Nimeni nu ne poate lua principiile și convingerea în dreptatea noastră

La 25 de ani ai PCRM: Povestește Djumberi Todua.

Nici trădarea, nici critica înverșunată a oponenților nu ne-a împiedicat să supraviețuim și să ne continuăm activitatea. Eu, la fel ca și sute de mii de cetățeni ai Uniunii Sovietice, am trăit cu durere în suflet destrămarea acestei țări. Peste noapte, m-am pomenit în cu totul alt stat. Mii de membri ai Partidului comunist au întors spatele acestei formațiuni politice, pentru a-și demonstra loialitatea față de noua putere. Aceștia aruncau, rupeau, ardeau carnetele lor de membru de partid. Pentru mine, era dureros să cunosc această rușinoasă faptă a acestor oameni. Dar în acele timpuri au rămas și mulți adevărați comuniști, devotați partidului, care și-au păstrat încrederea că, mai devreme sau mai tîrziu, partidul se va renaște.

Cei trei au venit cu propunerea să creăm și în raionul nostru un comitet organizatoric care să se preocupe de restabilirea partidului, propunîndu-mi să dirijez activitatea lui. Nu m-am așteptat la așa ceva și i-am întrebat cu cine s-au mai întîlnit și au discutat această chestiune în raionul nostru. Ei mi-au enumerat cîteva nume. După ce am discutat despre mai multe lucruri, mi-am dat consimțămîntul, declarînd că prima organizație primară de partid va fi creată chiar în aceeași zi, în baza organizației primare a uzinei.

I-am invitat pe comuniștii pe care știam că poți miza, poți avea încredere în ei. Cînd le-am povestit despre ce este vorba, au fost și ei entuziasmați și imediat și-au dat consimțămîntul să-și restabilească calitatea de membru al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, proaspăt renăscut. Secretar al acelei organizații primare a fost ales Petru Cebotari. Tot atunci a fost creat și comitetul organizatoric (din 5 persoane) pentru renașterea organizației raionale a partidului. Toți s-au inclus imediat în muncă.

Eu aveam posibilitatea să mă deplasez cu mașina, de aceea, după ce îmi încheiam ziua de lucru, precum și în zilele de odihnă, plecam prin sate, mă întîlneam și discutam cu oameni cunoscuți, cu foști secretari ai fostelor organizații de partid. Pentru mine, era deosebit de plăcut să-i aud pe mulți spunîndu-mi că ei încuviințează ceea ce facem noi, iar după aceea și-au restabilit calitatea de membru de partid, au trecut reînregistrarea și au devenit membri ai partidului renăscut. Informația cu privire la restabilirea organizației raionale de partid s-a împrăștiat repede în întregul raion.

În aprilie, 1994, la noi a venit Vladimir Voronin, s-a întîlnit cu membrii comitetului nostru organizatoric, de asemenea și cu comuniștii din organizația primară «Constructorul» a uzinei de articole din beton armat. Atunci a avut loc o discuție sinceră, constructivă. El ne-a dat recomandări cum să ne construim mai bine activitatea, ne-a dorit succes. Această primă întîlnire cu Vladimir Voronin mi s-a întipărit în memorie pentru toată viața. Ne-a uimit comportamentul simplu, spiritul activ și fermitatea tovarășului Voronin. Anume atunci am întrevăzut în el un adevărat lider și i-am acordat toată încrederea noastră.

În iunie, 1994, la noi a avut loc prima conferință a organizației raionale a comuniștilor. La acea conferință, a fost ales biroul lui, iar eu am fost ales în calitate de prim-secretar. Pentru mine, aceasta a fost o însărcinare de partid foarte importantă și foarte responsabilă. Datorită unui colosal volum de muncă pe care l-a desfășurat după aceea biroul CR, pînă la sfîrșitul anului 1994 am reușit să reînregistrăm și să primim din nou în rîndurile partidului 191 de membri și să creăm organizații primare în majoritatea satelor din raion.

Îmi amintesc ziua de 24 decembrie, 1994, cînd a avut loc Congresul I al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, la care s-au făcut primele totaluri ale perioadei de organizare a partidului. Ele erau impresionante. La congres au fost adoptate Programul și Statutul PCRM. În aceste documente și-au făcut loc noi prevederi. Partidul Comuniștilor a fost declarat partid de tip parlamentar. Noi am început să învățăm a lucra în noile condiții.

Astăzi, nu pot să nu-mi amintesc cuvintele pe care le-a spus Vladimir Voronin în raportul său prezentat la Congresul I: «Probleme avem multe, doar pe toate le-am început, practic, de la zero, fără mijloace financiare, fără local, fără telefon și fără transport. Partidului i s-au luat tot ce s-a putut să i se ia. Numai un singur lucru nu au putut să i-l ia — principiile și convingerile noastre, solidaritatea și tovărășia noastră».

Anume așa era, cu adevărat. Adunările de partid eram nevoiți să le ținem în case particulare, în curtea Casei de Cultură. Și asta deoarece, pentru noi, ușile Casei de Cultură erau închise. La fel ca și bibliotecile, ca și sovietele sătești…

Dar noi am rezistat și, datorită unei colosale munci desfășurate de organizațiile primare, de comitetele raionale ale partidului, de Comitetul Central și de conducătorul partidului, Vladimir Voronin, în anul 2001, pentru prima dată în istorie, Partidul Comuniștilor a venit la guvernarea țării pe cale democratică.

Toate datele cunoscute, precum și indicii economici demonstrează în cel mai convingător mod că, cei opt ani (2001-2009) cît PCRM s-a aflat la conducerea țării au fost cei mai buni și cei mai stabili în tot timpul de independență a Moldovei. Despre aceasta își amintesc și despre aceasta vorbesc astăzi oamenii simpli, chiar și mulți dintre foștii noștri oponenți.

Dar această mișcare cu succes înainte nu era pe placul cuiva, trezea invidia multora… Și, după evenimentele din aprilie, 2009, partidul a fost nevoit să treacă în opoziție. Dar nici trădarea, nici critica înverșunată din partea oponenților nu ne-a împiedicat să supraviețuim și să ne continuăm activitatea.

* * *

Moldova este o republică polietnică, în care trăiesc mai mult de 80 de naționalități, ele conlocuind în relații de prietenie. În timpul aflării sale la guvernare, Partidul Comuniștilor a reușit să adopte un șir de documente fundamentale, care au permis ca relațiile interetnice ale etniilor ce locuiesc în republică să se întărească și mai mult.

Dar ascultați ce îndemnuri răsună astăzi de la tribuna parlamentară, în străzi, la diferite adunări. Unioniștii nicidecum nu se liniștesc, au ajuns pînă la aceea că s-au năpustit și asupra limbii de comunicare între etnii. Ei se străduiesc în fel și chip să ațîțe între noi zîzanie, să ne certe unii cu alții, să provoace în republică haos și dezordine. Dar cred că acest lucru nu le va reuși.

Astăzi, organizația raională de partid a comuniștilor de la Șoldănești își continuă activitatea în condiții complicate. Cu regret, unii dintre comuniștii noștri n-au rezistat în fața multelor și diferitelor încercări și ne-au părăsit rîndurile — unii din proprie voință, alții pentru că au fost amenințați cu concedierea de la locul lor de lucru. Dar nucleul tuturor organizațiilor primare de la sate a rezistat și am toată speranța că, datorită activității în continuare a acestor organizații și a comitetului raional, vom obține noi succese palpabile în activitatea noastră comună.

2018 este anul alegerilor în Parlamentul Republicii Moldova și noi, cu toții în comun, trebuie să ne pregătim pentru ele în mod temeinic, unindu-ne și dînd la o parte toate supărările. Noi trebuie să ținem minte că fundamentul existenței Moldovei și principala ei bogăție o constituie poporul. El este cel care păstrează obiceiurile, cultura, limba și istoria ei. Și noi trebuie să luptăm pentru binele și viitorul acestui popor — ca să nu ne fie rușine în fața viitoarelor generații.