În front comun pînă la victorie

Din alocuțiunea rostită la 22 august, 2004 de către Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, la inaugurarea Complexului Memorial «Capul de Pod Șerpeni»
«Dragi compatrioți!

…Dacă e să privim harta operațiunilor militare ale fronturilor și armatelor din acel timp, minusculul cap de pod Șerpeni aproape că nu se observă. Pe fundalul giganticelor bătălii, el pare a fi doar un mic episod al războiului, despre care cercetătorii lui postbelici au pomenit doar în vreo două rînduri zgîrcite.

Dar în descrierile unor evenimente de asemenea proporții, cum este războiul mondial, există două adevăruri legate reciproc: adevărul acțiunilor strategice și adevărul tranșeelor de pe front. Fără de epizoade care țin de luptele în tranșee, așa cum a fost și acest cap de pod, nu ar fi fost posibilă acea faptă fără seamăn a poporului nostru în Marele Război pentru Apărarea Patriei. […]

Aici, pe acest îmbelșugat pămînt moldovenesc, la fel ca și lîngă Moscova, Stalingrad și Kursk, oamenii au apărat dreptul lor străvechi de a se considera pe sine oameni, de a se considera unii pe alții frați, făcînd tot posibilul ca, uneori chiar și cu prețul propriei vieți, să dea sentința lor, — atunci părea că aceasta va fi una definitivă, –nazismului. Noi știm că aceste sentimente nu pot fi nimicite. Și că ele nu pot fi făcute una cu pămîntul. Asta pentru că lumea se sprijină anume pe aceste temelii ale solidarității, omeniei și demnității. Pentru ea nu există alt fel de temelii. Acum noi știm foarte bine acest lucru.

Ulterioara istorie ne-a deziluzionat în repetate rînduri. Pentru noi toți a fost trist să vedem cum mulți dintre urmașii celor care au luptat în război au călcat în picioare poruncile străbunilor săi și au lăsat să pătrundă neîmpiedicat în sufletele lor virusul ucigător al naționalismului, făcînd praf din tot pentru ceea ce au luptat, și-au vărsat sîngele și jertfit viețile generațiile mai în vîrstă. E trist să conștientizăm faptul că Nistrul, care pînă nu demult unea popoarele de pe ambele maluri ale lui într-o țară unică și prietenoasă, acum deodată s-a transformat într-un rîu al izolării, dezbinării, și neînțelegerii reciproce. […]

Poporul Moldovei a conștientizat în deplină măsură faptul că pămîntului nostru și țării noastre îi poate fi reîntoarsă demnitatea doar restabilind încrederea sfîntă și prietenia de nezdruncinat a popoarelor. Și nimeni nu va mai reuși să-l convingă de contrariul. Aceasta o demonstrează și inaugurarea acestui memorial, și tot ceea ce i-a făcut pe tații și bunicii noștri tovarăși de regiment, tovarăși de idei și frați.

Acest memorial, construcția căruia a început încă în anii Puterii Sovietice, ca și alte mii de asemenea memoriale, a fost profanat și dat uitării, pur și simplu jefuit, ca și tot ceea ce este legat de Capul de Pod Șerpeni. Dar memoria poporului nu poate fi dată uitării. Mai devreme sau mai tîrziu, dreptatea istorică trebuie să triumfe, iar numele eroilor căzuți în lupte să strălucească pe plăci de granit. […]

Dar clopotnița Memorialului de la Șerpeni ne amintește nu numai de restabilirea succesiunii noastre istorice. Și nu numai despre reînvierea recunoștinței noastre față de fostele generații, care au adus eliberarea pe pămîntul nostru.

Clopotnița vorbește despre mult mai multe!

Înălțîndu-se deasupra spațiilor nistrene, ea ne indică, –și în mod tragic, și în mod optimist, –calea spre un viitor în care prosperarea, bunăstarea și înțelegerea reciprocă pot fi cucerite doar cu o încredere sinceră în om. Și noi vom merge pe acest drum pînă la finalul lui victorios, așa precum ați mers și dumneavoastră, stimați veterani, cum au mers tații noștri, cum a mers întregul popor sovietic, atunci un popor unit și prietenos».скачать dle 10.6фильмы бесплатно