Salvarea țării — a venit vremea să acționăm!

«Disperarea» — este starea politică generală și senzația pe care o trăiește majoritatea absolută a locuitorilor țării

Ne este nouă oare de artă, cetățenilor care locuim, astăzi, în Republica Moldova? Celor care nu aparținem de clanurile oligarhice, nu intrăm ca la noi acasă pe culoarele Președinției, nu ne regăsim în rîndurile a tot felul de platforme și partide «ale noastre și nu ale noastre», nu folosim sursele bugetului statului, într-un cuvînt — cetățenilor care-și cîștigă existența prin muncă asiduă.

Limita critică

Prin ce cuvînt se poate determina starea generală și sentimentele majorității absolute a locuitorilor țării — prin tristul cuvînt — deznădejde. În vara anului 2018, situația social-politică din țară prezintă în sine o limită critică. Ce se află în spatele acestei limite? Așteptări îngrijorătoare și stări în masă de deznădejde și pierderea orientării. Țara, față de care soarta a fost bună la începutul anilor 90 ai secolului trecut, dăruindu-i independență, se află acum la limita deznădejdii, declinului și dispariției. Acest lucru se resimte în toate sferele vieții social-politice.


Reglementarea parcă ar exista de la sine. Treptat și, mai ales în ultimii ani, se atestă sporirea riscurilor de izbucnire a conflictelor. Iar acest lucru este legat de politica iresponsabilă și aventurieră a coaliției de sub umbrela clanului oligarhic a domnului Plahotniuc.

Intriga internă interminabilă și manevrele periculoase în politica externă în schimbul edificării statale — acesta este conținutul real al activității actualilor guvernanți ai țării. Astăzi, procesul de degradare a însăși ideii statalității Republicii Moldova capătă tendințe periculoase și ireversibile. Numai ce nu au făcut cu Legea și chiar Constituția «acrobații» din rîndul judecătorilor pînă și la nivelul Curții Constituționale a țării. Istoria nu mai cunoaște asemenea trucuri pseudo-juridice!

Nu este secret pentru nimeni că actualii «guvernanți» își fac mai multe griji pentru propriile beneficii, dar nu pentru păstrarea statului în sine. Jocurile murdare permanente de pe arena politică, lansarea a tot felul de «sperietori», participarea deschisă în campaniile rusofobe internaționale de partea oponenților geopolitici ai Rusiei — actuala guvernare a întrecut măsura și, neînțelegînd ea însăși acest lucru, provoacă și stimulează izbucnirea unui nou conflict pe Nistru. Totodată, în actualele condiții, un conflict pe Nistru — este moarte. Nu doar moartea în masă a cetățenilor pașnici de pe ambele maluri ale Nistrului, este vorba despre distrugerea totală a infrastructurii și revenirea la acea stare de sărăcie și dezastru, care a durat ani de zile.

Despre faptul că toți acești omuleți avari, îmbătați de setea puterii și împopoțați în costume scumpe, scuipă pe probabilitatea distrugerii din temelie a vieții pașnice din Moldova, denotă clar procesul permanent de distrugere a infrastructurii cultural-sociale din capitală. Astăzi, Chișinăul este un poligon pentru demolarea clădirilor și gunoiște. Iată unde a ajuns Chișinăul prosper și bine amenajat de odinioară după zece ani de guvernare a liberalilor-naționaliști de sub umbrela Partidului Democrat.

Atunci cînd auzim replici ale unui oarecare Candu și altor alde el despre faptul că edificiile construite în perioada sovietică — sînt un exemplu al trecutului totalitar și că ele ar trebui să fie distruse în totalitate, trebuie să înțelegem foarte clar — acești domni nu se vor opri în fața perspectivei evidente de «demolare a întregii țări».

Astăzi, moartea proiectului statal Republica Moldova, de la forma publicistică, capătă conturul unui rezultat final spre care este împinsă țara, voluntar și involuntar de către acești guvernatori-pacoste. La guvernarea Moldovei nu a mai existat o grupare atît de ticăloasă. Fățărnicia și minciuna, coruperea celor slabi și fără verticalitate, servilitatea în fața cabinetelor «ovale» — toate acestea formează indicii grupării antipopulare a politicienilor corupți absolut iresponsabili.

Așa numitul garant

Trebuie să menționăm și factorul destabilizator al situației din țară — așa numitul președinte Igor Dodon, care, din garantul suveranității, independenței și integrității teritoriale, tot mai mult și mai mult ni se prezintă drept o figură amatoare de căpșuni și călătorii de clasa lux.

Însuși Dodon și Partidul Socialiștilor, pe care l-a obținut cînva destul de ieftin, în ciuda tuturor pretențiilor lor și promisiunilor răsunătoare de a deveni o forță de consolidare socială, care să apere ideea statalității Republicii Moldova, în loc de fapte concrete și acțiuni pentru consolidarea forțelor patriotice, s-au cufundat în jocuri de procedură neclare, consolidînd, în acest fel, situația politică internă și așa degradantă.

Toate acestea au intensificat mai mult ca niciodată eșichierul de dreapta al politicii moldovenești, care, așa sau altfel, promovează ideea aderării unei părți teritoriale a țării la România. Prăbușirea PLDM și condamnarea liderului formațiunii, Vlad Filat, la ani buni de pușcărie, pentru o anumită perioadă de timp, au creat la conducerea Partidului Democrat senzația lipsei absolute de control și samavolnicie. Dar, pe de altă parte, necesitatea de a respecta anumite norme europene, în ceea ce privește imitarea alegerilor și tot felul de alte «standarde de funcționare a democrației», prețuite atît de mult de birocrații europeni, totuși, a jucat o glumă proastă cu băieții din Partidul Democrat — obișnuiți cu trucurile murdare.

Două lovituri de grație la nivel local. Eșecul de la Bălți și ieșirea lui Andrei Năstase în avanscena puterii din capitală — acești doi factori pot fi criticați sau contestați în instanță, însă, rămîn la suprafață. Dacă e să fie respectat cadrul procedurilor legale, cum ar fi: dizolvarea Parlamentului, cursa electorală și alegerile, se poate presupune, reieșind din faptele reale, că Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor ar putea suporta eșec devastator în fața noii drepte unite din Moldova.

Cu toate acestea, un asemenea eșec, chiar dacă va scoate din joc Partidul Socialiștilor, nu-l va afecta deloc pe Igor Dodon, care, cred că, va continua bine mersi activitatea distractiv-concertistică și împărțirea medaliilor și titlurilor din funcția supremă în stat pe care o deține.

Cei de dreapta vor duce la bun sfîrșit cauza lichidării statalității, iar Igor Dodon va «culege căpșuni». Cît privește areopagul Partidului Democrat și personal pe domnul Plahotniuc, viitorul lor nu este foarte luminos. Ei au mulți dușmani, care, cu toții, nu-și doresc doar răsturnarea acestui clan de la putere, dar și moartea lui fizică, răzbunare.

Este complicat să trăiești cu frică permanentă. Dar trăiesc unii! De altfel, acestea sînt moravurile lor... nu vom compătimi pe nimeni. «Viitorul luminos» nu este pentru ei. Păcatele, oricum, îi vor trage la fund. Dar pînă-i vor trage, acești băieți ar putea face multe prostii. Deja au făcut și, avînd în vedere că frica este un sfătuitor rău, trebuie să ne așteptăm de la ei, de la cei care se țin cu orice preț de putere, la acțiuni sumbre, provocatoare și absolut trădătoare în raport cu țara noastră.

Din punct de vedere al alegătorului

Într-o asemenea perspectivă mai apare o întrebare: cum să acționeze unica forță politică din țară, care, la modul real, păstrează pozițiile principiale de apărare și consolidare a statalității Moldovei — Partidul Comuniștilor? S-a menționat și mai sus despre starea de deznădejde și declin a maselor. Mai cu seamă acest lucru vizează electoratul de stînga, în care s-a bătut și se bate cu toată presa afiliată grupării oligarhice a Partidului Democrat.

