Memorial înseamnă memorie

 

Deschiderea memorialului a a constituit punctul final al unei noi etape în studierea istoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Au fost alcătuite liste cu numele celor căzuți în lupte sau dat dispăruți, care pînă la asta n-au fost publicate nicăieri, fiind împrăștiate prin fondurile a două fronturi, patru armate, zeci de divizii și spitale militare. 

Acest lucru a fost posibil datorită unei colaborări strînse a Guvernului Republicii Moldova și a Fondului rus „Memoria poporului”. Partea moldovenească i-a conectat la respectiva activitate pe savanți, Organizația slavă de apărare a drepturilor omului „Vece”, Ministerul Apărării al RM, organizațiile de veterani, iar partea rusă și-a asumat investigațiile în Banca centrală de date „Cartea Memoriei” și prelucrarea acestor date în paralel cu documentele din Arhiva Centrală a Ministerului Apărării al FR.

 Prin această muncă în comun s-a reușit construirea unui minunat complex pe malul Nistrului, care comportă o importanță simbolică – focul etern, un clopot al cărui răsunet zboară în ceruri, stele cu denumirea a zeci de unități militare incrustate pe ele și o capelă cu o Carte a Memoriei, pe care o poate răsfoi fiecare vizitator, aflînd din paginile ei numele și destinele celor 12 mii de bărbați rămași să-și ducă odihna de veci în acest pămînt.

Proiectul memorialului a fost elaborat de arhitectul Semion Șoihet și executat de sculptorul Serghei Ganenco. De altfel, decizia cu privire la înălțarea unui memorial al gloriei militare la Șerpeni a fost luată încă în anii sovietici de către Sovietul de Miniștri al RSSM, totodată, planificîndu-se și reînhumarea aici, cu toate onorurile, a rămășițelor pămîntești ale ostașilor căzuți în lupte. Au fost înfăptuite și principalele lucrări, rămînînd puțin pînă la finalizarea monumentului.

 Dar a venit peste noi așa-numita perestroică, parada țărilor suverane… Primul val al „democraților” ajunși la guvernare a fost preocupată de jefuirea patrimoniului material rămas nouă de la Uniunea Sovietică, așa încît nu avea cînd să manifeste interes pentru un careva memorial, așa că el se năruia.

 

La ceremonia de inaugurare a memorialului au sosit mai mult de 50 de oaspeți oficiali din Rusia, Ucraina, Bielorusia, precum și mai mult de 500 de participanți la luptele de eliberare a Moldovei trăitori pe teritoriul republicii. Fiecărui veteran de război i-a fost înmînată medalia jubiliară și o scrisoare de recunoștință din partea Președintelui Moldovei, Vladimir Voronin. Iar fiecare oaspete a primit în dar o carte comemorativă și o mapă cu materiale consacrate aniversării a 60-ea a Marii Victorii.

Prezența oaspeților și a mii de localnici, campania informațională în mass-media, transmisiunea televizată directă a sărbătorii s-a întipărit în memoria tuturor. Iar înscenarea teatralizată a luptelor din 1944 i-a transformat pe cei prezenți în martori oculari ai luptelor date capul de pod Șerpeni.

Luînd cuvîntul la inaugurare, Președintele Vladimir Voronin a menționat că înălțarea Memorialului „Capul de Pod Șerpeni” s-a transformat, de fapt, într-un șantier al întregului popor. Iar pentru fiecare veteran care vine aici acesta e un petec de pămînt cu adevărat sfînt, deoarece fiecare centimetru este stropit cu sînge.

 …Acest minunat complex se înalță pe malul înalt al Nistrului de acum cincisprezece ani. Dar căutarea rămășițelor pămîntești ale eroilor căzuți pe acest pămînt continuă, ei fiind reînhumați aici. Și acest lucru nobil îl fac organizațiile „Clubul istorico-patriotic rus” și „August”.

Privind de la memorial spre malul stîng al Nistrului, pur și simplu nu-ți vine a crede că Armata Roșie a reușit să forțeze rîul și să urce pe această coastă abruptă a lui, fără a se îneca în sînge… Probabil, imaginația noastră nu e capabilă să-și închipuie un asemenea lucru. Dar să ne dăm seama de măreția acestei fapte eroice noi suntem capabili… Cei care astăzi trăim sub un cer pașnic suntem datori să-i păstrăm memoria…