«Al 17-lea revoluționar. Februarie»

Privind din 2017 în trecut — spre anul revoluționar 1917, în Moldova noastră ar fi mai corect să vorbim nu despre problemele țării, ci despre contradicțiile sociale pe care continuă să le genereze
În ce condiții s-a desfășurat Revoluția din februarie 1917? Care a fost contextul mondial? Ce a precedat-o și ce a creat premisele corespunzătoare — economice, sociale, teritoriale, etnice? Analiza aspectelor menționate a fost auzită în rapoartele participanților la conferință, experți în domeniul politologiei, relații sociale.

Visarion Ceșuev: «Premisele economice ale Revoluției din februarie, se poate considera utilizarea absolut neprofesionistă a pîrghiilor de influență statală în ceea ce privește dezvoltarea proceselor social-economice în situații istorice critice».

Expertul în economie, Visarion Ceșuev a început să examineze premisele economice ale Revoluției din februarie din perioada creșterii considerabile a economiei ruse în rezultatul implementării reformelor progresive. Totul s-a schimbat după intrarea Rusiei în Primul Război Mondial. Acest lucru a necesitat resetarea totală a sistemului economic. Dar, subliniază, Visarion Ceșuev, nu a ieșit absolut nimic.

Potrivit lui Visarion Ceșuev «către anul 1916, în Imperiul Rus s-a instalat haosul, toate încercările autorităților de a influența, direcționa, de a stabili prețuri, schimb de mărfuri, clienți, consumatori, s-au încheiat dramatic». În anul 1916 au apărut primii indicii clare ale foametei în Rusia. Alimente erau multe pe Don, Ural, Siberia, însă, nu era posibil de a le transporta în regiunea de centru — nu erau vagoane, toate erau ocupate cu transportul militar. Același lucru s-a întîmplat în iarna 1916 — 1917 — Petrogradul îngheța în timp ce la Donbas stăteau rezerve imense de cărbune și care era imposibil de a fi transportat.

S-a format o imensă piață neagră, rubla s-a prăbușit. Prețurile au explodat timp de jumătate de an cu 400 — 800 %. Salariul nominal s-a majorat cu 200 — 300 %, iar cel real s-a redus, la fel cu 200 — 300 %. Situația s-a tensionat la maxim. De facto, sistemul autocrat de guvernare și-a demonstrat incapacitatea de a corespunde provocărilor vremii și să scoată țara, societatea, populația dintr-o situație critică.

În concluzia discursului său, Visarion Ceșuev a făcut o paralelă între perioada actuală și cea de acum o sută de ani. «De ce în 2009, s-a produs lovitura de stat în Moldova? Nu putea să le placă unor forțe că Moldova s-a ridicat din genunchi — că Guvernul Partidului Comuniștilor a demonstrat întregii lumi cum cei mici pot face lucruri mărețe. Același lucru a fost și în Rusia pînă în 1917. Cui îi era interesant să aibă un concurent în dinamică și interesant din punct de vedere comercial», a concluzionat expertul.

Elena Bodnarenco: «Războiul lung și istovitor, care a privat poporul de multe lucruri materiale, a sporit atitudinile anti-militare. Cuprinzînd, la începutul războiului, toate păturile sociale, înflăcărarea șovinistă s-a transformat, treptat, în dezamăgire și nemulțumire față de politica statului».

Acest lucru a fost remarcat, în raportul său, de către secretarul CC PCRM, deputat în Parlament, Elena Bodnarenco, care a analizat situația socială în Imperiul Rus în preajma Revoluției.

«Reducerea bruscă a mișcărilor protestatare de la începutul războiului, a fost substituită de un nou val de greve: dacă în 1914 au fost înregistrați 35 de mii de muncitori în grevă (toate protestele au fost organizate în primele șapte luni ale acelui an, adică pînă la începerea războiului), în 1915, greva a cuprins 560 de mii de muncitori, în 1916 — 1,1 milion, iar în primele două luni ale anului 1917 — deja 1 mil 400 de mii.

În mișcare s-a inclus și satul: în 1915 au fost înregistrați 180 de greve țărănești, în 1916, numărul protestelor de la sate s-a dublat. Însă, cel mai periculos fenomen a fost începutul destrămării armatei, care s-a manifestat în disertări în masă, întețirea cazurilor de nesupunere și neîndeplinire a ordinilor comandanților, iar uneori și răfuiala cu ei, grevele soldaților și trecerea lor de partea adversarilor. Țara se afla în pragul revoluției și guvernul s-a pomenit incapabil să facă față valului revoluționar, care era din ce în ce mai mare», a subliniat Elena Bodnarenco.

În acest fel, a constatat ea, «tot mai mult creștea nemulțumirea maselor populare nu doar față de vechea putere, ci și de burghezia opozițională care era acuzată de faptul că se îmbogățește pe seama suferințelor poporului».

Nicolai Țveatcov: «Cum s-a întîmplat așa că guvernul provizoriu a fost recunoscut chiar în ziua proclamării sale de către aliații Rusiei în ANTANTA — Marea Britanie și Franța? Acesta este unul dintre elementele la care noi trebuie să răspundem, avînd în vedere și evenimentele zilei istorice de astăzi».

Politologul Nicolai Țveatcov și-a dedicat discursul cronologiei evenimentelor din februarie 1917, evaluîndu-le de la înălțimea zilei de astăzi.

Așa cum a remarcat politologul, foarte multe lucruri le percepem ca pe un fapt în zilele de astăzi, însă, ele nu sînt fapte în momentul apariției lor în istorie. «Una dintre cele mai mari dificultăți pentru mine a fost de a diviza aceste două evenimente. Adică de a vedea Revoluția din februarie ca pe un eveniment în sine. Ca pe un eveniment care a avut propriile premise și care a fost o dezvoltare logică a ceea ce s-a întîmplat pînă la acel moment, ci nu ca un precursor al Revoluției din Octombrie, ceea ce este defapt», a explicat Nicolai Țveatcov.

«Ce a fost Revoluția din februarie?», s-a întrebat expertul. «O lovitură de curte, o lovitură de stat sau asta a fost o revoluție?». În opinia lui Țveatcov, «toate aceste trei momente sînt întruchipate — toate trei caracteristici ale acelor evenimente au avut loc și nu s-au contrapus reciproc în momentul apariției lor. Haosul în țară era din ce în ce mai mare și fiecare grup politic sau cercuri social-economice avea propria viziune despre depășirea crizei. Dacă e să facem o paralelă cu ceea ce se întîmplă astăzi în țara noastră — lucrurile stau cam la fel».

Fără a considera că în februarie 1917 «un oarecare nene stătea la birou și butona dirijînd astfel evenimentele din Rusia», politologul, totuși, menționează «evenimentele, așa cum ne arată istoria, întotdeauna au proprii ideologi sau autori». «Și atunci cînd aceste evenimente se contrapun are loc o explozie socială, care, cu timpul, capătă propria denumire. Și aici, nu-mi va fi frică să fac o paralelă cu evenimentele noastre din 7 aprilie 2009», a atras atenția Nicolai Țveatcov.

Vladimir Polivțev: «Revoluția din februarie — un fenomen firesc în istoria rusă și moldovenească».

«Februarie și Basarabia» — așa și-a numit discursul, rostit în cadrul conferinței, doctorul în istorie Vladimir Polivțev. Potrivit istoricului, «Moldova, în paradigma rusă, merge cu o întîrziere de 1-2 ani, dar în aceeași direcție — se întețesc dispozițiile revoluționare ș.a.m.d.».

«Cum a evoluat Revoluția din februarie în Moldova? Rusia a întrat în război pe 1 august 1914. Moldova, foarte curînd, devine zonă de front», amintește Polivțev, remarcînd că războiul a avut un impact negativ asupra economiei și nivelului social: nu ajungea combustibil, materie primă, transportul era pe brînci.

«În pofida faptului că Moldova era zona liniei de front, în acest teritoriu au loc greve, manifestații țărănești, trupele sînt cuprinse de dispoziții anti-militare. Populația și reprezentanții partidelor politice înțeleg că trebuie să fie create noi organe de conducere revoluționare. Primele soviete încep să fie create în Moldova la Bender, Tiraspol și Chișinău. Pe 1 mai, în Moldova s-a sărbătorit deschis, în majoritatea orașelor, Ziua solidarității proletariatului. Tot în mai a avut loc primul congres al sovietelor deputaților țărănimii», a menționat istoricul Vladimir Polivțev.

Mihail Lupașco: «În februarie 1917, monarhia rusă s-a prăbușit, ca și un arbore mare și putred — ferm și rapid. Contemporanii acelor evenimente nu au fost șocați de prăbușirea casei imperiale. Monarhia, treptat, ducea lucrurile spre proprie pierzanie».

Scriitorul, publicistul Mihail Lupașco și-a dedicat discursul, rostit în cadrul conferinței, problemei naționale. El a atras atenția asupra faptului că particularitățile naționale și religioase ale teritoriilor imense din Imperiul Rus intensificau principalele contradicții sociale, grupurile sociale privelegiate și rămășițele iobăgiei.

Cerințele istoriei de la începutul secolului XX constau în eliberarea și organizarea unui potențial enorm de energie — 150 de milioane de oameni. Monarhia nu puterea și nici nu vroia să ofere eliberarea, pentru că asta ar fi însemnat distrugerea stărilor sociale, care diviza poporul de putea reală. Cu toate acestea, cerința istorică a fost realizată prin explozia vulcanică a revoluției. Această explozie a dus la pierzania monarhiei și a stărilor sociale.

«În acest proces revoluționar organizat au participat și persoane de la periferiile imperiului. Trebuie de mai remarcat că de rînd cu reprezentanții poporului rus, revoluționarii polonezi, evrei, reprezentanții popoarelor din Caucaz, Asiei Mijlocii, au fost reprezentați foarte bine. Trebuie să menționăm separat despre pămîntenii noștri din gubernia basarabeană, numele cărora nu doar că nu s-au pierdut printre zeci de revoluționari de vază, reprezentanți ai popoarelor și naționalităților care trăiau în Imperiul Rus — în continuarea Republica Sovietelor, dar au ocupat în ea un rol istoric remarcabil», a remarcat Mihail Lupașco. În legătură cu acest fapt, el a adăugat că în mișcarea revoluționară, reprezentanții popoarelor mari și mici ale imperiului erau ghidați de sentimentul dreptății și dorința de a-și găsi un loc în viață.

Administrația țaristă în teritorii se baza pe nobilimea națională locală privilegiată. Gubernia Basarabia avea propriul regulament, care permitea nobilimii locale să controleze teritorii enorme de pămînt și să țină poporul moldovenesc în sărăcie și analfabetism absolut.

În anii 10 ai secolului XX, a remarcat publicistul, la pregătirea unui nou recensămînt, a apărut problema includerii criteriului de stare. Starea era percepută ca un «grup social determinat în baza culturii sale și stilului de viață». Asta se făcea pentru ca populația care supraviețuia cu greu și nobilimea locală și proprietarii de pămînt, burghezia națională să fie divizate.

Către începutul secolului XX, a continuat Mihail Lupașco, tot mai mult se înțelege despre necesitatea de determinare clară a direcției ulterioare de dezvoltare a politicii naționale a Imperiului Rus. Procesele obiective, pe de o parte, asimilările firești și unificarea popoarelor pe de altă parte, tendința de a păstra propria esență etnică, cultura, se aduceau în discuție avantajele și dezavantajele statului unitar și federativ.

Punctul acestor dezbateri a fost pus de evenimentele anului 1917 și politica națională ulterioară a Guvernului Sovietic. Bazele acestei politici le-a formulat principial Lenin în lucrarea sa «Despre politica națională».

Oleg Reidman: «Revoluțiile nu pot fi necesare sau nenecesare. Ele pot fi or prevenite, or, inevitabile. Revoluțiile din februarie și octombrie 1917 au fost obiective pentru că au soluționat contradicțiile sociale acumulate în timp».

Trecerea de la Revoluția din Februarie la cea din Octombrie — anume acest subiect a constituit baza raportului «Inevitabilitatea lui Octombrie», prezentat de participantul la conferință, secretarul CC PCRM, deputat în Parlamentul RM — Oleg Reidman.


«Între aceste evenimente au stat 10 luni politice acerbe. Haideți să încercăm să ne răspundem nouă înșine la următoarea întrebare: evenimentele au decurs după un scenariu firesc sau unul întîmplător? A fost oare februarie precursorul Marelui Octombrie?

Astăzi, mulți cercetători au tendința să unească evenimentele din februarie cu cele din octombrie într-o singură mare revoluție, întinsă în timp. Din această poziție ar trebui să facem concluzia despre unele și aceleași motive și forțe motrice. Asta, însă, în viziunea mea, nu este de facto așa, deși unele contradicții sociale, care au generat evenimentele din februarie, au fost soluționate definitiv doar în rezultatul evenimentelor din octombrie.