Dacă a și avut cineva așteptări în legătură cu alegerea lui Igor Dodon în funcția de șef al statului, toate s-au destrămat. Acea mică creștere a popularității socialiștilor, generată de venirea lui Dodon la Președinție, a ajuns nicăieri, fapt care, de altfel, era și de așteptat.

Ședințele pompoase de la Palatul Republicii ale Consiliului societății civile, creat pentru dracu știe ce pe lîngă președinte, premierele răsunătoare dar fără niciun rezultat ale așa numitelor filme istorice dubioase, avalanșa de medalii și diplome pentru toți și fiecare, festivalul căpșunii și tot felul de alte acțiuni inutile pentru conștiința publică, denotă impotența politică a organizatorilor acestora. Acțiuni care nu provoacă electoratului de stînga nimic altceva decît dezamăgire și repulsie. De aceea, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, din punct de vedere al alegătorului care nu și-a pierdut ultima speranță, este, pur și simplu, obligat să acționeze.

Trebuie să se purceadă la mobilizarea tuturor forțelor sănătoase în capitală, în nordul și sudul țării. Prin dialog direct, în sate și orașe, de a explica oamenilor riscurile și amenințările existente pentru fiecare cetățean al Moldovei — pentru el și familia lui, riscuri care comportă în sine aventura și iresponsabilitatea actualilor guvernanți și ai aliaților lor cu voie și fără de voie.

Cel mai important lucru care trebuie adus la conștiința oamenilor: distrugerea statalității Republicii Moldova, în actualul context geopolitic, înseamnă război. Un război fără șansa de a supraviețui și păstra infrastructura pentru viitoarele generații. Doar niște oameni responsabili și curajoși pot opri distrugerea statului, pot opri degenerarea într-un conflict regional.

Acest punct de vedere trebuie să fie înțeles nu doar la nivel local, dar și în rîndul politicienilor europeni raționali, deputaților europeni și persoanelor influente din sfera mediului european de afaceri.

Este deosebit de important ca acest punct de vedere să ajungă la experții și politicienii care formulează la Kremlin agenda ce vizează Moldova. Odată, dacă nu greșesc — în 2008, renumitul jurnalist și activist public rus, Vladimir Soloviov, a realizat un interviu fascinant cu Președintele Moldovei, Vladimir Voronin. Ce împiedică reluarea acestui dialog eficient între doi oameni cu gîndire rațională?

Lipsa unui post de televiziune pentru popularizarea ideilor și tendințelor partidului, desigur, generează un oarecare efect extern al blocadei informaționale. Dacă însă, generezi motive informaționale bine gîndite și permanente, ridicînd la nivelul atenției publice subiecte serioase, nu va trece pe alături nici măcar presa cu viziuni politice opuse, mai ales în perioada campaniei electorale ce se apropie.

Acțiunea dialogului direct nu necesită cheltuieli mari. Poate că doar pentru deplasările prin țară. Organizatorul acestor acțiuni trebuie să fie Comsomolul moldovenesc, într-o mai mare măsură ca partidul în sine. Energia tinereții este o forță importantă. Chiar dacă nu ajung cunoștințe, în schimb, este convingere.

Iar tezele pentru discuții sînt simple și clare. «Se poate trăi doar într-o țară pașnică. Pacea poate fi garantată de statalitate și neutralitate. Cine pledează pentru țară, este și demn pentru încredere!».

De pe acum trebuie să se bată semnale de alarmă! Oamenii trebuie să fie treziți, scoși din starea de stagnare și deznădejde. O șansă există întotdeauna. Cu atît mai mult în situația actuală cînd alternativa este moartea. Pentru toți, pentru țară...

Vasili Timofeev, alegătorскачать dle 10.6фильмы бесплатно