Prezentăm materialele de arhivă care povestesc despre nașterea, statornicirea și lupta continuă a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova
Începutul anilor 90 ai secolului trecut… Întreprinderile industriale erau distruse, toate domeniile sectorului agrar erau demontate, erau închise multe spitale, biblioteci, case de cultură. Astfel de noțiuni, ca «limba moldovenească» și «poporul moldovenesc» au ajuns să fie interzise. Pe malurile Nistrului a început un război care a răpit sute de vieți omenești. Pericolul pierderii independenței țării tot creștea ca o umbră amenințătoare de asupra Republicii Moldova...
Cine putea îndrăzni să se ridice împotriva acestei catastrofe, care de acum se abătuse cu toată puterea peste noi toți? Cine putea să-și spună sie și apropiaților săi că noi merităm un alt destin, o altă viață? Cine ar fi putut să-și asume curajul să declare că Republica Moldova și poporul ei vor ieși din întunericul acestei epoci pline de ură și vor reuși să facă față independenței, se vor ridica din genunchi?!
Oamenii care le-au făcut pe toate acestea au fost comuniștii. Nu, nu acei care și-au ars carnetele de partid și s-au evacuat în masă în nou-apărutele formațiuni politice. Nu aceștia, ci cu totul alți oameni. Cei care, — pe atunci încă puțini, — în pofida interzicerii Partidului Comunist din Republica Moldova, continuau să se considere pe sine comuniști, cei care nu și-au călcat pe conștiință și au rămas fideli concepțiilor sale…
* * *
…Curajul, spiritul de inițiativă, dîrzenia comuniștilor moldoveni i-a demoralizat pe oponenți. În pofida totalei blocade informaționale, a lipsei de acces a partidului la mass-media, în luna mai a anului 1995, PCRM se încadrează cu toată energia în alegerile locale și obține 20 la sută din mandate în consiliile locale.
După acest test la maturitate politică și independență, la capacitatea de a duce lupta în afara diferitelor blocuri și uniuni amorfe, PCRM cu o deosebită fermitate se apucă de dezvoltarea presei sale de partid. Anume ziarul «Comunistul», primul număr al căruia a apărut chiar în ajunul alegerilor, urma să aibă pentru mulți ani înainte rolul unui «spărgător» al blocadei informaționale ridicate în jurul activității Partidului Comuniștilor.
Anul 1996. În Republica Moldova au avut loc alegeri prezidențiale — un nou examen, o nouă încercare pentru partid. Al doilea congres al PCRM, care și-a desfășurat lucrările la 30 august, 1996, ia decizii al căror caracter va determina în multe privințe stilul politic pe care partidul îl va promova în toate celelalte campanii electorale: independența, responsabilitatea, consecvența, hotărîrea. PCRM este dispus să folosească alegerile prezidențiale pentru ca, în sfîrșit, să se prezinte ca o forță politică serioasă; pentru ca să-și îmbogățească propria sa experiență de luptă politică; pentru ca să-și înmulțească cît se poate de mult numărul părtașilor săi.
Din raportul lui
Vladimir Voronin la al II-lea Congres extraordinar al PCRM:
«Noi ne rezervăm posibilitatea, ca, oricine ar învinge la alegeri, să fim în opoziție față de guvernare, ci nu timp de patru ani să stăm ca niște găini plouate și să ne fie rușine să-i privim pe oameni în ochi. Pentru oricare partid, iar pentru al nostru în mod deosebit, neangajarea politică și priceperea de a nu se lega de aliați politici întîmplători și care nu inspiră încredere e o chestiune ce ține de autoritatea noastră, de perspectivele noastre și chiar de viață. Iar esența vieții partidului nostru constă în a sluji poporului. Una dintre cele mai importante etape ale acestei slujiri întru binele poporului este munca noastră de participare la viitoarele alegeri, — muncă dificilă, responsabilă, deseori neplăcută, iar uneori pur și simplu riscantă. Deci, să ne apucăm de această muncă împreună, cu toții, și s-o facem așa cum o pot face comuniștii».
Pe 25 septembrie 1996, Vladimir Voronin a prezentat Comisiei Electorale Centrale cererea și acordul său de a candida la funcția de președinte al Republicii Moldova, precum și 933 liste de subscripții cu 34645 de semnături ale cetățenilor din 25 raioane și 2 municipii, care susțineau candidatura dumnealui.
* * *
Campania electorală — de fapt, prima campanie, extrem de serioasă, pentru tînărul partid, — necesita o colosală încordare a forțelor tuturor comuniștilor. Propaganda orală și agitația în nici un caz nu erau excluse din agendă, însă mai era nevoie de a intensifica munca politică de masă, în primul rînd, prin mass-media tipărită și electronică. Doar era vorba nu atît despre o agitație curentă privind alegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte, cît despre un nou val de propagare a ideilor comuniste în general și, totodată, despre explicarea sub toate aspectele în mijlocul alegătorilor a obiectivelor programatice ale PCRM.
Primul tur al alegerilor aduce rezultate senzaționale — comunistul Vladimir Voronin ocupă al treilea loc în cursa electorală, întrecîndu-l pe prim-ministrul Sangheli și lăsîndu-i înaintea sa doar pe președintele în exercițiu, Snegur, și pe spicherul Parlamentului, Lucinschi, aceștia fiind sprijiniți de resurse administrative foarte puternice. Astfel, PCRM a reușit să se promoveze pe sine nu doar ca pe o forță unită și bine organizată — partidul a demonstrat că el are un adevărat lider, care se bucură de autoritate în întreaga țară.
Această experiență a însuflețit PCRM. Ea a fost pentru el o pregătire foarte serioasă pentru viitoarele alegeri parlamentare. În Raportul Politic al CC, prezentat la Congresul III al PCRM, care a avut loc pe 22 martie, 1997, a fost menționat faptul că partidul, într-un termen relativ scurt (doar puțin mai mult de doi ani după Congresul I), și-a restabilit activitatea în structurile centrale și locale, și-a răspîndit influența asupra tuturor orașelor și raioanelor, precum și a multor sate. Această stare de lucruri, care a scos în evidență PCRM din numărul celor aproape cincizeci de partide și mișcări din republică, i-a permis să se ridice la nivelul de organizație politică de masă. La ziua congresului său, PCRM avea în structurile sale 41 de organizații orășenești și raionale, precum și mai mult de 420 de organizații primare…
(În articol au fost folosite materiale din broșura «De la ilegalitate — la a treia victorie»)
* * *
«Comunistul» propune cititorilor să-și împărtășească în paginile ziarului nostru propriile amintiri și impresii din perioada reconstituirii partidului comunist în Moldova. Cele mai interesante din acestea vor fi propuse pentru includerea lor în cartea consacrată celor 25 de ani de activitate a PCRM.
COMUNIST.MDскачать dle 10.6фильмы бесплатно