Drumul spre ghetoul european

Odată cu semnarea Acordului de Asociere cu UE, guvernarea din Moldova a băgat Moldova în sclavie

Semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană a fost un act de trădare și ne-a adus la pierderea statalității noastre — țara, practic, este administrată acum din exterior. Negocierile cu UE au fost duse în grabă și semnarea acestui Acord de Asociere de asemenea s-a făcut în mod pripit. Ce să mai vorbim, dat fiind faptul că nimeni din pătura conducătoare a țării nu s-a ostenit nici măcar să citească textul Acordului, asta n-a făcut-o chiar nici «pur și simplu prim-ministrul» Iurie Leancă. Și, de fapt, acest lucru nici n-ar fi fost ușor de făcut, doar respectivul document este expus tocmai pe 972 de pagini și conține un preambul și șapte capitole.

Conform abordării guvernului, Acordul promovează colaborarea noastră într-o nouă etapă a asocierii politice și integrării economice, pornind de la importanța strategică a relațiilor bilaterale.

Dar nenorocirea noastră constă în faptul că, din cele peste 200 de directive ale UE, prevăzute pentru implementare, mai mult de 90 sînt legate de producerea și circulația produselor agricole, și doar zece — de domeniul energetic, iar de cel industrial — nici una. Ceea ce înseamnă că țării noastre, chiar de la bun început, i-a fost desemnat rolul de semicolonie a UE, de o nouă piață de desfacere pentru producția ei.

Constrîngerea la haos

În preajma semnării respectivului acord, la Chișinău au îndesit-o emisarii europeni, trimiși în mod special ca să ne explice, să ne explice și încă o dată să ne explice avantajele integrării europene. Și accentul se punea pe acele comunități și regiuni în care euroscepticismul era mai pronunțat.

Comisarul european pentru extindere și politică de vecinătate, Stefan Fule, îi convingea insistent pe comuniștii moldoveni, precum și pe locuitorii din Găgăuzia și Transnistria de faptul ca ei nu trebuie să aibă teamă de Europa. Prim-ministrul României, Victor Ponta, ne asigura de «sprijinul deplin și necondiționat» al României pe parcursul european al Moldovei. Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, ne povestea despre viitoarea cascadă de investiții europene și credite ieftine. Într-un cuvînt, toți ne promiteau că, integrîndu-ne în Uniunea Europeană, vom trăi ca în poveste…

Dacă e să ne referim și la partea politică a Acordului, care prevede obligativitatea Moldovei de a urma cursul politic al UE în domeniul securității și apărării, trebuie să spunem că aceasta contravine Constituției Republicii Moldova, în care este stabilit statutul de neutralitate al statului moldovenesc. Pe lîngă asta, mecanismele indicate în Acord cu privire la protecția intereselor uneia din părți pe teritoriul celeilalte părți nu sînt limitate prin nimic și nu iau în considerare drepturile suverane ale Moldovei. Administrarea procesului de realizare a Acordului nu prevede participarea Parlamentului Moldovei, acesta fiind înlocuit cu un oarecare organ supranațional, cum ar fi «consiliul de asociere», «comitetul de asociere» etc., deciziile căruia au un caracter obligatoriu, ceea ce de asemenea e în contradicție cu principiile de suveranitate ale țării noastre.

Aici noi (nu pentru întîia oară) ne-am ciocnit de o anumită «logică europeană», care nicidecum nu prevede implementarea unor înalte standarde democratice, juridice, economice și culturale în țările ce au relații de parteneriat cu UE. Principala componentă a acestei logici e împotriva cui sîntem prieteni, iar cu cine sîntem prieteni, nu are nici o importanță. Astfel, UE a închegat în arealul său o osie formată din aliați antiruși.

Această demonstrare nerușinată a flexibilității morale, care e la limita amoralității, disponibilitatea de a încheia o alianță chiar și cu diavolul, de a tulbura o țară pașnică și blîndă, vorbind delicat, schimbă atitudinea față de Uniunea Europeană ca generator de valori, idei și standarde.

Primul pas

Drept start pentru semnarea cu valoare deplină a Acordului de Asociere a servit parafarea (cu alte cuvinte, semnarea preliminară) lui în noiembrie, 2013, la summit-ul «Parteneriatului Estic» de la Vilnius.

E de menționat faptul că respectivul act de parafare a fost săvîrșit, cum se spune, peste capul cetățenilor țării, fără consultări în cadrul unui referendum republican, așa cum prevede legislația, și fără elementara rînduiala corectă a lucrurilor. Mai mult decît atît, în pofida cererii oficiale, textul Acordului nu a fost prezentat și autorităților nerecunoscutei RMT, pentru care acest proiect era de o importanță-cheie. Luate împreună, toate acestea au provocat o reacție negativă dură din partea opoziției și a societății largi. Se atrăgea atenția asupra faptului că conținutul Acordului rămîne necunoscut, iar la Vilnius în acele zile s-a vorbit nu despre integrarea europeană ca atare, ci a fost creat un «cordon antirus» și premisele pentru dependența economică și politică a Moldovei de Bruxelles. PCRM a adunat atunci la Chișinău un miting cu mai multe mii de participanți, revendicînd ca Uniunea Europeană să înceteze susținerea economică și juridică a autorităților oficiale de la Chișinău. După cum era și de așteptat, Bruxelles a rămas la fel de surd, precum cunoscuta statuetă-maimuță, care la toate avea același răspuns: «nu văd nimic, nu aud nimic, nu voi spune nimic».

Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, a totalizat lucrările summit-ului de la Vilnius în felul următor: «A mai rămas să fie făcut ultimul pas, și coaliția își va atinge scopul de dragul căruia a fost creată, susținută și finanțată de Uniunea Europeană. Fiind ostatice ale Bruxellesului, autoritățile noastre au renunțat la toate, trădînd interesele țării. După ratificarea Acordului de Asociere, noi vom avea un singur învingător — Bruxellesul, și milioane de învinși în persoana poporului Republicii Moldova».

Și așa mai departe…

Deci, Vilniusul a rămas în urmă, și acum putem să nu ne mai prostim și să nu ne mai arătăm ca băieți ascultători. Acum putem face orice! Acum putem să-l gîtuim cu totul pe cel pe care nu am reușit să-l gîtuim pînă la asta, putem să furăm ceea ce încă nu s-a furat, putem să călcăm în picioare libertățile oamenilor, să-i privăm de ultimele lor drepturi, să băgăm definitiv țara în groapa social-economică, iar după aceea să ne debarasăm de ea ca de un rudiment de care nu mai are nevoie nimeni. Și europenilor, care, împreună cu reiderii și contrabandiștii, au parcurs calea pînă la Vilnius, după Vilnius nu le rămîne altceva decît să continue să-i susțină pe aceștia.

Iar locomotiva integrării a pornit încetul cu încetul. La 27 iunie, 2014, Moldova, Ucraina și Georgia semnează Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Ceremonia oficială a semnării a avut loc la statul-major al Consiliului Europei — palatul «Iustus Lipsius». Pentru clica guvernantă, a sosit momentul aruncării în sus a căciulilor.

«Astăzi e o zi istorică, a declarat atunci Iurie Leancă. Astăzi eu vă promit că noi vom merge pînă la capăt pe acest drum și vom reveni acasă, în Europa». Dar, sincer vorbind, nu prea aveam poftă să mergem în Europa. Și asta deoarece doar un orb nu ar fi observat unul și același tablou: la intrare, vechii membri ai UE le impun celor noi limitări foarte stricte în ceea ce privește producerea producției agricole și a celei industriale printr-un șir de standarde dure.

Asocierea și intrarea în Uniunea Europeană au condus pretutindeni la reducerea sectoarelor de producție, măcelărirea vitelor, defrișarea livezilor și a viilor. UE îi transformă pe noii săi membri în piețe de desfacere, lichidînd în teritoriile lor industria, agricultura și domeniul energetic. În faptul că același destin o așteaptă și pe Moldova nu existau careva îndoieli.

Și de ce atunci guvernarea a închis ochii în fața unor fapte evidente? Simplu de tot: pentru că acești delapidatori de fonduri publice nu văd viitorul Republicii Moldova ca stat suveran, independent și neutru, ci văd Moldova ca un proiect nereușit, care trebuie închis, înainte de asta storcînd-o ca pe o lămîie de toate avuțiile ei. Pentru că conturile lor bancare de milioane se află tot în Occident, copiii lor fac studii și trăiesc tot în Occident, pentru că și prezentul, și viitorul lor este legat de Occident. Astfel, în urma integrării europene a avut de cîștigat și continuă să cîștige doar o parte a elitei politice de la Chișinău. Povara economică pe care ea a pus-o pe spatele celorlalți locuitori ai țării puțin ce-i stingherește și puțin ce-i îngrijorează. Pe cetățeni ei îi hrănesc cu promisiuni și cu iluzia unui viitor, chipurile, mai bun în cadrul Uniunii Europene.

Parlamentul Moldovei a ratificat foarte vioi proaspăt semnatul Acord. Ce-i drept, atunci nu exista o «majoritate parlamentară» sigură, dar pentru asta au fost suficiente și 59 de voturi «pentru» alături de patru «contra». 38 de deputați din partea Partidului Comuniștilor și a partidului «Renașterea» («Возрождение») au părăsit sala de ședințe, refuzînd să participe la votare.

«Colegii noștri din Parlament se pregătesc să ratifice un document al cărui conținut mulți dintre dînșii nu-l cunosc», a declarat atunci Președintele Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin.

Ceea ce e adevărat, e adevărat. Majoritatea deputaților așa și n-a luat cunoștință de acest «document secret». Nouă zecimi din conținutul lui, îndeosebi partea referitoare la zona de comerț liber, erau tăinuite nu numai de societate, ci și de aleșii poporului.

«A venit timpul ca poporul Moldovei să trăiască așa cum dorește el, ci nu după scenarii făcute de străini», a declarat în mod nerușinat după încheierea procedurii de ratificare președintele de atunci al țării, Nicolae Timofti. Și asta deși se cunoaște foarte bine că ideea integrării europene a fost promovată nu de popor, ci de aceiași oameni care au provocat conflictul transnistrean, iar după aceea au lansat apelul de unire cu România. Dar deoarece drapelul «unirii» s-a cam șters în lupte, s-a decis ca această luptă pentru unire să fie continuată la alt flanc.

…Acoperindu-se cu declarații mincinoase despre deschiderea pentru noi a piețelor europene și integrarea accelerată în spațiul european, UE a atins astfel scopul său — să colonizeze Moldova pentru propriile necesități. După care cortina a căzut.

Postfață

Integrarea europeană nu-i ursește nimic bun țării noastre, în schimb, pe valul ei, unii politicieni chișinăuieni au agonisit un capital politic și financiar destul de mare. De la așa-numita integrare europeană a avut de cîștigat doar o pătură subțire a elitei, în timp ce majoritatea locuitorilor țării se confruntă cu o mulțime de probleme.

La încheierea Acordului de Asociere cu UE, a fost ignorată opinia majorității locuitorilor Moldovei, care s-au pronunțat împotriva semnării lui și care au dat preferință integrării țării noastre în Uniunea Economică Eurasiatică. Conducerea Moldovei n-a găsit de cuviință să-și aplece urechea la opinia agricultorilor, a lucrătorilor din domeniul producerii și a comerțului extern, a economiștilor autohtoni și străini. Au fost ignorate și avertizările din partea Federației Ruse, care este partenerul strategic-cheie al Moldovei. Au fost lăsate în afara atenției și avertizările pe care le-au făcut forțele politice de opoziție cu privire la caracterul păgubitor al Acordului. Moldova a pierdut piața rusă și nu a dobîndit nimic comparabil cu ea pe piața Uniunii Europene.
«Vectorul european», impus de Bruxelles și de «exportatorii democrației» din Occident în cadrul «Parteneriatului Estic» n-a soluționat nici una din vechile probleme ale țării noastre, ci doar a generat probleme noi.

Iar astăzi chiar și cei mai înfocați părtași ai integrării europene își dau seama că asta nu e nici un fel de integrare, că în ea nu există nimic asemănător cu modernizarea europeană, că, de fapt, Uniunea Europeană sprijină în Moldova guvernarea banditească, cea care urăște adevăratele norme europene, adică supremația legii și transparența deciziilor luate. Ceea ce face ca această guvernare «proeuropeană» să fie extrem de instabilă. Situația fiind asta, e necesar, se prea poate, încă un efort nu prea mare, încă un imbold, ca, împreună, s-o doborîm, s-o facem să se prăbușească…

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно