Timpul confirmă dreptatea comuniștilor
РУС. MOLD.
» » Timpul confirmă dreptatea comuniștilor

Timpul confirmă dreptatea comuniștilor

17-11-2017, 11:50
Viziuni: 107
  
Versiunea de tipar   
Timpul confirmă dreptatea comuniștilorAstăzi, despre Moldova vorbesc ca despre un stat capturat pînă și cei care, acum cinci ani, o numeau «istorie de succes»
 
Acum cinci ani, pe 12 noiembrie 2012, la Chișinău s-a desfășurat conferința cu genericul «Republica Moldova — stat capturat». Conferința a convocat experții de opoziție, liderii și activiștii opoziției parlamentare și extraparlamentare, reprezentanții Partidului Comuniștilor și Partidului Social Democrat.

De facto, a fost pentru prima dată în cei trei ani de guvernare în Moldova a «Alianței pentru Integrare Europeană» cînd societatea civilă a organizat un forum atît de extins, iar forțele politice și sociale s-au adunat pentru discuții la aceeași masă. Conferința a provocat rezonanță în presă, mai ales în publicațiile online, rețelele de socializare. Presa, care era controlată de partidele de la guvernare, a «tăcut», pur și simplu, despre eveniment.

Fără îndoială, Conferința a reușit să devină un important eveniment: în cele 27 de rapoarte, pentru prima dată, au fost făcute publice și analizate sute de fapte și tendințe negative acumulate, timp de trei ani de zile, în viața socială și publică, în economie și instituțiile de drept ale statului.

Cifrele și faptele incluse în rapoarte, s-au integrat în tabloul degradării totale a Moldovei, unde feudalismul s-a înrădăcinat în economie, statul și societatea au început să lunece în sistemul tribal, iar toate instrumentele statului, care permit societății să influențeze deciziile autorităților, au fost distruse, de clica de la guvernare. Aceasta este o crimă și nu întîmplător, Președintele Partidului Comuniștilor, al treilea Președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care a participat la conferință, a numit-o «pregătirea către Nuremberg-ul moldovenesc».

În cadrul conferinței nu s-a discutat despre crearea blocurilor politice pentru participarea în cadrul viitoarelor alegeri parlamentare, de asemenea, nu s-a discutat nici despre perspectivele de schimbare a balanței politice în Parlament.

S-a discutat despre consolidarea tuturor forțelor progresive într-o mișcare obștească largă pentru a se opune regimului de la guvernare și prin acțiuni democratice de a reîntoarce Moldova pe calea dezvoltării libere. În opinia participanților la conferință, altă alternativă nu exista atunci. Din cîte se pare, nu există nici acum.

Pregătirea «Nuremberg-ului moldovenesc»

Din discursul lui Vladimir Voronin în cadrul conferinței «Republica Moldova — stat capturat»

…Unii politologi ne împing, permanent, în brațele unor sau altor grupări care au uzurpat puterea și tot ei spun că anume comuniștii se fac vinovați de faptul că au educat asemenea exemplare ca Lupu, Dodon, Mișin. Eu nu am de gînd să neg lucruri evidente. Însă, în acest sens, eu am un contraargument foarte concret. Dacă, într-adevăr, așa este, de ce atunci acest argument nu este folosit de forțele anticomuniste?

De ce emisarii UE și SUA nu învinuiesc actuala guvernare pentru faptul că ea include elemente de continuitate a «regimului comunist blestemat»? Eu voi răspunde de ce. Doar pentru că nu este așa. Timp de opt ani de zile, PCRM a educat și a crescut nu doar douăzeci de ticăloși și trădători, dar a și obținut rezultate clare și concrete pentru care nu trebuie să ne fie rușine.

Dar iată de ce actualul regim antidemocratic generează aplauzele Europei și SUA, pentru ce el a devenit distracția preferată în birourile de la Bruxelles — iată întrebarea la care trebuie să răspundem. De ce în aceste oficii nu se vede lupta democratică dezinteresată și adevărată a zeci de mii de comuniști moldoveni?
 
Iată care sînt întrebările ce necesită, astăzi, răspuns imediat. De ce în Moldova contemporană drepturile și libertățile omului sînt încălcate și nimeni nu poartă pedeapsă? De ce poate fi închisă ușor o instituție media independentă și ignorat un partid parlamentar de opoziție? De ce este strînsă mîna corupților și criminalilor de la guvernare, iar violența lor împotriva poporului este prelungită prin credite și granturi? De ce se poate vorbi deschis despre divizarea Moldovei pe Nistru și de a transforma malul drept într-un laborator nazist de pe vremea lui Antonescu? Iată care sînt, în opinia mea, subiectele care-și așteaptă cercetările oneste și fără conjunctură.

