Ambițiile pe umeraș

Portretul politic al candidatului la Președinție Iurie Leancă

Șeful statului moldovenesc — unitar, putem spune, a unei familii mari naționale — vrea să devină și fostul «simplu prim-ministru» al Moldovei, Iurie Leancă. El deja a împărțit invitația de rigoare la «nunta lui cu poporul» cu următorul conținut: «Pot obține mai mult pentru Moldova!». În cazul lui, asta sună ca o amenințare. Oare să nu ne fie milă de cei care sunt gata să facă alegerea  în favoarea acestei «mirese».

Iurie Leancă și-a vociferat marele vis: în 2018, Moldova să depună cerere pentru aderarea sa în Uniunea Europeană.

«Mireasa» Leancă consideră că a depus o contribuție enormă pentru realizarea acestui vis, și anume «a obținut» regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană și semnarea Acordului de Asociere cu UE.

Existența unui scop, în general, nu este rău, chiar și atunci cînd sună atît de ambiguu («a obține mai mult» în cazul Moldovei contemporane). Însă trezesc dubii capacitățile celui care îl declară.

Iurie Leancă a ajuns în Parlamentul Moldovei în 2009 în calitate de deputat din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova. În același an, el s-a făcut vicepremier, ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene în Guvernul condus de Vlad Filat. Programul de activitate al Cabinetului de Miniștri a fost numit «Integrarea europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare» și trebuia să stea la baza politicii de guvernare pentru anii 2009 — 2013.

Pentru Leancă acest lucru a însemnat ceea ce se numește terenul potrivit, pentru că el a lucrat pe dimensiunea externă, ocupînd în diferite timpuri funcția de colaborator al Ministerului de Externe al Republicii Moldova, ambasador cu misiuni speciale pentru integrare europeană al Republicii Moldova; la sfîrșitul anilor 90 a fost viceministru al Afacerilor Externe, din 2005 pînă în 2009 — vicepreședintele Asociației pentru politică externă pînă cînd în septembrie 2009 a ocupat fotoliul ministerial în Guvernul Filat.

Imediat, din Leancă a început să se sculpteze un amiral al integrării europene. Chipurile, băiat bun, diplomat, poliglot…

La toate posturile de televiziune, Leancă trăncănea despre faptul că Moldova nu are altă cale decît integrarea europeană. El a promis să rezolve toate problemele cu care se confruntă statul dacă țara va alege calea cea dreaptă. Odată, el chiar a promis să-și dea demisia dacă pînă la sfîrșitul anului 2012, apoi pînă în 2013, Moldova nu va obține regim liberalizat de vize cu UE. Ia te uită ce sacrificiu în numele împlinirii visului cel mare!

Cînd a fost clar că visul nu va fi realizat în termen — nici la primul stabilit și nici la al doilea, Leancă, într-adevăr, a scris cerere de demisie. Dar scenografia acestui demers a picat de îndată ce premierul Filat a refuzat să semneze documentul în cauză, cîntînd imnul de laudă pentru «locomotiva integrării europene» — ministrului Leancă.

Încheind acest subiect, vom remarca că regimul liberalizat de vize a fost introdus în aprilie 2014, cînd Leancă ocupa funcția de prim-ministru al Moldovei. Însă, bucuria acestei «victorii» a fost estompată de lista lungă a restricțiilor. În consecință, toată politica «fără vize» s-a redus la faptul că moldovenii sunt în drept să-și cheltuiască banii în Europa timp de 90 de zile în șase luni, nu să-i cîștige acolo.

* * *

În 2013, Guvernului Filat i-a fost acordat vot de neîncredere. Inițiatorii demisiei au fost deputații comuniști. La acel moment, țara fusese adusă pînă la limita incompetenței puterii executive. Anume în perioada în care Filat a fost prim-ministru a fost lansat programul de optimizare a școlilor, spitalelor, grădinițelor, economia se prăbușise, au fost furate granturile și creditele europene de milioane. Se ducea de rîpă și sistemul politic al țării care era împărțit în bucăți de partidele asociate în așa numita alianță pentru integrare europeană.

Și ce-i cu Iurie — în acest timp, Iurie stătea în fotoliul său ministerial și tăcea. Tăcea și stătea, susținea toate procesele distructive pentru că era parte componentă a bandei.

Dar, în același an, pe 31 mai, el devine prim-ministru al Republicii Moldova. Anunțînd sarcinile de bază ale Cabinetului de miniștri, Leancă a dat startul vechii balade despre integrarea țării în UE și liberalizarea regimului de vize. Despre planuri și scopuri el declara, deja, de la o tribună mult mai înaltă, însă, în doar cîteva luni de guvernare, Executivul Leancă s-a acoperit de rușine: Raiderii au lipsit statul de bancă (Banca de Economii), a fost dat în concesiune Aeroportul Internațional. Mai tîrziu, în general, țării i s-a furat un miliard de dolari (anume acea returnare pe care succesorii lui Leancă au pus-o pe spatele oamenilor). Leancă s-a lepădat de toată complicitatea sa în toate aceste afaceri necurate, așa cum a fost constatat, declarînd că a fost un «simplu prim-ministru». Dar și copiii știu, astăzi, că necunoașterea legii nu scapă pe nimeni de pedeapsă.

Încă o pagină rușinoasă în «istoria de succes» a prim-ministrului Iurie Leancă — parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic, care s-a desfășurat la Vilnius în noiembrie 2013. Această acțiune a fost realizată cu ignorarea absolută a dezacordului majorității covîrșitoare a cetățenilor țării. Cu atît mai mult că atît textul documentului, cît și procesul pregătirii acestuia au fost tăinuite o perioadă îndelungată de timp nu doar pentru cetățenii statului dar chiar și pentru deputații din Parlament.

Semnarea în grabă a Acordului de Asociere a devenit un impediment serios pentru dezvoltarea și modernizarea Moldovei. Așa cum au declarat deputații comuniști, documentul conține doar cerințe, restricții și obligații pentru țara noastră. Mai mult dect atît, au fost exprimate temeri și referitoare la suveranitatea Moldovei. Iar experții economici au recunoscut că Moldova nu a obținut nimic de pe urma semnării documentului pierzînd, totodată, piața tradițională de desfacere din Rusia.

Punctul final și cel mai gras în baletul Merlaison a Guvernului Leancă a fost pus de «furtul secolului». Evident, Leancă s-a învîrtit, s-a răsucit ca pe o tava încinsă, dar nu și-a recunoscut vina, cu atît mai mult complicitatea. Dar, ulterior, s-a demonstrat totuși, iar Leancă, sub presiunea opiniei publice, a recunoscut că știa despre toate furturile ce aveau loc. S-a demonstrat că fostul premier Leană a fost folosit în furtul surselor financiare din rezervele valutare ale Băncii Naționale. El, însă, continuă să repete: «nu sunt eu vinovată», «eu am fost un simplu prim-ministru».

* * *

Așa deci, Iurie Leancă nu mai este candidatul alb și pufos la Președinție. El este complice la crimele comise împotriva Moldovei, cel care a consolidat, în perioada aflării sale în fruntea Executivului, corupția și fărădelegea.

Fiind în funcția de prim-ministru el a manifestat incompetență și lipsă de voință absolută. Îmi aduc aminte că nici măcar nu a putut să explice din ce se se formează PIB. În ironia sorții, pomenindu-se la conducerea puterii executive, Iurie Leancă s-a manifestat ca o amibă politică molatică. Poate că el și are multe ambiții, se vede din declarațiile sale, dar iată voință politică, coloană vertebrală s-a dovedit că nu are.