Recent, dupa un șablon de acum experimentat, socialiștii au ticluit și au aruncat în popor ceva ce poate fi numit sau țidulă agitatorică, sau fițuică pentru cei creduli
De altfel, rezoluția adoptată la începutul lui septembrie de către huralul republican al PSRM poate fi considerată mai degrabă și o țidulă agitatorică pentru alegători, și o fițuică pentru propriii agitatori, împachetată în același ambalaj, pe care servilii cîntători ai lui Dodon de acum au și desfăcut-o și au pornit să interpreteze cupletele ei comice în de acum începutul sezon de toamnă.
Însăși conținutul acestei mantre, — ponosit, lipsit de logică, de adevăr și de responsabilitate, dar cu un aplomb fără margini, — te duce cu gîndul la dificultățile de interpretare a ei în afara hotarului unei grădinițe de copii ori, să zicem, a unei case de nebuni.
Doar avînd față de popor o atitudine asemănătoare cu cea față de o turmă descreierată, poți ieși în fața oamenilor și cu asemenea fițuici mai mult decît obraznice, despre care se poate spune că nici chiar cei care le-au scris nu s-ar prea putea descurca de unde să înceapă a le citi.
* * *
La începutul rezoluției se vorbește despre responsabilitatea pentru toate relele, ea fiind pusă pe seama celor care «pe parcursul ultimilor nouă ani au controlat Parlamentul și Guvernul în Moldova, fiind ei înșiși parte a acestor guverne, aflîndu-se în fruntea ministerelor și departamentelor, care au finanțat și au sprijinit așa-numitele partide proeuropene».
Mai departe urmează o demascare prolixă a înțelegerii și a lipsei de contradicții între guvernare și așa-numita opoziție proeuropeană. Această parte se finalizează cu un punct care îi străpunge ca un chiron ruginit și pe unii și pe alții: «Între dînșii nu există nici un fel de contradicții atunci cînd ei, împreună îl atacă pe Președintele Igor Dodon, care a fost ales de întregul popor». (Cum de au putut să-și permită o asemenea obrăznicie — să-l atace pe însuși Dodon?!). Și ca un fel de concluzie: «De acum astăzi, ei își trimit unii altora semnale clare privind disponibilitatea de a se uni din nou unii cu alții, pentru a înfrunta poporul».
Urmează ceva ce e, cum se zice, cel mai gras și mai fălcos: despre «unicitatea» și «corespunderea cu năzuințele poporului» a PSRM-iștilor lui Dodon și a dumnealui însuși. (Cît privește Dodon, lucrurile pot fi percepute și invers — că poporul corespunde năzuințelor sale).
Apoi ni se anunță că socialiștii încep «campania de înaintare a reprezentanților săi în circumscripțiile electorale uninominale».
Ni se prezintă și ceva de felul unor frunzulițe de pătrunjel ce ornamentează această vinegretă verbală, și anume: că PSRM este unica alternativă a guvernării de 9 ani a eurounioniștilor.
* * *
Așadar, întîi de toate am vrea să ne concentrăm asupra finalului (sfîrșitul încoronează opera!). Atrageți atenția asupra faptului cît de profund este gîndul și cît de uniformă e logica: ajungînd la limita autoelogierii, socialiștii se declară pe sine ALTERNATIVĂ A CEEA CE DE ACUM S-A TRECUT.
De parcă noi acum am putea să întoarcem înapoi 9 ani din viața noastră, să-i înlocuim cu o guvernare PSRM-istă și după asta chiar astăzi să ne pomenim într-o realitate alternativă…
…O asemenea neghiobie, la un loc cu autorii ei, poate și chiar ar trebui pur și simplu să fie ignorată cu dispreț, însă doar dacă nu ar exista un «dar». Ea, această insultătoare nerozie, este pentru acest partid ca o stea călăuzitoare, prin care el îi vîră pe gît poporului exclusivismul său; care în mod brutal fură de la alții tot prin ceea ce ar putea fi atras electoratul — de la lozinci pînă la idei; care în mod nerușinat îi înșeală pe cetățeni la fiecare etapă a existenței sale și, fără nici măcar a roși, își declină orice răspundere pentru ceea ce fac.
Cine și cînd a auzit de la ei, — de la PSRM și de la Dodon, — să recunoască faptul că nu și-au îndeplinit promisiunile date? Și-au exprimat oare vreodată Dodon și PSRM-iștii lui regretul că, cel puțin, în ultimii patru ani, n-au îndreptățit nici una din așteptările cetățenilor care sînt împotriva actualului regim?
În schimb, uitați-vă la metamorfozele ce s-au produs cu înșiși PSRM-iștii și cu Dodon — măsurați și numărați cu cît s-au îngrășat fețele lor, cu cît a crescut mărimea conturilor bancare și a proprietăților pe care le-au dobîndit pe parcursul ultimului ciclu parlamentar. Toate acestea pot fi considerate oare o mărturie a neîncetatei lor lupte, luptă, chipurile, fără nici un compromis, duse, cică, de ei în timpul aflării în opoziție?!
În respectiva rezoluție, socialiștii afirmă sus și tare că astăzi unicul partid care activează în interesele majorității poporului Moldovei este anume Partidul Socialiștilor din Republica Moldova. Probabil, anume asta e cauza din care șezuturile lor de acum nu mai încap în fotolii obișnuite, anume de aceea au schimbat automobilele lor vechi cu litraj mic cu limuzine scumpe, angajînd și șoferi personali, anume de aceea hotarele locurilor unde ei se odihnesc nu mai sînt pe litoralul Mării Negre, anume de aceea atîtea altele în viața lor sînt acum altfel…
În această țidulă, ei declară că năzuințele lor coincid cu cele ale majorității cetățenilor din țara noastră, dar uită să mai spună că, în exclusivitate pentru propria bunăstare, și Dodon, și socialiștii lui fac tot posibilul ca în tot acest răstimp atît de mult trîmbițatele năzuințe să nu poată fi realizate. De fapt, doar datorită lui Dodon și socialiștilor lui, Moldova rămîne pînă astăzi capturată de uzurpatori.
Ei constată că regimul guvernant și așa-numita opoziție proeuropeană de acum astăzi își trimit unii altora semnale clare despre disponibilitatea de a se uni din nou unii cu alții pentru a se opune poporului. Și asta în situația în care Dodon și partidul lui demult s-au asociat cu regimul, completîndu-l și ajutîndu-l să se mențină la putere. Ceea ce au făcut, după cum știm, prin modificarea procedurii de numite a procurorului general, prin revenirea neconstituțională la alegerile directe ale președintelui, prin trecerea samavolnică la sistemul mixt de alegeri în Parlament. Și nu numai prin acestea…
Ei ne demonstrează un exemplu de curată fățărnicie, «condamnînd cu fermitate încercările regimului guvernant și ale pseudoopoziției proeuropene de a dezbina societatea». Asta în timp ce demult nu e secret faptul că societatea moldovenească dezbinată este unicul mediu în care e posibilă coexistența în cîmpul politic a lui Dodon cu socialiștii lui și a actualilor uzurpatori ai puterii. Și unii, și ceilalți sînt extrem de interesați de existența unui asemenea mediu și, pentru ca el să existe, adică, pentru propriul lor bine, se vor sprijini unii pe alții în toate modurile.
* * *
Clar lucru, sînt și din cei la care nu le este pe plac cum a fost preparat acest pește PSRM-ist împuțit — rezoluția lor patetică adoptată în septembrie curent.
E cu mult mai plăcut să auzi și să crezi fabulelor mieroase despre milosul boier Dodon, despre anturajul lui la fel de milos și despre perspectivele de poveste ale Moldovei pe care ni le zugrăvesc ei. Perspective care rămîn a fi doar vorbe goale, din cauza că Dodon este un trădător și un nemernic, partidul lui — un spoiler la flancul stîng, promisiunile lor — baloane de săpun, și tot așa mai departe…
... Anume acelor oameni creduli care ascultă și dau crezare multelor promisiuni goale date lor cu nemiluita de către Igor Dodon, și le se consacră ceea ce este expus mai sus.
Iuri Deatlovскачать dle 10.6фильмы бесплатно