În ceea ce ține de Partidul Comuniștilor, eu consider că acea experiență pe care am trăit-o în ultimii ani, vorbește despre un singur lucru: nu trebuie de manifestat toleranță față de infractorii vădiți, chiar dacă acești infractori se nasc în cele mai sofisticate straie democratice și manifestă loialitate în fața Bruxellesului, Bucureștiului și Washingtonului.

Noi, în primul rînd, vedem sarcina noastră în consolidarea poporului și societății, care nu doar că așteaptă eliberare, dar și curățarea Moldovei de acești acaparatori și o judecată dreaptă asupra celor care au capturat țara și au menținut ilegal puterea pe parcursul ultimilor ani. O atare judecată va fi! Această conferință și este, în opinia mea, demararea pregătirilor pentru «Nuremberg-ului moldovenesc».

Subiecte și întrebări pentru discuții, dacă e să judecăm în baza programului conferinței, s-au adunat deloc puține. Cu atît mai mult că a fost formulată foarte corect principala problemă: «Republica Moldova — stat capturat». Deja din această denumire reiese principala sarcină a tuturor acțiunilor noastre comune. Care se exprimă într-un singur cuvînt: ELIBERARE! Acest lucru și-l doresc toți cetățenii; și cei de dreapta, și cei de stînga, și centriștii. Astăzi, ideea eliberării și constituie baza pentru consolidarea și afirmarea noii perspective luminoase pentru Moldova.

«Statul capturat — primele concluzii»

Din discursul lui Constantin Starîș în cadrul conferinței «Republica Moldova — stat capturat»

Noi vorbim despre Moldova ca despre un stat capturat, întîi de toate, pentru că în Moldova contemporană a fost deturnată tradiția democratică. Mai mult ca atît, s-a întîmplat acest lucru și, în esență, pentru că în țară nu funcționează instituțiile democratice, care au fost distruse, nici măcar la nivel de ritual. Acest lucru arată deosebit de înspăimîntător. Atunci cînd guvernarea încetează să respecte pînă și ritualul, formalitățile democratice, acest fapt poate însemna un singur lucru: această putere va interzice orice altă opinie diferită, chiar dacă nu decide nimic, chiar dacă nu schimbă nimic. Ceea ce înseamnă că guvernarea degradează alert în dictatură și nici nu mai ascunde acest fapt, nu se mai jenează de acest lucru.

[…] Unul dintre semnele inconfundabile a dictaturii — discordanța clară și bine sesizată de conștiința socială între formă și conținut. Atunci cînd în numele «triumfului pluralismului», pluralismul se lichidează prin simpla anihilare a unicii sale surse. Atunci cînd posturile de televiziune fără alternativă și, respectiv, «pluraliste» — concentrate în mîinile a doi oameni, relatează despre «succese», «creștere economică» pe fonul sărăciei din ce în ce mai înspăimîntătoare și disperării sociale. Atunci cînd se închid școlile de dragul «îmbunătățirii calității» educației, iar spitalele — de dragul sănătății populației. Atunci cînd pînă și cel mai important fetiș — integrarea europeană, în perspectiva sa evidentă, se transformă într-o criză românească.

Dictatura — este absurdul impus în calitate de unică posibilitate, este realitatea fără alternativă fabricată brutal de presa pro-guvernare, iar opinia revoltată a societății — nu înseamnă durere, nici strigăt, nici disperare, ci doar niște cifre vagi ale sondajelor de opinie asupra, cărora, de altfel, nimeni nu are de gînd să atragă atenția. În aceste condiții, sursele de informare în masă au succes doar în crearea mirajelor, bulelor de săpun colorate, care sustrag atenția publică de la problemele cu adevărat stringente, importante.

[…] Ce mai înseamnă dictatura? Dictatură este atunci cînd asupra legii prevalează înțelegerea de formare a alianței: în general, dictatura este, întotdeauna, o mare fărădelege. Atunci cînd constituția nu este un obstacol în calea considerentelor de oportunitate politică, purtate de un grup restrîns de indivizi. Atunci cînd anunțarea reformelor se reduce la perfectarea proprietății private a ministerelor și instituțiilor statului. Atunci cînd procurorul, aflat în proprietate privată, activează în calitate de «paravan» legalizat pentru unii și bîtă potențială pentru alții. Atunci cînd jucetătorii, aflați în proprietate privată, sînt absolut indiferenți față de buchea și spiritul legii.
 
Atunci cînd corupția nu mai este doar o posibilitate de a împărți banii bugetului și stoarce supraprofitul prin utilizarea pîrgiilor influenței de stat, dar, în general — tot ceea ce ne înconjoară! Atunci cînd pe bani, sau pe bani foarte mari se poate cumpăra totul — partide, deputați, primari, consilieri, candidați. Ceea ce este și mai rău — se pot cumpăra alegătorii care sînt cumpărați și, în același timp, sînt lipsiți de orice speranță.

În baza materialelor PULS.MDскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: