Sistemul educaţional — de la prosperitate la declin

În perioada conducerii ţării de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, pentru domeniul învăţămîntului şi al ştiinţei nu se făcea economie de mijloace

Pe timpul său, Alexandr Suvorov, cunoscut comandant de oşti din Rusia, a spus, referindu-se la învăţătură, că ea este lumină, iar lipsa ei — întuneric. Dacă e să comparăm această spusă a lui cu actuala stare de lucruri în sistemul nostru educaţional, putem trage concluzia că Moldova e în amurg. Noaptea încă n-a venit, dar e foarte aproape.

Moldova e bogată cu tinere talente, doar că politicienii noştri au încetat să le preţuiască. Copiii lor învaţă în şcoli de peste hotare, iar după ce le termină, nu mai revin în Moldova. Pe dînşii nu-i interesează ce se întîmplă în patria lor. Iar abia cu 6 ani în urmă, toate erau altfel.

Cărămizile educaţiei

Sistemul educaţional presupune o investiţie de lungă durată, făcută de stat. Educaţia unei personalităţi cu demnitate, a unui bun profesionist este un lucru deloc uşor şi nici ieftin. În perioada conducerii ţării de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, pentru domeniul învăţămîntului şi al ştiinţei nu se făcea economie de mijloace. Cheltuielile statului pentru educaţie au crescut atunci de 7 ori, în anul 2008 cota cheltuielilor statului pentru învăţămînt a alcătuit 8,7 procente din PIB. Totodată, educarea personalităţii începea de la grădiniţa de copii.

Instituţii preşcolare se construiau şi se reconstruiau în întreaga ţară. În 2008, grădiniţele de copii erau frecventate de 75 la sută din copiii de vîrsta 3-5 ani şi pînă la o sută de procente de copii cu vîrsta de 6-7 ani. Cu alte cuvinte, grupele pregătitoare, practic, le puteau frecventa toţi copiii. Iar profesioniştii cunosc cît este de important ca de pregătirea copiilor pentru şcoală să se ocupe specialişti pedagogi.

Elevii şcolilor primare erau asiguraţi cu alimentare gratuită. Grădiniţelor de copii li se punea la dispoziţie literatură metodică. În timpul guvernării comuniste, instituţiile de învăţămînt nu erau închise, ci, din contra, erau construite. Cu atragerea unor mijloace bugetare, au fost construite noi localuri pentru Colegiul de Arte din Soroca, Universitatea de Cultură Fizică şi Sport din Chişinău, Universitatea de Stat din Comrat, Colegiul Naţional de Coregrafie din Chişinău. În satul Măcăreşti din raionul Ungheni a fost deschis Liceul «Elada». 1190 de instituţii şcolare din diferite localităţi săteşti au fost asigurate cu utilaj de laborator şi materiale didactice. Pentru organizarea odihnei gratuite de vară pentru copii din familii social vulnerabile, în fiecare an erau alocaţi cîte 10 milioane de lei.

Amintiţi-vă cu cîtă bucurie s-au încadrat copiii de prin sate în programul SALT, introdus pentru informatizarea sistemului educaţional. Instituţiile de învăţămînt preuniversitar au fost înzestrate cu circa 6000 de calculatoare, iar instituţiilor de cultură generală li s-a oferit posibilitatea să se conecteze la Internet.

În cadrul Academiei de Ştiinţe a fost creat un liceu republican pentru copii talentaţi. Au crescut considerabil subvenţiile pentru dezvoltarea ştiinţei. În anii 2001-2004, nivelul lor alcătuia 0,18-0,22 procente din PIB, iar în 2007 respectivul indcator a atins cufra de 0,7 procente din PIB.

Dezorientarea noii generaţii

O atenţie enormă se acorda tineretului studios. În instituţiile de învăţămînt superior, a crescut considerabil numărul de locuri bugetare (în 2005 — 7048 de locuri, în 2006 — 7835, în 2007 — 8275, în 2008 — 10785). În instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate a crescut considerabil şi numărul beneficiarilor de burse — de la 1 februarie 2005, procentul acestora s-a mărit de la 40 pînă la 70 de procente. S-au majorat şi bursele: în 2005 — cu 20 la sută, în 2006 — cu 25 la sută, în 2007 — cu 35 la sută, în 2008 — cu 15 la sută în raport cu bursa din anul precedent.

Tinerii cu studii superioare aveau oportunităţi de a-şi pune în valoare cunoştinţele obţinute, fără ca să plece din ţară. Datorită programului naţional de lărgire a posibilităţilor economice pentru tineret, tineri cetăţeni ai Republicii Moldova cu vîrsta între 18 şi 30 de ani au deschis în diferite localităţi săteşti circa 1000 de întreprinderi. Respectivul program le oferea credite în sumă de pînă la 300 mii de lei; 40 la sută din sumele investite de ei în afaceri îl alcătuiau granturi nerambursabile. Tinerilor specialişti ce veneau să lucreze în sate li se acorda o indemnizaţie unică în mărime de 30 mii de lei.

Iar acum noi ne confruntăm cu fenomene opuse. Grădiniţele de copii şi şcolile sunt închise, locurile bugetare de studii se micşorează, bursele nu se măresc. Tineretul este dezorientat. Ne confruntăm cu un proces de degradare a valorilor naţionale. Cei mai talentaţi tineri specialişti pur şi simplu pleacă din ţară. Ei pleacă într-acolo, unde sunt apreciaţi la justa valoare. Ei pleacă din ţară pentru totdeauna.

Ana Vetrova