Vasalii benevoli, ca și factor

Pentru cine din Moldova este rentabil subiectul «retragerii trupelor ruse»?

Anterior, compo¬nența Curții Consti¬tuționale, controlată personal și angro de coordonatorul coaliției de guvernare — președintele PDM, domnul Plahotniuc, a determinat că prezența contingentului militar limitat rus în stînga Nistrului este un «fapt de agresiune». În general, dacă e să examinăm strict evenimentele din ultimii 26 de ani de existență a Republicii Moldova, încă la sfîrșitul anilor 80 ai secolului trecut, la Chișinău, s-a început a vorbi sonor despre «ocupația și agresiunea rusă». Urletele activiștilor-naționaliști de nivel stradal și sistemic (Frontul Popular) au creat o atmosferă de radicalism și intransigență fapt care, în mare măsură, a generat conflictul armat de pe Nistru.

Astăzi, la Chișinău se produce un fel de reîncarnare a psihozei de odinioară. Deși, în Moldova nu există factori obiectivi pentru explozia rusofobiei — populația este săracă și fuge din țară și se stabilește fie în perimetrul Rusiei, fie în perimetrul țărilor europene și, cu siguranță, oamenilor nu le mai arde să caute dușmani. Timpul i-a tratat de rusofobie pînă și pe flecarii fără limite din acea perioadă, cum ar fi binecunoscutul radical de atunci Iurie Roșca, care astăzi, promovează atît în Moldova cît și în România activitatea renumiților activiști publici ruși — Alexandr Dughin și Nicolai Starikov.

În general, timpul are capacitata de a le pune pe toate la locul lor. Moldova nu a primit nimic decît sărăcie și corupție în urma vîltorii naționale de odinioară. Însă, există interesul politic, eu l-aș numi «propriu».

Susținerea din partea curatorului occidental este un factor destul de important. Această susținere nu este oferită pe gratis. Trebuie cumva să se manifeste, să demonstreze un anumit curs — o linie de comportament. În preajma cursei electorale și dreapta extraparlamentară, dar care se bucură de o anumită doză de încredere din partea electoratului unionist de dreapta, — PAS și DA, de asemenea, își etalează în fel și chip devotamentul față de «vectorul european de dezvoltare». Concomitent se face auzit cîntecul vechi despre «ocupantul sovietic rus». Pentru publicul larg sînt fabricate filme și emisiuni «despre ororile și teroarea ocupanților», lamentări nesfîrșite pentru «victimele deportărilor», «despre Siberia de gheață» ș. a. m. d. Cu alte cuvinte, se face totul pentru a mobiliza electoratul unionist de dreapta și pentru a orienta activismul acestuia în ziua alegerilor în direcția politică necesară jucătorilor.

Liniile baricadelor electorale au fost trasate. În acest context, tot ce ține de reglementarea transnistreană se prezintă sub aceeași piesă renumită despre «ocupația rusă», or, în contextul «unei părți din teritoriul Republicii Moldova, care se autogestionează și cu care trebuie de purtat un dialog cu participarea garanților respectării păcii și, evident, cu medierea nemijlocită a FR».

Avînd în vedere faptul că în ultimii ani, bazele electorale atît ale părtașilor apropierii de Rusia, cît și celor care consideră că trebuie să tindem spre Europa prin unirea cu România, s-au rărit considerabil (drept consecință a migrației muncii devastatoare — mai bine de două milioane de oameni). În realitate, în ziua alegerilor parlamentare, la secțiile de vot se prezintă circa sau ceva mai mult de un milion de alegători. Situația începe să amintească despre o vînătoare de cetățeni ai Republicii Moldova care dețin dreptul la vot.

Electoratul de stînga și, într-un anumit sens — «pro-rus», tradițional, este activ și disciplinat. Reieșind din acest adevăr, staff-urile cenușii ale PDM și a unioniștilor de dreapta tind să mobilizeze la maxim proprii părtași. În acest scop se lansează orori media, se fac declarații, se organizează întîlniri în teritorii.

Recent, pe arena politică din Moldova a apărut fostul președinte al României, Băsescu, care a format un nou partid radical naționalist unionist. După toate, acest domn s-a pregătit destul de bine pentru cursă. Nu economisește bani, vorbește mult și tot despre acea «ocupație rusă», însă, spre deosebire de alții, pentru care subiectul ocupației este apropiat și scump, propune «cedarea Transnistriei Rusiei».

Ei, de asta și este el Băsescu, unde-i problema lui... important este procesul, mișcarea! Poate tocmi și o prostie evidentă, electoratul unionist o va înghiți într-o clipită! Văzînd în Băsescu un concurent real și periculos, care, de altfel, bravează cu meritele sale «în combaterea corupției în România», Partidul Democrat face uz de toate posibilitățile sale pentru a obține simpatia jucătorului geopolitic mondial — SUA.

Respectiv, recent, așa cum s-a scris în presă, «prim-ministrul Moldovei, Pavel Filip, în cadrul întrevederii cu adjunctul secretarului de stat al SUA pe probleme politice, Thomas Shannon, la Adunarea generală a ONU de la New-York, a solicitat susținerea rezoluției cu privire la retragerea trupelor ruse de pe teritoriul republicii. Filip a remarcat că Guvernul Moldovei a inițiat procedura includerii pe ordinea de zi a sesiunii a 72-a a Adunării Generale a ONU a chestiunii cu titlul «Retragerea forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova».


În vara acestui an, Guvernul de coaliție al Moldovei, brusc și accelerat, a întreprins acțiuni energice pentru reînnoirea dialogului și interacțiunii cu guvernul Ucrainei. În ultimii ani, relațiile dintre Kiev și Chișinău s-au desfășurat într-un format pasiv și neinteresant. Și, iată, brusc, o atare inițiativă.

Evident, pentru actualele autorități de la Kiev, interpretările moldovenești asupra subiectului «ocupației ruse» au fost ca un balsam pe suflet. Imediat, interacțiunea a primit implementare reală în crearea posturilor comune pe segmentul transnistrean al graniței ucrainene. Piotr Poroșenko a susținut cu înflăcărare acțiunile autorităților moldovenești în tendințele sale de a provoca Kremlinul cît mai mult. Vectorul interacțiunii dintre Kiev și Chișinău a fost determinat de dispozițiile rusofobe.

Totodată, în condițiile confruntării vizibile a jucătorilor politici de dreapta din partea dreaptă a Nistrului și căutările lor de a mobiliza toate resursele pentru a obține victorie în cadrul viitoarelor alegeri parlamentare, situația social-economică în Moldova degradează alert. Crește rata sărăciei, prețurile cresc constant, populația abia de mai leagă tei de curmei.

Putem discuta mult despre faptul că încă «nu totul este pierdut». Că «valorile europene sau altele vor salva Moldova de degradare». Dar cît de mult nu s-ar strădui analiștii hrăniți de guvernare să explice beneficiile integrării europene pentru Moldova cu excluderea componentei corupției, un lucru este clar — actuala guvernare a Moldovei nu este capabilă să gestioneze eficient țara și să o salveze de dezintegrare. În ceea ce ține de valorile europene, ele — aceste renumite valori europene, încă nu au salvat niciodată pe nimeni.

Regimul butaforic democratic, aflat la guvernare în Moldova, s-a rupt într-atît de mult de realitate încît a devenit, în sensul direct al cuvîntului, un obiect în sine — auto-stimulator, care generează stîrpeala și clonele lui însuși. În condițiile în care segmentul social-economic al vieții din Moldova nu promite populației absolut nicio perspectivă, decît sărăcie și degradare culturală, autoritățile anunță semeț despre creșterea efemeră a «indicatorilor macro economici». Între timp, oamenii fug din țară, care stă să se destrame. A rămas doar să «cerem retragerea trupelor ruse»...

Deja nu mai este nici comic!

Mihail Lupașcoскачать dle 10.6фильмы бесплатно