Aprindeți lumina!

O mulțime de sondaje de opinie arată că 95 % dintre respondenți apreciază negativ situația în sfera învățămîntului din Moldova

«Învățătura e lumină», spune o înțelepciune populară. Și este greu să nu fim de acord cu asta. Pentru că cunoștințele obținute de noi în tinerețe sînt direct legate de perspectivele de viață, reputația în societate și bunăstarea financiară. Vom sublinia — cunoștințele adevărate, nu cele dogmatice. Însă, în actuala Moldovă, lumina cunoștințelor se stinge. Treptat, ca și în debutul unei sesiuni cinematografice.

…Însă ieri

Dezvoltarea completă a sistemului educațional în Moldova a început abia în perioada de după război. Fondarea Universității de Stat din Chișinău, Universității de Medicină, Pedagogice, Institutelor Politehnic și Agrar au stat la acea bază care a asigurat dezvoltarea economiei, culturii și sănătății în Moldova în perioada sovietică și post sovietică. Da, pînă la acea vreme existau două facultăți a Universității din Iași la Chișinău (Agricolă și Teologică) și Institutul Pedagogic din Tiraspol în RASSM, însă, influența lor asupra educației este incomparabilă cu ceea ce s-a dezvoltat după război.

Încă un monument a «ocupației rusești» a fost accesul la studii a tuturor păturilor sociale din Moldova, inclusiv la studii superioare. Inerția educației sovietice a fost atît de mare, încît și după obținerea independenței, la începutul anilor 90, Moldova (conform criteriilor ONU) făcea parte din categoria țărilor cu grad sporit de educație a populației.

Totul pentru lupta împotriva educației!

«Fondatorii» Moldovei independente, cu încăpăținare și foarte insistent au distrus sistemul sovietic de învățămînt un deceniu întreg, iar în ultimii opt ani de zile «reformează» deja ceea ce au creat în schimb.

Pe an ce trece, problema studiilor de calitate devine tot mai acută în Moldova. Însă, sistemul educațional nu devine mai bun. Inovațiile «euro-integratorilor» nu sînt benefice. Pe fundalul majorării numărului de absolvenți ai universităților, practic, noi nu avem tineri specialiști bine instruiți. De cele mai multe ori, profesorii universitari nu se prea obosesc cu instruirea studenților. Important este ca la colocvii sau examene să fie oferită bancnota dorită cu portretul președintelui de peste ocean. Rădăcinile problemei se ascund chiar în abordarea procesului de studii, atît a profesorilor, cît și a elevilor. Lipsa perspectivelor legate de o bună educație pune cruce pe tot procesul de studii. Pentru că, odată ce absolvește școala, elevul se înscrie la facultate. Și după... unde să meargă? Or, locuri de muncă după specialitate nu sînt chiar așa de multe și chiar dacă sînt acolo vor fi direcționați cei cu pile în baza cumetrismului.

Unde mai pui că un tînăr specialist nici nu prea are chef să muncească pentru un salariu de 2 200 de lei. Și el poate fi lesne înțeles. Statul nici nu tinde să-i susțină pe tinerii specialiști, cu excepția timpurilor sovietice și perioada de guvernare a PCRM, iar tînărul specialist răspundea statului cu reciprocitate.

Aderarea Moldovei la așa numitul proces de la Bologna nu a îmbunătățit deloc calitatea învățămîntului. Universitățile au început să apară ca ciupercile după ploaie (la ora actuală, în țară activează 35 de universități de stat și private), însă, prioritatea procesului de educație s-a transferat de la obținerea cunoștințelor la obținerea deprinderilor. Pentru că cunoașterea limbilor străine, bazele managementului și studiile juridice speciale nu sînt altceva decît deprinderi. Obținerea în masă a acestor deprinderi a fost cerută de globalizare. De rînd cu «integrarea europeană».

Predarea nu poate fi optimizată

Începînd cu anul 2011, guvernatorii Moldovei au inventat un joc nou — «optimizarea școlilor». Dacă învățătura este lumină, atunci, se pare că această guvernare a decis să arunce mii de copii absolut nevinovați în Evul Mediu întunecat. Fără a sta mult pe gînduri, Ministerul Educației a început să lichideze școlile cu predare în limba rusă și cele din satele mici.

Optimizarea, care, chipurile, trebuia să ducă la îmbunătățirea calității educației, a dus la reducerea în masă a cadrelor didactice, a cadrelor auxiliare, la majorarea numărului copiilor care nu frecventează școala. Calitatea învățămîntului s-a redus brusc: copiii — fiind în clase a cîte 35 — 45 la număr, nu pot asimila normal materia. În mod special au avut de suferit localitățile rurale — din cele circa 300 de școli lichidate în toată republica, 30 la sută sînt anume din sate.

Satul trebuie să trăiască. Aceasta este o axiomă. Iar școala la sat este mai mult decît o școală — ea este un centru social. Dacă în sat mai funcționează școala, el are șansa să mai primească localnici. Dacă în sat nu există școală... chiar dacă e să fie construită o întreprindere în apropiere, foarte puține familii tinere cu perspectivă ar veni aici să lucreze știind din timp că copiii lor vor trebui să parcurgă kilometri întregi cu autobuzul școlar pentru a ajunge la studii.

În acest fel, optimizarea, care, chipurile, a fost pregătită atît de minuțios de către Guvern, deocamdată, nu a generat nimic altceva decît procese negative și probleme suplimentare mai multor familii.

Subtilitățile BAC-ului

Funcționarii din cadrul Ministerului Educației consideră că cea mai importantă realizare în sistemul învățămîntului este metoda inchizitorială de susținere a examenelor de BAC. Despre neajunsurile acesteia s-a scris atît de mult că nici nu mai este necesitatea să ne repetăm.

Important este că BAC-ul nu este eficient, tendențios și, plus la toate, periculos din punct de vedere pentru cei care susțin examenele.

Conducerea ministerului de profil, în loc să facă, în sfîrșit, concluziile corecte și să se preocupe de îmbunătățirea procesului de studii în instituțiile de învățămînt, le recomandă cinic absolvenților, care au picat examenele de BAC, să se înscrie la colegii sau școlile medii tehnice profesionale pentru că țara are mai multă nevoie de muncitori calificați. Doar nu toți pot să aibă studii superioare.

* * *