Răspunsuri la subiecte actuale și conflictuale

În cadrul unei conferințe de presă, organizată pe 13 iunie, Vladimir Voronin precum Inna Șupac si Constantin Starîș au răspuns la un șir de întrebări din partea jurnaliștilor
Întrebare: Aveți vreo adresare în legătură cu împlinirea a 77 de ani de la deportări?

Vladimir Voronin: Nu am nicio adresare în legătură cu acest fapt. Pînă la ora actuală, am evaluat în repetate rînduri acele evenimente. Cei care vorbesc permanent despre deportări, folosesc acest subiect în scopuri politice și nu altfel. Dar nu trebuie să uităm că în acea perioadă s-au mai întîmplat și altele. Nu trebuie să-i uităm nici pe cei care și-au pierdut viața în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Și oare trebuie să uităm noi conaționalii noștri, care au construit și dezvoltat Moldova?..

Constantin Starîș: Acestor fapte li s-a dat apreciere în multe documente partinice.

Vladimir Voronin: Altceva este că noi niciodată nu am susținut și nu susținem orice fel de deportații. Nici din acea perioadă, nici de acum, pentru că, eu consider că la ora actuală se produc deportări și mai masive decît cele de acum 77 de ani.

Peste două milioane de cetățeni au părăsit de nevoie Moldova în actuala perioadă. Oare acestea nu sînt deportări. Sînt deportări cînd te trezesc la miez de noapte, te suie într-un camion și te duc nu știu unde de acasă. Dar există și altă formă de deportare, cînd oamenii sînt lipsiți de locuri de muncă, de posibilitatea de a beneficia de studii, de a primi o specialitate, sînt privați de viitor, de perspective — pe tine și pe copiii tăi, familia ta; și deja nu mai rămîn alte variante decît să ștergi fundul europenilor în țările Uniunii Europene. Aceasta, de asemenea, este deportare. Este un genocid care se petrece acum în Republica Moldova.

În ceea ce privește deportările din acea perioadă, am povestit nu doar o singură dată că de pe urma deportărilor a avut de suferit și familia noastră, cînd rudele noastre au fost incluși în lista chiaburilor. Toată bogăția lor consta din cîteva haine de ieșit și de casă. Corupția exista și atunci. La sovietul sătesc era o listă din cîte persoane trebuiau să fie deportate și în această listă erau incluși cei care nu s-au putut răscumpăra — cei mai săraci, dar nu cei bogați.

Inna Șupac: Trebuie să ținem minte că în cadrul celui de-al XX-lea Congres al PCUS, din 1956, pentru prima dată la nivel oficial, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a condamnat deportările din perioada stalinistă. La rîndul său, în materialele congresului Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, care s-a desfășurat în 2008, există un compartiment special în care declarăm despre atitudinea noastră negativă față de asemenea practici din perioada stalinistă.

Vladimir Voronin: Dar nici acum nu putem să nu vorbim despre deportări — deportările forțate, care au loc la ora actuală. Oamenii părăsesc țara nu de bunăvoie — își părăsesc casele, se despart de copii, de părinți pentru a servi pe cineva. Din păcate, această problemă nu este soluționată la nivel național, nu se creează locuri de muncă, nu este simplificat accesul la educație ș. a. m. d.; în țară domnește corupția și prevalează doar interesele personale ale guvernanților, dar nu ale poporului.

Inna Șupac: Și, apropo, cît de paradoxal nu ar suna pentru unii, anume în perioada guvernării Partidului Comuniștilor în Moldova, în 2003, pentru prima dată a fost adoptată o lege specială cu privire la achitarea compensațiilor materiale pentru familiile care au avut de suferit de pe urma deportărilor staliniste. Pînă la noi, pînă în 2003, nicio componență a puterii din Moldova nu a făcut acest lucru.

Despre decizia autorităților de a transmite Ambasadei SUA teritoriul fostului Stadion Republican

Întrebare: Cum comentați decizia autorităților de a transmite Ambasadei SUA teritoriul fostului Stadion Republican pentru construcție?

Vladimir Voronin: Se creează impresia că, acum, în Moldova acționează cîteva ramuri ale puterii. Și cea mai importantă este Ambasada SUA. Care dictează și indică celorlalte cum să procedeze.

Oare putem să ne imaginăm că Cristina Balan, numită de regimul de la guvernare, în calitate de ambasador al Moldovei în SUA, aleargă prin Washington și împarte indicații valoroase senatorilor, reprezentanților Epartamentului de Stat și președintelui Trump?

Autoritățile puteau să folosească teritoriul fostului Stadion Republican conform destinației sale anterioare — să înalțe acolo acea «Chișinău-Arenă», proiectul cu care se chinuie atît. Iar Ambasadei SUA să ofere alte terenuri — măcar și cel care se află în spatele Academiei Economice. Or, în general, din afara orașului. Calific acest pas al autorităților moldovenești drept mită pentru guvernul Statelor Unite. Și deja ține de onoarea americanilor — dacă acceptă sau nu această mită.

Despre plimbările lui Dodon

Întrebare: Actualul șef al statului se plimbă prin toată lumea, mai ceva ca prin Moldova. Totodată, societății moldovenești nu-i este clar de ce se cheltuiesc sursele contribuabililor pentru călătoriile menționate. Cu atît mai mult că nu se vede niciun rezultat. Există oare vreun mecanism de evaluare pentru sursele financiare cheltuite, în special — de către șeful statului, și dacă un asemenea mecanism nu există nu ar trebui să fie creat pe cale legislativă? Se știe că la sfîrșitul mandatului Dumneavoastră de președinte, a fost tipărită o broșură în care s-a raportat, aproape că pentru fiecare lună, despre activitatea Dumneavoastră...

Vladimir Voronin: Există o asemenea broșură. În baza ei, oamenii ar fi putut judeca ce trebuie să facă un președinte în funcția sa și ce a făcut Voronin în calitatea sa de președinte. În ceea ce privește călătoriile — acestea, întîi de toate, țin de cumsecădenie și rușine. Dar există și limită financiară.

Eu nu știu de ce Guvernul finanțează atît de generos toate aceste călătorii ale lui Dodon. Trebuie să existe o sumă anumită, stabilită în bugetul de stat pentru un an, pentru deplasări, și toți funcționarii — și din Parlament, și din Guvern, și președintele trebuie să se încadreze în această sumă, dar nu să se perinde prin lume așa cum le abate prin cap. Acești bani nu sînt a lor personali, dar sînt banii poporului, din buget. De ce un asemenea stăpîn măreț ca Dodon gestionează acești bani așa cum vrea el. Nu ajung bani pentru școli, pentru orfanii din internate, copii îndură foame, așa cum spun ei — bani nu mai ajung pentru nimic, iar ei se tot plimbă. Fără rezultat, fără rost.

Iată aici, trebuie să existe, în primul rînd, rușine iar în al doilea rînd — cheltuielile trebuie să fie limitate de buget. În perioada președinției mele, administrația președintelui avea buget pentru un an de zile. Se solicita finanțarea aparatului președintelui reieșind din lista de cadre. Odată ce am devenit președinte, am redus aparatul cu aproximativ 30 de unități. Pentru că un număr mare de personal nu înseamnă și rezultate bune, trebuie să existe o organizare corectă a activității și îndeplinirea conștiincioasă a obligațiilor de serviciu. A nu lua după cantitate, ci după capacitate, cunoștințe — acest lucru ne deosebea, atunci și acum, ne deosebește de cei care conduc Moldova.

Pregătit de Iuri Dzeatcovschiскачать dle 10.6фильмы бесплатно