Masele şi tehnologiile

Mijlocul secolului XXI, cu siguranţă, va deveni pentru omenire, o perioadă decisivă a procesului istoric 

Decisivă în sensul sorţii umanităţii, istoric – înseamnă soluţionarea rezonabilă a disensiunilor acumulate. Principala disensiune a epocii actuale (care, de altfel, ne–a rămas moştenire de la secolul XX) rămîne totuşi, în varianta amplificată de o sută de ori, contradicţiile între interesele corporaţiilor financiar–comerciale transnaţionale şi globale care au creat ordinea mondială bazată pe dolar şi soarta a miliarde de oameni.

Pentru membrii clubului oligarhic mondial «Bilderberg», oameni i de rînd din Europa, Asia, Africa, America nu sunt decît îngrăşămînt protoplasmatic, nutrienţi din care elita oligarhică mondială obţine supraprofit, avantaje şi influenţă. 

Cine suntem? Unde mergem?

La începutul secolului actual, capacităţile militare şi resursele media ale oligarhiei mondiale au atins cote maxime de dezvoltare. Tot ce puteau realiza aceşti domni în fracuri şi fără, prin intermediul expansiunilor militare, «revoluţiilor tweeter» şi spălarea creierilor, este deja un fapt împlinit.

Confruntarea politică între puterile nucleare, SUA şi Federaţia Rusă, care s–a soldat cu războiul civil din Ucraina, prăbuşirea regimurilor tradiţionale, dar nedemocratice din punctul de vedere al neoliberalilor, în Africa Mediteraniană şi Orientul Mijlociu, apariţia unei forme militare obscure în format terorist – jihadismul, o nouă mare migraţie a popoarelor (milioane de refugiaţi fug din ţările lor de origine devastate de război)… Ce urmează?

Semnalele care prevesteau prăbuşirea stilului de viaţă european, stabilit în anii 70–80 ai secolului trecut, sunt mai mult decît palpabile. Cîndva, unul dintre cei mai de succes cercetaşi sovietici din epoca Războiului Rece, Conon Molodîi – povestind despre vizitele sale în Occident, a remarcat despre specificul caracteristic al unui locuitor al Europei Centrale. Acesta consta în incapacitatea de a lega propriul său interes cu evenimentele pe plan politic şi militar, cu schimbările care se produc inevitabil, cu evoluţia cugetului comunitar. Ce să mai vorbim de Molodîi, însuşi George Orwell scria că «englezii nu doar că sunt indiferenţi faţă de subtilităţile diferitor credinţe, dar se deosebesc prin indiferenţă politică absolută».

Berea şi televizorul, posibilitatea de a călători în timpul concediului şi contractarea unor credite de lungă durată – iată ce a stat, zeci de ani la rînd, la baza formării mentalităţii unui locuitor al Europei Centrale. Concluzia este tristă: provocările timpului şi schimbările care s–au prăbuşit peste oraşele europene sunt asemenea unui tornado ce a lovit pe neaşteptate. Loc de refugiu nu există. De unde a apărut, de asemenea, nu este clar.

Masele, incapabile să analizeze şi evalueze evenimentele ce au lor, sunt protoplasmă. Pierderea sensului şi perspectivelor. Criza generală a ideologiei neoliberale în versiunea burgheză. Capitalismul oligarhic, epuizîndu–se, a distribuit metastazele putrezirii naturii esenţiale a societăţii umane. Individualismul şi structura de reţea de gestionare a conştiinţei umane, în mod paradoxal, a dat naştere unei mase inerte – sătule şi uşor manevrabile. Între timp, foametea şi sărăcia nu au devenit atavisme ale procesului istoric. Acestea stau în capul mesei pe teritorii imense şi determină milioane de oameni să migreze în căutarea «paradisului pe Pămînt», acolo unde este cald şi saţ şi nu trebuie să depui mare efort pentru a supravieţui. O totalizare groaznică a proceselor ce au debutat în anii 90 ai secolului XX.

Înaintea pasului următor…

Vreodată, estimarea prăbuşirii cetăţii transnaţionale, care a unit popoare, proiectului mega–statal URSS, va fi făcută onest, argumentată ştiinţific şi concluzii deloc liniştitoare.

Critica perioadei sovietice din istoria noastră trebuie să fie argumentată din punct de vedere ştiinţific şi, remarcînd toate acele tendinţe negative, care au dus la formarea unei caste închise a birocraţiei nomenclatoare de partid, care a renăscut în clanuri oligarhice, trebuie să se păstreze în calitate de experienţă pentru edificarea bazei materiale a unui stat puternic, orientat social, la baza căruia să fie prietenia şi colaborarea între popoare.

Asta este cel mai important! Colaborarea şi prietenia între popoare şi continente. Iată ce este, astăzi, actual pe plan global. Colaborare fără a împărţi între mari şi mici, nucleare şi nenucleare, bogaţi şi săraci. Trebuie, însă, să recunoaştem că ideea Naţiunilor Unite, care a apărut în toiul luptelor cu fascismul hitlerist, a fost preluată abil de resursele mediatice şi ideologice ale oligarhiei transnaţionale în beneficiul mega–statului, care, după destrămarea URSS, şi–a asumat dreptul de a decide soarta umanităţii.

Specialiştii în geopolitică afirmă deschis că între marile puteri şi conducători nu poate exista nicio idee de colaborare sau prietenie. Interese şi doar interese, care asigură circulaţia fără bariere a surplusului capitalului financiar speculativ, exploatarea la maxim a resurselor naturale şi umane. Şi au dreptate, aceşti experţi geopolitici, care există din contul corporaţiilor transnaţionale! Marea putere hipertrofică, ca o manifestare a ambiţiilor imperialiste ale conducătorilor, puşi la conducere de clanurile oligarhice, altfel de abordări şi pur şi simplu inacceptabile. Dar ce va însemna asta pentru milioane de oameni? Război, sărăcie, dispariţia culturilor tradiţionale şi exterminarea totală.

Masele şi tehnologiile – sunt doi factori, care, ani la rînd, au asigurat supremaţie clanurilor oligarhice în viaţa politică a planetei. Însă, toate au o limită. La bătaie este pusă însăşi soarta umanităţii. Trezirea conştiinţei, iniţiativa politică a eşichierului de stînga, renaşterea marxismului, moştenirea teoretică şi previziunile lui Lenin, colectivismul şi comunismul ca şi soluţie ştiinţifică şi raţională a disensiunilor care ameninţă cu dispariţia întreaga umanitate – iată care sunt tendinţele care merită atenţia tuturor celor neindiferenţi în cel mai apropiat timp.

Astăzi şi acum

«Capitalismul era perceput de sociologii acelor vremuri drept punctul culminant al statului burghez. După capitalism urma să vină socialismul – floarea preţuită de secole – prietenia oamenilor. În schimb, însă, spre mirarea şi grozăvia noastră, capitalismul – ajuns în prag de prăbuşire, a dat naştere unui alt fenomen monstruos – oligarhia».

Aceste rînduri sunt din opera clasicului american, Jack London «Călcîiul de fier», roman ce a fost scris încă înaintea celui de–al Doilea Război Mondial. La scurt timp, scriitorul a decedat în circumstanţe stranii. Oligarhia nu i–a iertat această revelaţie. Oligarhia, în general, nu iartă nimănui nimic…

În ciuda tuturor trucurilor şi inovaţiilor, capitalismul a ajuns la punctul final. Dacă va fi sau nu capitalismul ultima pagină a istoriei omenirii – este problema care se decide astăzi şi acum. Ţine de fiecare – să rămînă deoparte sau de partea forţelor sănătoase ale umanităţii.

Mihail Lupașco