Avem cu ce ne mîndri

 

La sfîrșitul anului 1921, CC al Uniunii Tineretului Comunist din Rusia (UTCR) a creat o comisie specială pentru elaborarea programului și principiilor de activitate a unei noi organizații de copii. La lucrările comisiei a participat nemijlocit și Nadejda Constantinovna Krupskaia. Unul din ideologii scoutismului, I.N.Jukov, care tindea să introducă în organizația de copii elementele pozitive ale mișcării scoutiste, a propus pentru ea deviza «Fii gata!».

19 mai, 1922 — Conferința a 2-a a Comsomolului din Rusia a luat decizia ca pretutindeni să fie create organizații de pionieri.

Octombrie, 1922 — Al 5-lea Congres al UTCR a decis ca toate detașamentele de pionieri formate în diferite orașe din Rusia să fie unite în organizația comunistă pentru copii «Tineri pionieri», care să poarte numele lui Spartak.

21 ianuarie, 1924 — Printr-o hotărîre a CC al Comsomolului, organizației pionierești i-a fost conferit numele lui V.I. Lenin.

Martie, 1926 — Organizația de pionieri a început să se numească «Organizația pionierească «V.I. Lenin» din întreaga Rusie».

Primele detașamente de pionieri, care întruneau copii ai muncitorilor și țăranilor, activau pe lîngă organizațiile comsomoliste de la uzine, fabrici, instituții; participau la subotnice, ajutau în lupta împotriva vagabondajului copiilor, la lichidarea analfabetismului.

Anii 1941-1945 — În întreaga țară s-a răspîndit mișcarea timurovistă de masă, a cărei apariție este legată de numele scriitorului Arcadie Gaidar și de povestirea lui «Timur și echipa sa».

Tinerii pionieri ajutau familiile celor plecați pe front, strîngeau plante medicinale, fer uzat, mijloace pentru coloane de tancuri, făceau de serviciu în spitalele militare, participau la strînsul roadei. Pentru bărbăția și eroismul manifestate în lupta împotriva cotropitorilor germano-fasciști, pionierii Lionea Golikov, Marat Kazei, Valea Kotik, Zina Portnova au fost distinși cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, iar mii de alți pionieri — decorați cu ordine și medalii.

Anul 1962 — Pentru participarea activă la procesul de educație comunistă a copiilor și în legătură cu împlinirea a 40 de ani de la formarea sa, Organizația unională de pionieri a fost decorată cu ordinul «Lenin».

Anul 1970 — Din Organizația mondială de pionieri de acum făceau parte peste 118 mii de detașamente, care cuprindeau în rîndurile lor 23 milioane de pionieri. În timpul existenței Organizației unionale de pionieri, în rîndurile ei s-au aflat mai mult de 210 milioane de copii.

Mijlocul anilor 1980 — S-au întreprins încercări de a reforma organizația de pionieri, însă nu s-a reușit crearea unei organizații de copii și tineret la fel de mari.

(După materialele RIA.RU)

Organizațiile obștești, inclusiv în Moldova, cresc ca pe drojdii. Dar nici pe departe toate dintre ele pot să propună societății o idee bună, al cărei scop ar fi unirea oamenilor într-un puternic pumn cetățenesc. În același timp, prin toate mijloacele se întreprind încercări ca asemenea organizații obștești, precum sînt Comsomolul și Pionieria, renăscute în condițiile zilei de astăzi în baza experienței și a tradițiilor din perioada sovietică, să fie desființate. Și asta se dorește să se facă nu în numele altor lucruri mai valoroase și mai importante, ci dimpotrivă. Dar, oricît de multe încercări ar fi făcute, ideea a fost, este și va trăi în continuare, iar tradițiile este imposibil să le interzici. În societate, întotdeauna vor fi și oameni pentru care viitorul este de neînchipuit fără gloriosul nostru trecut.

La 19 mai, se împlinesc 95 de ani din ziua înființării organizației pionierești. Rolul acestei puternice organizații obștești este greu să fie supraestimat. Datorită școlii Pionieriei, s-a consolidat sentimentul de coparticipare la principalele evenimente din țară, s-a dezvoltat ajutorul reciproc, tovărășia, s-au șters granițele între săraci și bogați. Copiii erau familiarizați cu ideea comună, pășeau cu toții spre un scop comun. Împreună. Umăr la umăr.

Pionieria contemporană moldovenească a fost renăscută în anul 1998. În organizațiile pionierești au început să intre copii din întreaga țară. Astăzi, în legătură cu schimbarea situației politice, economice și sociale din țară, multe organizații obștești, inclusiv Pionieria, se confruntă cu greutăți. Dar asta deloc nu înseamnă că, din cauza acestor schimbări, copiii s-au descurajat. Dimpotrivă, lupta continuă.

Despre faptul cum a renăscut și s-a dezvoltat Pionieria, despre scopurile și sarcinile acestei mișcări au povestit în interviul acordat ziarului «Comunistul» fosta instructoare de pionieri a întregii țări, Tatiana Bujoreanu, în prezent conducătoare a Uniunii Femeilor din Moldova, și Diana Caraman, secretar pentru ideologie al CC al Uniunii Comuniste a Tineretului din Moldova.

— În ce a constat necesitatea renașterii organizației pionierești în Moldova?

Tatiana Bujoreanu: A uni, a trezi interes, a ajuta generația în creștere. Asta pentru că, după destrămarea Uniunii Sovietice, pe parcursul anilor 90 în școală nu se organiza nici un fel de muncă obștească în mijlocul copiilor. Și, în acest sens, renașterea organizației pionierești a fost ca o salvare a situației. Primii ei conducători au pornit de la propria lor experiență. Am dezvoltat mișcarea pionierească împreună cu Tatiana Necoară, după care Tatiana și-a mutat aria activității în Comsomolul Moldovei, însă nu i-a părăsit definitiv pe pionieri, ci, împreună cu comsomoliștii, îi ajuta de fiecare dată cînd ei aveau nevoie.

Mie mi-a revenit onoarea să preiau mișcarea pionierească. La acel moment, împreună cu tovarășii, într-un timp foarte scurt am organizat și am unit copiii din întreaga republică, am stabilit contact cu primii secretari. Mișcarea a prins la viață, s-a extins. Părinții tot mai des și mai des au început să-și exprime dorința de a-și înscrie copiii în rîndurile organizației pionierești. Unii aveau nostalgie față de timpurile cînd pionierul era un exemplu în toate. Alții se convingeau că în Moldova nu există o altă organizație în care copiilor li s-ar acorda atîta atenție.

Deosebit de bucuroși erau locuitorii de la sate. Pentru că, după destrămarea URSS, satele tot mai mult au început să se simtă marginalizate. Și dacă în aceste localități se găsea un om care își aplica forțele și cunoștințele pentru instruirea și educarea copiilor în afara școlii și a familiei, părinții erau fericiți și recunoscători acestor entuziaști. Și, să vedeți, la adunările republicane ale pionierilor se descoperea că activitatea organizațiilor pionierești din raioane este mult mai interesantă și bogată decît în orașe.

Și ceea ce este foarte important — în acea perioadă, pe nimeni nu-l deranja denumirea acestei organizații obștești. Principalul îl constituia faptul că mulți copii erau ocupați cu lucruri interesante pentru ei, participau la viața obștească în măsura în care este posibil să participe un copil.

Diana Caraman: Eu am intrat în rîndurile Pionieriei în anul 2001. Pe atunci, pe lîngă redacția ziarului «Comunistul», activa o organizație puternică. Cravată roșie, marșuri, tradiții pionierești… Toate acestea nu și-au pierdut nici astăzi frumusețea și atractivitatea. Eu sînt recunoscătoare școlii pionierești, care doar a consolidat în conștiința mea valorile unei educații sănătoase. Învățam multe și de la tovarășii noștri mai în vîrstă — de la comsomoliști. Așa că astăzi am toate motivele să-i mulțumesc pe entuziaștii care au contribuit la renașterea mișcării de pionieri în Moldova.

Tatiana Bujoreanu: În anul 2005, în rîndurile pionierilor se aflau mai mult de 5000 de copii. Atunci, nimănui dintre oponenții noștri nu le venea a crede că avem o organizație atît de puternică. Cele mai active erau cele de la Cahul și Bălți, de la Edineț și Ialoveni, de la Hîncești. Eu însămi eram atunci uimită de avîntul mișcării, îndeosebi în raioane destul de complicate din punct de vedere politic. Dar a fost un fapt real, de care ne mîndream.

— Și de ce, cu timpul, acest avînt a scăzut?

Tatiana Bujoreanu: În acea perioadă, conducerea organizației trebuia să fie preluată de un om mai experimentat în cea ce privește administrarea. Dar a fost ales un reprezentant al tinerei generații cu puțină experiență, și asta e cauza din care nu a putut face față multor probleme cu caracter organizatoric. În particular, a pierdut legătura cu organizațiile raionale de partid.

