Despre socialiști în stil leninist

De fiecare dată cînd dictatura este amenințată de democrația populară directă, apare Dodon și dă poporul la o parte

Unele fenomene nu se schimbă odată cu trecerea timpului. Pămîntul se învîrtește în jurul Soarelui, Soarele răsare la est, socialiștii realizează trădarea politică a poporului muncitor. Aceasta este legea naturii.

Dodon, care nu știu de ce, este considerat un politician de stînga, demonstrîndu-și vădit agramatismul istoric și amoralitatea politică, și-a exprimat atitudinea față de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și Vladimir Ilici Lenin. În mod special, el a declarat că, în opinia sa, revoluția din 1917 a fost organizată «în interesele altor state», iar Lenin «a realizat planurile lor». Situația este comică: cel mai mare filosof și practician al secolului XX este evaluat de un absolvent al institutului agricol cu o carieră politică destul de pestriță și dubioasă, în care, în pofida stagiului relativ mic, s-a găsit loc, inclusiv, pentru trădare.

În mod evident, fiind un reprezentant al planctonului ideologic, înclinat să se acomodeze sub orice schimbare a mediului politic înconjurător, «politicianul de stînga» Dodon a vociferat cu o satisfacție mazochistă poziția cercurilor conservatoare, practic, monarhice. O poziție pe care, de altfel, nu a gîndit-o profund, ci a apucat-o, ca pe o boală contagioasă, din titlul unei gazetuțe. Evident, Dodon nu știe despre asta, însă, cu voie sau fără de voie, a confirmat renumele istoric al socialiștilor, ca și trădători patentați a intereselor poporului, de orientare politică micro-burgheză, gata întotdeauna să deservească orice clasă guvernatoare.

Despre asta a scris foarte mult însuși Vladimir Ilici Lenin și, uneori, se pare că el a studiat socialiștii chiar pe exemplul PSRM și personal a lui Dodon. Unele aspecte sînt absolut evidente. Lenin scrie despre capturarea socialiștilor de prejudecățile burgheze. Pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să atragem atenția asupra supunerii și clericismului cu care este îmbibată «ideologia» socialiștilor moldoveni. Manifestațiile socialiste în mănăstiri sînt blasfematoare atît în raport cu ideea de stînga, cît și în raport cu Dumnezeu.

Lenin scrie despre trădarea politică a socialiștilor în raport cu proletariatul. Pentru actualizare, vom substitui cuvîntul «proletariat» cu termenul «popor». Lenin descifrează: «Într-o societate capitalistă, într-o acutizare serioasă cît de mică a luptei de clasă la baza ei, nu poate exista nimic mediu decît dictatura burgheziei sau dictatura proletariatului. Orice vis despre ceva de mediu este o lamentație reactivă a micului burghez».

Pentru început, ce înseamnă lamentație? Este un truc în arta oratorică, care exprimă plîngeri sau văicăreli. Se utilizează, inclusiv, de Lenin într-o cheie ironică.

Iar acum, în esență. Cît de straniu nu ar suna, însă, în condițiile de astăzi conceptul de «dictatura proletariatului» este analogic conceptului «democrație», «puterea poporului». Ca și un antidot la dictatura oligarhică. Și anume între democrație și dictatura oligarhică trebuie să treacă linia frontului într-un asemenea stat capturat cum este Republica Moldova. Acest lucru, însă, nu se întîmplă anume pentru că există asemenea politicieni ca Dodon și asemenea formațiuni ca PSRM. Ei tentează poporul cu iluzia «celui de-al treilea drum». Evident, în interesul dictaturii oligarhice. Nu trebuiesc lupte, revoluții, obținerea cruntă a intereselor fundamentale, pur și simplu votați pentru noi și toate se vor rezolva de la sine, cumva se vor clarifica — iată și tot «drumul numărul trei», pe care duce toată societatea moldovenească departe de confruntarea cu dictatura Dodon și socialiștii lui.

Inițial, Dodon votează pentru Timofti și nu doar că salvează regimul de prăbușirea inevitabilă în cazul unor eventuale alegeri, dar și demoralizează mișcarea protestatară extinsă. Ulterior, Dodon se implică în alegerile prezidențiale neconstituționale și, din nou, reduce protestele la zero de dragul votului fals. Dacă nu astăzi, atunci mîine, PSRM va fi de acord cu intenția dictaturii oligarhice cu privire la sistemul electoral mixt. De fiecare dată cînd dictatura este amenințată de democrația directă a poporului, apare Dodon și dă poporul la o parte. Pe «cea de-a treia cale». Și dacă asta nu este trădare atunci ce este trădarea?