Alți cercetători, însă, încearcă să demonstreze că după februarie au fost posibile și chiar probabile două sau chiar trei variante de dezvoltare a evenimentelor și două sau chiar trei variante de depășire a crizei. Ei fac aceste concluzii presupunînd că forțele politice care duc spre una dintre direcțiile probabile, în opinia lor, acționează în lipsa unei poziții active a forțelor opuse.


Purtătorii acestor contra¬dicții sînt clasele și grupurile sociale care se caracterizează, printre altele, prin interesele lor fundamentale. Ce clase există, astăzi, la noi în Moldova? Care sînt, astăzi, interesele de bază ale componentelor structurii societății Moldovenești? Cum este ea în general? Există oare coincidențe și care interese? Care sînt limitele acestor coincidențe? Caracterul contradicțiilor existente — cum este el: antagonist sau nu, organic sau cultivat artificial și în ale cui interese? Iată întrebările pentru analiza politică și elaborarea cursului politic al oricărei formațiuni care pretinde la putere în țara noastră. Este o lecție din 1917 pentru toți politicienii noștri contemporani.

Să revenim, însă, la februarie 1917, dar, propun să privim în trecut din 2017. Revoluția din februarie 1917 — o continuare firească a revoluției din 1905 — 1907, care nu a soluționat cele mai acute probleme social-politice pentru că a suferit eșec: în Rusia s-a păstrat autocrația (deși, a fost creată Duma de Stat), proprietarii mari de terenuri și țăranii săraci, inechitatea popoarelor — toate acestea și nu doar au condiționat motivele obiective ale unei noi explozii revoluționare, dar a și făcut-o inevitabilă.

Și astăzi? Situația după perioada 2001 — 2008, ca și după 1905, se caracterizează prin reacția grupurilor de la guvernare, tehnologiile acestei reacții, adevărat — sînt altele. Esența, însă, este aceeași», a menționat Oleg Reidman în paralela sa.


Iată și asemenea asocieri se impun. Iar din aceste probleme, judecînd după toate, o altă cale decît revoluția, este greu de găsit, mai ales în contextul tehnologiilor de manipulare a conștiinței sociale care există astăzi».

Istoria ne învață

În încheiere, Vladimir Voronin a menționat că respectiva conferință este prima din planul de acțiuni consacrate împlinirii a 100 de ani de la înfăptuirea Marelui Octombrie. Întregul an, pînă la 7 noiembrie, se planifică să fie împărțit conform semnificativelor evenimente care s-au produs cu o sută de ani în urmă și care au avut o importanță istorică pentru întreaga umanitate. «În preajma acestor date semnificative, ne vom întîlni cu dumneavoastră într-un cerc mai larg și vom purta discuții pe marginea lor. Le sunt recunoscător tuturor celor care astăzi au luat cuvîntul, în primul rînd, pentru faptul că ați reușit să faceți poduri din trecut spre realitățile zilei de astăzi», le-a spus Vladimir Voronin participanților la conferință.

Vladimir Voronin a subliniat faptul că și în complicatele condiții de astăzi poate fi contestată și trebuie să fie contestată cunoscuta expresie cum că istoria nu ne învață nimic. «Haideți să dezmințim această afirmație și să începem a acționa. Să lucrăm nu doar aici, în cadrul conferinței, deși este important și asta, deoarece ne înarmează cu o practică și, pe lîngă asta, ne orientează spre anumite acțiuni. Să dezmințim respectiva afirmație. Trebuie să fim mai activi, dacă vreți — mai agresivi. Și asta pentru că ceea ce se face în țară, ceea ce se face în Parlament, în structurile puterii — este inadmisibil!».

Liderul PCRM și-a exprimat convingerea că astăzi este necesar să se unească toate forțele sănătoase ale societății moldovenești, care, la fel ca și comuniștii, nu pot să tolereze și nu pot să fie de acord cu dezmățul declanșat în țară.

Potrivit dumnealui, «noi toți trebuie să studiem temeinic această importantă experiență istorică. Doar experiența Marelui Octombrie constă nu doar în construirea primului în lume stat socialist, deși este un lucru important și un lucru serios și acesta. Marele Octombrie înseamnă și o experiență de luptă. Luptă pentru drepturile țării, pentru drepturile poporului. Tuturor vă doresc succes în toate!».скачать dle 10.6фильмы бесплатно