Diana Caraman: Pe lîngă problemele organizatorice, ne-am confruntat și cu o schimbare bruscă a situației sociale și politice din țară. Mulți părinți au început să plece în căutare de lucru peste hotare, luîndu-i cu ei și pe copii. Alt moment a fost acela că mulți părinți, — de acum din altă generație, — în general n-aveau idee despre mișcarea pionierească. Lor li s-a insuflat că aceasta e o rămășiță a trecutului, care nu le poate da nimic folositor copiilor de astăzi. Mai există un element care de asemenea a influențat starea de lucruri: mulți asociază mișcarea pionierească cu comuniștii și cred că ea este una politică, de aceea copiii, chipurile, nu au ce căuta în rîndurile ei. Directorii de licee se tem anume de componenta politică, de aceea nici nu încearcă să pătrundă în esența activității organizației pionierești.

De la 2009 încoace, a început o puternică presiune și asupra organizației comsomoliste — în școli, în universități. Mai sînt proaspete amintirile despre fularele verzi. Și deoarece Comsomolul este responsabil de Pionierie, în lupta personală cu regimul noi întrucîtva am folosit forțele pe care ar fi trebuit să le folosim la dezvoltarea mișcării pionierești în Moldova. La ziua de astăzi, din organizația pionierească fac parte un pic mai mult de 300 de copii.

— În afară de Comsomol și Pionierie, în Moldova nu au mai apărut alte organizații de tineret bazate pe tradițiile constituite pe parcursul multor ani.

Diana Caraman: Lăsînd la o parte falsa modestie, voi răspunde de-a dreptul că, într-adevăr, așa este: în Republica Moldova nici organizația pionierească, nici cea comsomolistă nu au alternativă. Pionieria este bază pentru creșterea organizației comsomoliste, iar Comsomolul, respectiv, — baza și potențialul de cadre al Partidului Comuniștilor. Acum crește un schimb demn. Noi ne mîndrim foarte mult cu pionierii noștri. Cresc adevărați patrioți, pentru care nu este indiferent tot ce-i înconjoară, care în mod dezinteresat își ajută tovarășii. Și părinții sunt mulțumiți de faptul că fetițele și băiețeii lor participă la activitatea organizației pionierești. Niciodată nu au regretat acest lucru. Dimpotrivă, în timp ce se află la serviciu, copiii lor iau lecții de bun comportament. Și, sunt sigură, pionierii noștri vor deveni cetățeni demni ai Moldovei.

Tatiana Bujoreanu: Totodată, nu trebuie să uităm despre situația apărută în școli în legătură cu jocul virtual «Balena albastră». S-a întîmplat pentru că mulți părinți nu au posibilitate să acorde copiilor săi atenția cuvenită. În plus, mulți copii nici școala n-o frecventează. Avem optimizare în țară. Cum să ajutăm generația tînără? În această privință, este necesară participarea întregului stat, însă guvernarea s-a dat la o parte de la acest sector de muncă. Și dacă-i așa, ar fi bine să nu fie puse bețe în roate celor care doresc și pot să ofere ajutor în procesul de educare a viitoarelor generații. Ținîndu-se cont, subliniez acest lucru, că activitatea organizației pionierești e departe de politică. Copiii n-au ce căuta în politică. Principala sarcină a organizației pionierești este să-i protejeze pe copii de lucruri dăunătoare, să le facă interesantă odihna, să le acorde atenție și ajutor în cazurile în care ei au nevoie de asta. Într-adevăr, așa este, timp de două decenii nu a fost propusă o altă idee care ar fi venit să ajute la constituirea unei tinere generații sănătoase atît fizic, cît și moral.

— Cît privește denumirea organizației, unii maturi nu permit copiilor să intre în rîndurile Pionieriei sau ale Comsomolului anume pentru că le asociază cu comuniștii.

Diana Caraman: Denumireа nu o vom trăda niciodată. Cu atît mai mult nu vom fi de acord cu cei care la fiecare pas ne sfătuiesc să ne izbăvim, după cum se exprimă ei, de rămășițele trecutului: cravată purpurie și nume. Cum poți să renunți la experiența și tradițiile din care se compune istoria mișcării pionierești? Asta nu va fi niciodată! Luptă cu monumentele, denumirile, ideile cei care ei înșiși nu au nici un fel de idei noi, capabile să unească societatea.

Tatiana Bujoreanu: La începutul secolului XX, cravata roșie au legat-o la gît cei care au creat mărețul stat sovietic, care au luptat pentru pace și adevăr. Și a renunța la o istorie pe care astăzi n-o acceptă doar 5% din populație înseamnă a renunța la propriul trecut. Dar ce se va schimba în cazul în care cravata pionierească va fi de altă culoare? Se vor găsi alții, la care nici acea culoare nu le va fi pe plac. În timp ce politicienii discută și se ceartă, copiii rămîn fără nici un sprijin. Pe cînd este foarte important să ne unim cu toții și să ajutăm viitoarele noastre generații.
 
— Cu ce trăiește astăzi organizația pionierească?

Diana Caraman: În ciuda greutăților, organizația trăiește, rîndurile ei se completează. În capitală, sînt puternice drujinele din sectoarele Botanica și Centru. Pe parcursul anului, copiii organizează multe acțiuni, iar preferatele lor, pe care le așteaptă cu multă nerăbdare, sînt sărbătorile consacrate zilei Marii Victorii. Elevii merg în vizită la veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, participă la concursuri de cîntece. La 19 mai, ei pășesc în fruntea coloanei cu drapelele organizației în mîini. Noi îi aducem mulțumiri Tamarei Efimovna Morari, — așa cum se numește ea însăși pe sine, — veteran al Pionieriei, în prezent secretar al OPP nr.51 din sectorul Rîșcani al capitalei, care ajută mult organizația pionierească, împărtășind copiilor propria sa experiență.

În mișcarea pionierească s-au încadrat activ și copiii de la școala-internat nr.3 din sectorul Centru. Ei cu multă plăcere și entuziasm participă la careurile solemne, la diferite jocuri, la programe consacrate diferitelor evenimente de pe parcursul anului.

Printre cele mai remarcabile organizații pionierești raionale se numără cea de la Cahul. În succesele ei, un mare rol au avut tovarășele Olga Filipenco și Olga Postavicenco — le mulțumim pentru entuziasm! De asemenea merită laudă activitatea organizației pionierești din raionul Ungheni. La înființarea și dezvoltarea ei o mare contribuție a adus tovarășa Carolina Bulmaga, căreia de asemenea îi mulțumim. Mulțumiri din partea noastră și pentru Angela Rusu, care a depus multă atenție și forțe în creșterea organizației pionierești din Ocnița.

— la 19 mai, locul de întîlnire e totdeauna același: lîngă monumenul lui Lenin...

Diana Caraman: La 19 mai, dar și la alte date importante, la monumentul lui Vladimir Ilici Lenin totdeauna vor veni pionierii, comsomoliștii, comuniștii. Comsomolul, în postură de organizație responsabilă pentru activitatea Pionieriei, va face tot posibilul pentru fortificarea mișcării pionierești în Moldova. Și tovarășii mai în vîrstă de asemenea totdeauna sînt gata să ne ofere ajutor. Noi întreținem legături cu pedagogii, veteranii, părinții copiilor. Comsomolul întotdeauna va face tot posibilul ca Pionieria să nu-și înceteze activitatea.

Printre altele, noi am făcut o analiză a situației social-politice din Moldova. Și am descoperit că în capetele elevilor, studenților în mod intenționat este băgată ideea că acest stat, chipurile, nu are nevoie de dînșii. Dacă pînă nu demult la întrebarea «Cine nu-și vede viitorul său în Moldova?» răspundeau afirmativ doar cîțiva tineri din cei prezenți în auditoriu, acum răspuns că nu-și văd viitorul în Moldova dau absolut toți cei prezenți. Iată cum se explică faptul că tineretul nu se implică nici în viața politică, nici în viața socială a țării, deoarece nu vede sensul, nu-și vede viitorul în țara sa. Și chiar dacă unii tineri încearcă să se manifeste într-un fel sau altul, statul, de regulă, îi ignoră, de aceea ei deseori nu mai au curajul să facă ceva.

Tatiana Bujoreanu: Eu aș vrea să mai adaug că, de la un timp, în Moldova a apărut o nouă categorie de copii — orfani sociali. Deși părinții lor trăiesc, copiii sînt părăsiți. În prezent noi căutăm modalități prin care să-i atragem pe acești copii la diferite acțiuni, să-i familiarizăm cu viața socială, și asta pentru ca ei să nu fie răpiți de stradă, să nu apuce drumul infracțiunilor. În acest sens, organizațiile pionierești și comsomoliste pot fi pentru ei un teren cu alte genuri de ocupații. Unde organizații deocamdată nu există, mai ales în centrele raionale, ar fi bine să se pornească de la niște cercuri de creație, care ulterior se pot transforma în organizații.

Din partea Uniunii Femeilor din Moldova — în măsura posibilităților noastre, întotdeauna suntem dispuse să oferim ajutor, să punem umărul, să dăm un sfat. Și asta pentru că, dacă nu ne vom preocupa de fundament, nu ne vom crește un schimb, putem ajunge la o catastrofă. Pentru noi este important ca urmașii noștri să se dezvolte, să trăiască în pace și înțelegere, să fie uniți.

Marina Țurcan