Compresia globului

Ce înseamnă globalizarea — calea spre dezvoltare sau, totuși, o tendință distructivă?



Este adevărat că bulgărele globalizării a început să ia amploare după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1947, principalele țări capitaliste au încheiat Acordul general pentru tarife și comerț. Ulterior, în Europa a apărut piața comună — Uniunea Europeană, a fost creată Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială.

Ca și oricare idee sau tendință în dezvoltare, globalizarea mondială are în arsenalul său un spectru larg de aspecte atît pozitive cît și negative. Respectiv, atît adepții (globaliștii), cît și oponenții (anti-globaliștii) acestei concepții au propriile argumente.

Există opinia

Karl Marx lega acest proces al globalizării cu specificul capitalismului, care, permanent, are nevoie de noi piețe și resurse. Friedrich Nietzsche — cu «voința politică» caracteristică spiritului occidental. Filosoful canadian, Marshall McLuhan — cu dezvoltarea tehnicii moderne, comunicațiilor și presei, care transformă globul pămîntesc într-un «sat global».

Cum nu ar fi, un lucru este clar: la baza globalizării stă dezvoltarea pieții mondiale cu mărfurile sale, fluxurile financiare și informaționale. Globalizarea a lichidat distanțele, toate elementele lumii devin interdependente. În acest fel, principalul semn al globalizării este apariția economiei naționale mondiale.

Stabilitatea economică este unul dintre cele mai importante avantaje ale globalizării, afirmă globaliștii. Un nivel sănătos al concurenței reduce prețurile și ajută la menținerea unui nivel înalt al procesului de producere. Țările mai sărace își pot vinde mărfurile și serviciile celor care au mai mulți bani, ceea ce formează profit economic. Culturile trec liber dintr-o parte în alta, disensiunile sînt din ce în ce mai puține. Internetul — sistemul auto-regulator și auto-organizațional — oferă tuturor posibilitatea de a comunica în spațiul cibernetic. Deciziile politice se iau în baza negocierilor internaționale, în cadrul cărora se discută toate variantele posibile ale existenței mondiale.

Cu același aplomb, anti-globaliștii afirmă că procesul globalizării este benefic pentru țările dezvoltate ale Europei de Vest, Americii de Nord, Australia și Japonia, ale căror complexe financiar-industriale mari mișcă acest proces și sînt cointeresate de el.

Anume de soluționarea problemelor, apărute în procesul de globalizare, se preocupă o multitudine de instituții internaționale: ONU, CE, OMC, FMI. Anume pentru ca procesul de unificare a economiilor și vieții sociale din țările lumii să decurgă fără probleme, se concentrează forțe pentru răspîndirea stilului de viață american, legilor și standardelor americane.

Țările care rămîn în urmă se transformă într-o sursă de provocări sociale, politice, economice și militare pentru statele prospere. Într-un cuvînt, teoria «miliardului de aur» în toată splendoarea sa.

În condițiile globalizării, mărfurile țărilor slab dezvoltate devin necompetitive. Crește rata șomajului în orașe, din cauza formelor primitive de utilizare a terenurilor și tehnicii, agricultura este pusă la pămînt, țăranii se mută în orașe unde completează armata șomerilor, se formează raioane mahalale.

Distrugerea comunităților agricole duce la distrugerea modului tradițional de viață, a tradițiilor seculare, ceea ce rezultă cu degradarea populației, divizarea bruscă a societății în săraci și bogați, creează potențial protestatar în aceste state fapt care generează instabilitate socială și politică permanentă. Pentru că tot acest buchet al proceselor negative îl putem urmări în Republica Moldova, majoritatea populației țării se înscrie lejer în tabăra anti-globaliștilor.

Ceea ce rămîne

Așa deci, sub influența globalizării lumea se schimbă alert. Totodată, diferite părți ale lumii se schimbă cu viteză diferită. Însăși această inegalitate devine o problemă globală. Globalizarea, nici pe departe, nu este un proces perfect și implică pericole pentru culturile naționale și țări, pentru instituțiile democratice, pentru biosferă.

Este vorba despre prevenirea poluării mediului ambiant de către om, asigurarea societății cu toate resursele necesare, depășirea stării crizei ecologice, reglarea creșterii populației în arealurile sărăciei și foametei, asigurarea păcii între popoare și neadmiterea războaielor cu utilizarea armelor de distrugere în masă a oamenilor, depășirea degradării morale, spirituale, culturii și educației.


Concomitent, a formulat apariția unei lumi monopolare, dominarea culturii în masă, standardizarea minților, manipularea conștiințelor cu ajutorul PR-ului și reclamei pentru promovarea mărfurilor pe piața globală, răspîndirea valorilor «societății de consum», atitudinea consumatorului față de natură, exportul mărfurilor ecologic dăunătoare în țările lumii a treia ș. a. m. d.

Înțelegînd acest lucru, multe state nu se grăbesc să facă parte din economia globală. În rezultatul globalizării este nivelată cultura originală a popoarelor, care este substituită de o cultură hibrid, creată prin eforturile marketologilor.

Analizînd problemele globale, savanții remarcă că soluționarea acestora este complicată și chiar periculoasă. Nici chiar multiplele reorganizări de amploare nu ar fi dus la soluționarea definitivă a problemelor globale. Cele deja soluționate cumva au fost înlocuite de altele. Esența constă în faptul că umanitatea, ca și parte e biosferei, a intrat în epoca dezvoltării ireversibile, de care sînt legate cataclismele de talie globală. În legătură cu acest fapt, una dintre sarcinile actuale este de a elabora strategii de supraviețuire și evoluție a umanității, coordonate cu legile de dezvoltare a naturii în sensul cel mai larg al acestui cuvînt.

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно