Curcanul se grăbește să substituie rața

Cîndva, Igor Dodon nu era decît păpușica politicii moldovenești. Însă, cu timpul, s-a înfiripat și acum pășește mîndru asemenea unui curcan

Respectiv, a evoluat și retorica sa. În locul ciripitului inert de păpușică se fac auzite curcăneli îndrăznețe și, pe alocuri, chiar obraznice. Noi, chipurile, reprezentăm principala opoziție — adică forța progresivă; noi, chipurile, promitem, garantăm, criticăm și înlăturăm; viitorul, chipurile, ne aparține nouă ș.a.m.d.

Din ultima remarcă: Dodon va deveni președinte și va îndreptăți așteptările întregului popor. Ei da?!

Încă o promisiune, care a venit să justifice așteptările curcănelilor lui Dodon, a răsunat în timpul prezentării rituale a acestuia în calitate de candidat pentru funcția de președinte al Moldovei. Acțiunea a fost prezentată în așa fel, chipurile, poporul ar fi acceptat deja să substituie rața mută — Nicolae Timofti — cu curcanul Igor Dodon, grație căruia, timp de patru ani și jumătate, Timofti a îndeplinit rolul de principal denigrator al întregii țări.

Cu aplombul și ignoranța care-i sunt caracteristice, Dodon, înconjurat de corpul de balet al PSRM, s-a auto înaintat în calitate de candidat la candidați (pentru că el va deveni candidat la funcția de președinte doar după înregistrarea oficială la CEC), nu oriunde, ci la Mănăstirea Căpriana — inima ortodoxă a Moldovei. Adică, anume acolo unde un asemenea sacrilegiu reprezintă clar păcatul trufiei, plasarea propriei persoane mai presus de orice, fapt ce ar trebui să fie pedepsit pînă cu anatemizarea. Cît de rău nu ne-ar părea de acest popor, în mare parte ortodox, rareori este nevoit să aibă de afacere cu politicieni angelici. Cu toate acestea, printre politicienii moldoveni, nu a existat niciunul, pînă acum, pentru care tendința spre autoreclamă și promovare ar fi stat mai presus de valorile spiritual-morale a întregii Biserici Ortodoxe.

Este cel mai potrivit moment să amintim că păcatul trufiei a apărut cu mult înaintea creării oamenilor … Curățarea de acest păcat nu se reușește cu ajutorul banilor. (Putem presupune că mascarada lui Dodon la Mănăstirea Căpriana nu i s-a trecut cu darul, deja, de pe acum, în timpul vieții sale. La costat, adică, o sumă impunătoare, să zicem, în calitate de donație generoasă. Însă, acest fapt, nu conferă evenimentului moralitate).

* * *

Dodon a ieșit pe scenă sărind sub acordurile ce se auzeau din boxe. Și parcă ar fi spus uitîndu-se în împrejurimi: «iată, rodul muncii mele». Poate că avea în vedere, dealurile, pădurile … or, cel puțin construcțiile monahale. Reconstruite de cei pe care i-a trădat și vîndut cu ușurință acum cinci ani. «Uite cum se întorc toate, — a strălucit la soare chilia lui Dodon. — iar ei m-au numit păpușică!».

Incluzînd în discursul său patosul stîngaci, care-i este caracteristic, Dodon a încercat să explice desfășurarea show-ului său roz anume în această locație — la Mănăstirea Căpriana, spunînd că o ramură a neamului său se trage din satul Căpriana. O manieră sugestivă pentru personajul în cauză: identificarea cutare și cutare precum că nu reprezintă unul și același lucru.

Mănăstirea este una, iar localitatea — este altceva. Însă, imaginea ar fi fost alta pe străzile însorite ale satului Căpriana, cu atît mai mult că exista pericolul real de a lua la moacă de la sătenii imprevizibili din Căpriana, capabili să includă propriile corective în scenariu. În timpul manifestației, Dodon lăsa impresia că se adresează întregului popor al Moldovei. Între timp, în rîndul spectatorilor puteau fi văzuți doar reprezentanții ghiftuiți din rîndul membrilor consiliului republican a PSRM. Adică, «petrecerea» a fost, pînă la urmă, una partinică deși s-a desfășurat pe un platou de filmare arendat de la călugări.

* * *

Deși discursul liderului PSRM s-a dovedit a fi mult mai puțin fastuos decît anturajul, au putut fi desprinse niște mărturii interesante. De exemplu, faptul că decizia anticonstituțională cu privire la organizarea alegerilor prezidențiale directe, adoptată de Curtea Constituțională la indicația actualei guvernări oligarhice, Dodon și părtașii săi o consideră drept o «șansă unică». În legătură cu acest fapt, el s-a lăudat că drept răspuns la încălcarea în picioare a Constituției partidul său «a reacționat printre primii luînd decizia de a participa la alegerile prezidențiale» — altfel spus, a fost de acord cu faptul că Constituția poate fi încălcată în favoarea unei conjuncturi sau de dragul capriciilor cuiva.

«Alegerile prezidențiale reprezintă un eveniment important pentru partidul nostru și pentru mine personal», a spus candidatul în lista candidaților Dodon. Nimeni în mai are îndoieli în ceea ce privește importanța acestui eveniment pentru el personal. Dar aici apar asocieri cu un alt eveniment — important pentru popor, ceea ce nu putea fi spus atunci despre Dodon și partidul pe care și l-a «tras». Și atunci era vorba despre alegerea președintelui. Care, într-un final, a fost desemnat exclusiv datorită lui Dodon și a celor două madame care-l însoțeau în parlament și care au scuipat în direcția întregului popor. 

Ceea ce este și mai important, concomitent cu alegerea președintelui, tot atunci, a fost păstrată guvernarea de coaliție antipopulară. Mulți dintre reprezentanții acestei coaliții nu se sfiesc, astăzi, să-și exprime recunoștința în fața curcanului pentru faptul că acum patru ani și jumăta te el nu a oferit poporului șansa să arunce la gunoi această bandă care a rămas pînă acum la cîrma țării.

Miliardul de dolari, furat în acest răstimp — de asemenea, mulțumită lui Dodon și lui Timofti, testat de el. Pentru actuala legalizare a deciziei uzurpatoare a Curții Constituționale, care șterge 16 ani din viața statului — noi recunoștințe și ovații lui Dodon.

Ei cine ar fi putu să servească mai bine intereselor oligarhiei de la guvernare cu renumitul păpușar în frunte — evident, numai acest curcan. Și nu mai are nicio importanță ce curcănește el între timp.

* * *