„Unire” în direcție opusă Igor Dodon nu încetează să se agite verbal cu privire la reintegrarea Transnistriei. Și asta chiar dacă, de cealalată parte a Nistrului, demult i s-a dat cu tifla.
Și în acest caz nu e nimic de făcut – „federalizarea RMT” este brandul lui Dodon, pe care el îl folosește în scopul de a-și ridica ratingul. Acum, cînd acest rating, fie că nu vertiginos, dar, totuși, scade, „alesul de către întregul popor”, cu tăria fierului de călcat din fontă, propune noi și noi căi pentru „unirea” cu malul stîng. Totodată, aceste planuri, cu cît înaintăm în timp, cu atît devin mai ciclopice, ceea ce, din punct de vedere al psihiatriei, este un simptom sigur al unor dereglări. Iată că nu demult, în văzul jurnaliștilor de pe ambele maluri ale Nistrului, Igor Dodon a vociferat patru momente, după a căror realizare autoproclamata RMT va cădea în brațele lui asemenea unei domnișoare cu nu prea multă experiență de viață care pe neașteptate a aflat că este însărcinată. Ca și totdeauna pînă acum, lozincile dumnealui, vorbind delicat, erau îmbibate de un patetism exagerat. Așadar, primul moment – „neutralitatea – ca o garanție a unificării țării”. Cică, fără consimțămîntul Tiraspolului, Moldova nu va face nici un pas spre NATO, iar în al doilea rînd, Transnistriei trebuie să-i fie acordat dreptul la autodeterminare în cazul în care, pe viitor, Moldova își va pierde statalitatea. După cum vedem, planul meșteșugit de președintele Dodon recunoaște în mod deschis posibilitatea lichidării Moldovei ca stat independent – în loc să apere această independență prin toate mijloacele. Conform jurămîntului pe care l-a depus. Ce-ai să-i faci, dacă planul e un fel de cîrpitură… Pe lîngă asta, putem fi absolut siguri că, mai întîi, Transnistria va cere documentul cu privire la autodeterminare, iar după aceea va medita negativ asupra ideii cu privire la federalizare. Astfel, putem afirma că Igor Dodon mai degrabă încurajează separatismul, ci nu restabilirea unității țării. În plus, el nici nu deține împuternicirile care i-ar permirte să semneze un asemenea document, deci, toate promisiunile lui nu sînt altceva decît vorbe goale. Al doilea moment – „patriotismul și cunoașterea istoriei Moldovei”. În acest sens, președintele Dodon s-a lăudat că prin toate școlile au fost împărțite mii de cărți despre istoria Moldovei. Probabil, domnul Dodon consideră că pensionarii din Transnistria (care alcătuiesc o parte considerabilă a populației) , imediat se vor apuca să studieze aceste cărți și să le tocească zi și noapte. Iar însuși „alesul de către întregul popor”, pentru a-și ridica ratingul în ochii electoratului, nu se ferește chiar nici de șantajare directă. El a dat de înțeles că, în schimbul promulgării legii cu privire la reformarea Guvernului, asupra căruia lucrează în prezent democrații, poate să ceară introducerea în școli a obiectului „Istoria Moldovei”.
Deși ar fi de mirare ca Plahotniuc să-l întrebe ceva. (De altfel, cînd jurnaliștii au început să-l întrebe pe Igor Dodon despre relațiile sale cu Plahotniuc, el a fost foarte reținut, zgîrcit la vorbe și ocolea respectiva temă). Al treilea moment se referă la economie și sună cam așa: ”Ajunge să stăm la Bruxelles cu mîna întinsă!”. De aceea Igor Dodon preferă să stea cu mîna întinsă la Kremlin, lucru despre care a vorbit deschis, spunînd că săptămîna trecută Rusia i-a anulat Cîrgîzstanului în mod necondiționat datoria de 250 milioane de dolari. Prin aceasta, el și-a conturat scopul său: de a fi un linge-blide pe lîngă Putin. Și e greu de spus pe cît asta e mai bine decît a sta cu mîna întinsă la Bruxelles… Pe lîngă asta, așa zice Dodon, trebuie să fie create locuri de muncă. Bineînțeles că trebuie. De aceea, domnul președintele ar trebui să-și termine voiajele sale și discursurile prostești și să se ocupe nemijlocit anume de crearea acestor locuri de muncă. De altfel, din ultima sa călătorie la Bacu, ce a adus interesant pentru Moldova Igor Dodon? Concret – ce? Ce au adus cele două doamne care l-au însoțit în mod gratuit – președintele formal al PSRM, Zinaida Greceanîi, și bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah? Poate Ilham Aliev le-a promis că ne va ajuta cu investiții și ne va crea locuri de muncă în Moldova? Nici pe departe. Dacă ar fi revenit cu ceva într-adevăr folositor pentru țară, mass-media dodonistă ar trîmbița despre asta pe la toate colțurile. S-a dus, a depus flori la monumentul lui Gheidar Aliev și s-a întors înapoi. Ca și cum ar fi fost la băi… Mai în scurt, pentru toate acestea a fost nevoie de o politică externă echilibrată, în pofida tuturor bețelor ce ni se pun în roate – și anume acesta e al patrulea moment. Altfel spus, nu mă împiedicați să merg la Moscova cu treburile mele și pentru a face selfi. Și în general – „Moldova fără Transnistria nu are viitor și nici Transnistria nu are viitor fără Moldova” – încă o mostră de jonglerie verbală a „alesului de către întregul popor”. Cu regret, Igor Dodon absolut zadarnic încearcă în fel și chip să demonstreze că este un politician puternic și pentru asta foarte neîndemînatic încearcă să-i imite pe adevărații lideri. Rolul deloc nu e al lui, și asta pentru că el nu posedă individualitate, nu are, să spunem așa, un fundament propriu. De aceea și va fi pur și simplu o marionetă care, după ce reprezentația va lua sfîrșit, nemaifiind bună de ceva, pur și simplu va fi aruncată. Evgheni Tamanțev Рейтинг статьи:
|
Alegerea
redacției
|
|
ULTIME
POPULARE
TOP
10-oct 11:41
10-oct 11:40
10-oct 11:39
10-oct 11:36
1 451 |
