea ei este și familia, și casa. Iar dacă ea va dori să mai lucreze, atît timp cît îi mai permite sănătatea și-și va putea găsi un serviciu pe măsura puterilor sale — poftim, ea poate lucra și fără să fie necesară majorarea vîrstei de pensionare. Dar ea va avea, deja, o anumită bază financiară. Nu este vorba pur și simplu de pensie. Este vorba despre rezultatul muncii sale de-o viață. Acest lucru este foarte important și pentru bărbați, însă, în mod special — pentru femei.

* * *
Pe vremea socialismului, munca era respectată la fel ca și omul muncii. Se spunea atunci: «A plecat la odihna bine meritată». Iar acum, au inventat termenul «vîrsta de supraviețuire». S-ar părea că sunt doar niște cuvinte, niște fraze. Dar nu este așa. Prima frază presupune faptul că omul nu doar că și-a trăit viața făcînd-o pe prostul, ci muncind onorific, meritîndu-și pensia. Iar cea de-a doua frază se referă la cineva care nu mai este util pentru societate. După asemenea termene în raport cu generația în etate și apare sentimentul de aversiune la tineri care percep bătrînii ca pe ceva în plus.

Să facem concluziile:

Prima. Reforma sistemului de pensii este rezultatul incapacității actualului Guvern de a soluționa problemele sociale din cauza incompetenței sale, angajamentului pe interior și dependența excesivă de «binefăcătorii» occidentali.

A doua. Reforma nu va soluționa problemele legate de venitul la buget (vor apărea șomeri în etate cărora statul va trebui să le achite indemnizații), ci, pur și simplu, este un act de genocid împotriva generației în etate și crearea confruntărilor între bătrîni și tineri — ambele părți interesate de aceleași locuri de muncă.

A treia. Reforma este catastrofal de inechitabilă în raport cu femeile și duce la degradarea sănătății femeilor dar și la reducerea duratei de viață a acestora.скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: