Statutul de comunist obligă la multe
РУС. MOLD.
» » Statutul de comunist obligă la multe

Statutul de comunist obligă la multe

3-06-2018, 10:05
Viziuni: 31
  
Versiunea de tipar   
Statutul de comunist obligă la multePovestește Anatoli Niconenco, membru al Comitetului Municipal Bălți al PCRM, delegat la Congresul I al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova
 
Istoria renașterii și statornicirii PCRM s-a înscris temeinic în istoria Republicii Moldova. Și, oricît de tare s-ar strădui cei care au uzurpat puterea să șteargă aceste pagini de istorie, nu le va reuși s-o facă. Și asta pentru că ar trebui să radieze și viețile a zeci de mii de oameni. Oameni care au fost și rămîn a fi comuniști.

–Eu am intrat în rîndurile PCUS în anul 1981. Așa cum se cuvenea pe atunci, am făcut mai întîi stagierea în calitate de candidat. Mi-am dorit întotdeauna statutul de comunist. Mulți dintre cei de-o vîrstă cu mine și dintre prieteni erau de acum comuniști, iar eu abia intenționam să devin. Și îi invidiam în sensul bun al cuvîntului.

Fiecare scop se atinge la timpul său. Cînd eram un băiețandru, visam să nimeresc în aviație. Cînd am împlinit 18 ani, m-am dus să lucrez ca motorist la detașamentul unit de aviație de la Bălți. Și am rămas acolo timp de 22 de ani, urcînd toate treptele necesare pentru a ajunge la cea de șef de serviciu.
 
Deseori îmi amintesc despre munca mea în rîndurile Comsomolului. Pe atunci, duceam o viață activă. Timp de cinci ani, am fost secretar al organizației comsomoliste în detașamentul unit de aviație de la Bălți. Și tot mă străduiam să-i demonstrez conducerii necesitatea formării unor echipaje de tineri, pledam pentru organizarea diferitelor întîlniri și acțiuni atractive pentru tineret. În rîndurile Partidului Comunist am nimerit anume datorită Comsomolului.
 
Peste zece ani, totul a început să se destrame, PCUS a fost interzis. La Bălți au apărut socialiștii, care se credeau pe sine succesori ai Partidului Comunist. Dar n-a fost să fie așa ca să mă alătur lor. Iar cînd am auzit despre faptul că a apărut Partidul Comuniștilor, imediat am intrat în rîndurile lui. Carnetul meu de partid are numărul 991.

În perioada cînd comuniștilor le-a fost luat partidul, eu nu m-am pierdut cu firea, știam că, mai devreme sau mai tîrziu, partidul va reveni la viață, așteptam acest moment. Aveam speranța că, datorită acestui partid, în țară va fi pus capăt dezordinii, că dreptatea va triumfa și idealurile noastre din nou vor fi considerate valabile. Această încredere a luat naștere în mine încă în anii cînd eram pionier, întărindu-se în timpul tinereții comsomoliste. Eu am beneficiat de bunurile socialismului și, în pofida la toate, eram sigur că ele vor reveni în viața noastră. Că e o chestie ce ține doar de timp. Eu însumi nu mi-am pierdut încrederea în sine. Eu știam că am trăit corect și eram convins că dreptatea va triumfa.

Vestea că Partidul Comuniștilor își reia activitatea a ajuns la mine prin niște zvonuri în care puteai să nu ai încredere, dar, din fericire, ele s-au dovedit a fi un adevăr. Eu m-am adresat pedagogului meu de limbă și literatură rusă, dumnealui fiind atunci secretarul unei noi organizații primare. Și, datorită lui, foarte degrabă m-am restabilit în rîndurile partidului. În timpul acela, în orașul Bălți activau doar două organizații primare de partid. Iar cînd a fost creată și a treia, oamenii au început să vină în rîndurile partidului. Restabilirea mea în partid a avut loc în OPP nr. 1. Această organizație a fost creată de comuniști devotați idealurilor partidului, fideli cauzei lor.

La Bălți, atitudinea față de Partidul Comuniștilor întotdeauna a fost loială. Orașul nostru în general este unul deosebit, eu întotdeauna am simțit acest lucru. La noi se considera că, dacă omul s-a aflat în rîndurile Partidului Comunist, poți avea încredere în el. Se vorbește că în unele raioane comuniștii au fost prigoniți. La noi așa ceva nu am observat să se întîmple. Și cînd m-am restabilit în rîndurile partidului, am început să activez în scopul consolidării lui.
 
Pînă în 2001, partidul într-adevăr se întărea pe zi ce trece, își recăpăta autoritatea. Dar victoria necondiționată la alegerile parlamentare a demonstrat nu numai capacitățile lui, ci și adevărata-i esență — orientarea socială. După victoria PCRM, poporul triumfa. Partidul era pentru popor speranța și sprijinul lui. Și speranțele poporului s-au îndreptățit. E de neînchipuit cîte a reușit să facă atunci Vladimir Voronin, Președintele Partidului Comuniștilor și al treilea Președinte al Moldovei, chiar în primii patru ani de guvernare. Și tot ceea ce se făcea, se făcea în mod rațional și bine chibzuit. Acum, în calitatea mea de comunist, oamenii se uită la mine cu speranță, fac diferite propuneri cum să scoatem țara din impas. De aceea apartenența mea de partid îmi încredințează o mare responsabilitate. Înainte de a face un pas înainte, e necesar să chibzuiesc cît este de corect acest pas, încotro mă va duce și ce vor vorbi despre mine oamenii. Statutul de comunist obligă la multe.

PCRM se află în opoziție de acum timp de nouă ani. Dar eu și acum sînt convins de faptul că nu avem un politician mai viguros, mai înțelept și mai capabil decît Vladimir Voronin. În opinia mea, el este unicul om care poate să-i întoarcă statului nostru tot ceea ce el a pierdut cu nouă ani în urmă.

Pînă la venirea sa la guvernare, PCRM s-a aflat în opoziție, însă perioadele aflării lui în opoziție se deosebesc una de alta în mod cardinal. În prima perioadă, în țară domnea ceva asemănător cu un prăpăd, și comuniștii au readus lucrurile în albia lor normală, și-au demonstrat devotamentul lor față de țară. Adică, și-au folosit din plin șansa. Acum nu este nevoie să-i dovedești cuiva că PCRM e capabil să lucreze întru binele oamenilor. Și acum partidul, în frunte cu liderul său, continuă să-și apere pozițiile sale. El este fidel liniei sale și ideologiei sale.

…Acum în țară avem foarte puține mijloace de informare în masă obiective, dar cine vrea să cunoască adevărul, citește ziarul nostru de partid, «Comunistul», pe care oamenii îl compară cu un pahar de apă proaspătă. Informația din acest ziar se deosebește cardinal de cea pe care ne-o prezintă posturile de televiziune de la noi.

Dar cîte s-au făcut în perioada guvernării PCRM! Anul trecut pentru întîia oară am fost la capul de pod Șerpeni și am văzut complexul monumental prin care a fost imortalizată această pagină din istoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Noi știam cîte ceva despre operația Iași-Chișinău, despre eliberarea Moldovei și a orașelor ei. Dar mi-a fost rușine să recunosc că știu prea puțin despre dimensiunea bătăliei ce s-a dat în acest loc devenit legendar. Iar tineretul știe și mai puțin despre asta, sau poate nu știe nimic. Faptul că acest complex memorial de la Șerpeni există este în totalitate meritul lui Vladimir Voronin. În timpuri deloc simple, s-au găsit bani pentru această acțiune importantă pentru istorie și pentru fiecare dintre noi.

Vladimir Voronin nu e pur și simplu general, el e și general de partid. Eu am fost martorul cum el a readus la viață renumitul în întreaga Uniunea Sovietică ansamblu de dans «Joc» — mîndria poporului moldovenesc. Și cînd la Congresul IV al PCRM a venit să participe Evgheni Ziuganov, el a fost plăcut impresionat de această renaștere. Moldova înseamnă un popor, înseamnă tradiții, înseamnă mîndrie națională. Pe toate acestea comuniștii le-au prețuit la justa lor valoare și le-au susținut. Oamenii vedeau cum se schimbă spre bine lumea din jurul lor. Și dacă această perioadă de făurire nu ar fi fost întreruptă, noi astăzi am duce o cu totul altă viață.

Acum, dacă fiecare cetățean al Moldovei își va aduce aminte ceea ce au făcut comuniștii în perioada guvernării țării de către PCRM și ce mai planificau ei să facă, și, amintindu-și, nu-și vor călca pe conștiință și la alegerile parlamentare îi vor vota anume pe ei, Partidul Comuniștilor din nou va obține victorie. Eu am încredere în Vladimir Voronin! Eu cred în victoria comuniștilor! Eu cred că dreptatea va reveni la locul ei!
 
COMUNIST.MD
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: