Fanfaronul cu frînă
РУС. MOLD.
» » Fanfaronul cu frînă

Fanfaronul cu frînă

27-04-2018, 13:05
Viziuni: 69
  
Versiunea de tipar   
Fanfaronul cu frînăÎn timpul multiplelor voaiaje internaționale, Igor Dodon, exprimîndu-ne cultural, își exagerează propriile capacități mai cu multă vînă decît în Moldova
 
Pregătit de Dacă nu te lauzi singur pe sine — stai ca un scuipat. De acest adevăr deloc șiret s-a ghidat, întotdeauna, «alesul de tot poporul», Igor Dodon. Apropo, renumita sintagmă «ales de tot poporul» și este un exemplu elocvent al acelor exagerări pe care adoră să și le atribuie propriei persoane, omul care ocupă fotoliul de președinte.

El, vorbind în limba clasicului, tinde să confunde două concepte: «Patria» Și «Excelența voastră». În mod special se vede acest lucru în cadrul voaiajelor sale internaționale fără niciun rost. Anume acolo, Dodon poate să-și dea frîu liber fanteziei sale. Pentru că în țara sa totul se vede ca în palmă, iar oamenii pot să spună: dumneavoastră exagerați, excelența voastră, iar la simplu spus — flecăriți. Ei, da peste hotare chiar dacă spui minciuni, nimeni nu se va apuca să verifice.

Iată că și de această dată, Igor Dodon și-a luat «macaroanele» și s-a apucat să le pună generos pe urechile georgienilor creduli. Foarte inspirat, el le-a spus acestora că anume ministrul Economiei — Dodon, a fost inițiatorul, inspiratorul și promotorul reformelor economice ale comuniștilor în 2007. Cum ar fi introducerea cotei zero a impozitului pe profit, spre exemplu, amnistia capitalului și amnistia fiscală.

«La propunerea mea, noi am implementat trei reforme. În 2007, am stat cîteva săptămîni la Washington și-i convingeam la ce va duce impozitul «zero» pe profit. Am făcut și amnistia capitalului, și amnistia fiscală», s-a dezlănțuit Dodon. Igor Nicolaevici s-a lăsat dus de val. Fața lui, după expresia apucată, începuse să amintească despre o tigaie nouă (sînt înregistrări video), se părea că încă puțin și se va auto-desemna Generalissimus, Tatăl națiunii și fratele mai mic al Eternității... Interlocutorii georgieni dădeau din cap respectuos.

Însă, din barei motive, populația nu leagă reformele sus menționate de ministrul Economiei — Dodon. Pentru că Dodon nu este capul. Nu există confirmări incontestabile ale capacității sale de a gîndi strategic, dar nici tactic. Însă, defectele cel mai bine se acoperă cu decorațiuni. Iată că și se vede nevoit Dodon să-și creeze o aură de statalist sumîndu-și cu nerușinare meritele altora...

* * *
Despre cum au fost implementate, în realitate, reformele economice revoluționare în Moldova sus menționate a relatat pentru agenția OMEGA, consilierul președintelui Vladimir Voronin pentru politică internă, Mark Tkaciuk.

Vom reda textul integral al declarației sale.

«Igor Nicolaevici vorbește foarte exact și argumentat despre efectele așa numitelor reforme liberale din anul 2007. Despre efectele pozitive și, cum ni se părea nouă atunci, destul de ireversibile.

De atunci au trecut 11 ani (de la discursul lui Voronin în Parlament, pe 20 aprilie 2007), un termen deloc mare pentru a uita cum s-a implementat această reformă fără precedent pentru spațiul post sovietic. Generatorii ideii pentru cota zero la impozitul pe profit au fost doi oameni — Oleg Reidman și Marian Lupu (or invers). Această idee a devenit, într-o anumită măsură, totalul întregii activități anterioare ale acestui duumvirat foarte productiv pentru debirocratizarea activității antreprenoriale în Moldova, eliberarea sa de sub tutela birocratică prohibitivă și permisivă. Inițial, s-a purces la o reducere bruscă (de la an la an) a tipurilor de activități licențiate, reducere a ratei impozitului pe profit (în 2000 — 32 %, în 2006 — 7 %). Ulterior, cu participarea lui Valeriu Lazăr, a apărut inițiativa radicală pentru debirocratizare — «Ghilotina» (1 și 2).

Cît ține de implementarea triplei reforme din anul 2007 (cota zero a impozitului pe profit, amnistia capitalului și amnistia fiscală), aceste zile îmi sînt descrice în agendă pe ore.

Nu doar pentru că mi s-a însărcinat să gestionez această sarcină, adică să organizez PR politic corect, dar și să stabilesc dialogul politic cu partenerii de dezvoltare (în acest caz, oficiul Dick Cheney), în cadrul căruia urma să se explice raționamentul și exclusivitatea acestui tip de reformă, care urma să combată economia tenebră și să contribuie la creșterea încrederii interne pentru instituțiile financiare ale statului moldovenesc.

Americanii, deja de pe atunci, începuse să combată toate aceste forme regionale de offshorizare, de creare a «spălătoriilor» în anumite țări. Primul contact pe marginea acestui subiect l-am avut în vara anului 2006, în timpul vizitei îndelungate a V. V. Șova și M. Tkaciuk la Washington.

Aici, era important de a formula în limbaj politic că este vorba despre viceversa. Că noi nu avem nevoie de ajutor financiar din afară, că nouă ne trebuie doar să nu ni se pună piedici în a acumula finanțe ce se generează în țara noastră, să facem în așa fel ca aceste surse să nu se scurgă în offshore dar să fie reinvestite.

În afară de aceasta, către anul 2007, noi am depășit așa numita criminalitate organizată (un fapt bine știut), dar, am creat un nou tip de parazitism economic — în figura poliției și organelor de control. Pentru a-i priva de «hrană» și motive formale pentru «exploatarea» antreprenorilor a și fost implementată amnistia fiscală — pentru perioada 1991 pînă în 2007.

În motivarea cotei zero pe profit a existat, de asemenea, o componentă politică. Noi spuneam, atunci, că la această etapă, pentru noi, este important de a spori rata populației angajate, creșterea numărului locurilor de muncă și salariilor și în asta a și constat algebra economică, inclusiv, în politica socială.
 
Oleg Reidman trebuie să țină minte foarte bine această etapă. Da, acest proiect a avut mulți oponenți. Mai ales în Guvern. Principalul dintre ei este prim-ministrul de atunci — V. Tarlev. Igor Dodon, devenind ministru al Economiei în 2006, s-a strecurat în echipa noastră de reformatori și, în sensul bine știut, a fost contraponderea poziției lui Tarlev. Dar el era unul dintre noi. Un manager perfect, un executor exact, dar nicidecum generatorul abordărilor menționate și, cu siguranță, nu a fost inițiatorul lor. Dar primele două calități au fost suficiente pentru a evalua înalt contribuția lui Dodon la realizarea acestei reforme.

Igor Nicolaevici nu ar trebui acum să «sughițe», acest lucru nu este corect și chiar este prostește. Omul care l-a convins pe Voronin să accepte proiectul reformei nu a fost Dodon. Pe atunci, el nu deținea nici autoritatea corespunzătoare și nici curaj. Poziția lui Voronin a fost rezultatul unei discuții interne îndelungate și tensionate, care a durat aproape opt luni de zile și care a început încă atunci cînd Dodon ocupa funcția de viceministru.

Din punctul meu de vedere, într-un final, autor a fost anume Voronin. Și nu doar pentru că el s-a poziționat în calitate de autor al inițiativelor legislative sus menționate, dar pentru că și-a asumat responsabilitatea personală pentru aceste decizii deloc simple. Și iată cel mai important lucru. Între idee, fie ea chiar și strălucitoare (să mă ierte și Lupu, și Reidman în calitate de inventatori ai acestei reforme), și disponibilitatea de a o implementa în practică — e o distanță de parsec. Nici pe departe nu fiecare este capabil de așa ceva. Iar actuala etalare a impotenței a așa numitului șef al statului — este o ilustrare incontestabilă a acestei concluzii.

Iar faptul că Dodon își asumă lui personal ceea ce nu era capabil nici după abilitățile lui morale, nici după abilitățile analitice și politice, denotă doar faptul care se știa în ultimii ani. Tîlhăreala de idei — este unica și ultima resursă a așa numiților socialiști.

P. S. Toate evaluările complementare pentru colegii mei Lupu, Reidman și Dodon, se referă la timpurile cînd noi, într-adevăr, eram o echipă, ne împărtășeam cu idei, intram în dispute și nu ne făceam griji pentru titular și copyright. Acum, clar lucru, trăim cu totul alte vremuri. Istoria, însă, a fost anume asta».

Eugeniu Marianскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: