Unionism înseamnă război!

Aspiraţiile paranoice sunt pe măsură să genereze efecte catastrofale 

Atunci cînd visele îl duc pe om mult prea departe, el, de regulă, se rupe de realitate; uneori, aceste vise îl duc atît de departe încît necesită tratament — cum se spune, necesită a fi adus la realitate.

Ideologia, orice idee de mişcare socială formulată într-un anumit cadru, este bazată, în mare parte, pe vise. În numele oricărei percepţii ideale despre cum trebuie să fie, se întreprind acţiuni active. Aceste acţiuni fie unesc fie scindează mii de oameni, iar uneori milioane, în diferite baricade.

În acelaşi timp acţiunile active au loc în cadru real şi generează fie aprobare şi susţinere, fie confruntare. Visele, mai ales cele paranoice, promovarea cărora este susţinută material de oameni imaturi şi iresponsabili, sunt pe măsură să genereze efecte catastrofale.

Ideea de puritate naţională sau rasială, supremaţia în raport cu alte popoare şi entităţi «străine», «subumane», implementată în conştiinţa nemţilor, a generat cel de-al Doilea Război Mondial. S-ar părea că mai grav nu se poate? Există experienţa istorică. Milioane de victime. Crime monstruoase ale militarismului şi organizaţiile de persecuţie ale celui de-al treilea Reich. Nimic din toate acestea nu a dispărut. Cenuşa celor arşi în cuptoarele de la Auschwitz bate la inimile tuturor celor care preţuiesc pacea şi prosperitatea.

Totodată, pe cît de trist nu ar fi să recunoaştem, în ţara noastră, visele paranoice despre puritatea etnică, pe calea implementării apartenenţei în sfera educaţiei şi conceptele rupte de realitate cu privire la retrasarea graniţelor existente, există la modul real în politica moldovenească, iar promotorilor acestora li se asigură chiar accesul la guvernare.

De cîţi ani la rînd, în nucleul proiectului statal Republica Moldova izbucneşte, fie mai aprig, fie mai calm, flacăra unionismului. Nici în cei mai buni ani nu s-a reuşit stingerea definitivă a acestui foc. Chiar şi în perioada guvernării PCRM, flacăra unionismului era atent păstrată în fază activă cu ajutorul «fondurilor frăţeşti» de peste Prut.

Visul unei adunături de paranoici «de factură Coloniţa» despre «România Mare», care-şi are începuturile în confruntarea geopolitică dintre Vest şi Imperiul Rus încă din perioada primului război din Crimeea (1854 — 1855), pune sub semnul întrebării însăşi existenţa statului multinaţional neutru.

Statul care oferă etniei majoritare — «moldovenilor» — posibilitatea realizării statalităţii şi suveranităţii. În continuarea tradiţiilor Cnezatului Moldovei, întrerupte de cataclismele istorice de la sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.

* * *

Cum se spune, visul este vis. Visul nu este nociv. Însă, atunci cînd visul devine delir şi serveşte la disocierea socială şi la conflicte ulterioare, există o singură soluţie posibilă şi corectă — îmblînzirea visătorilor, ca să le piară pofta!

Pedalarea ideii «Marea unire a tuturor românilor», la care recurg, în ultimele luni, reprezentanţii aşa numitei guvernări «proeuropene» falimentare din Moldova, care au preluat puterea cu ajutorul rebeliunii tineretului şi intrigilor ulterioare, prin corupţie şi minciună, generează conflicte atît în interiorul ţării cît şi în teritoriile adiacente.

Declaraţiile provocatoare ale autoproclamatului lider al unionismului — cu numele de familie Simion — despre invadarea teritoriului Moldovei de anumite organe armate şi penale şi soluţionarea problemei transnistrene prin forţă, nu este nimic altceva decît un îndemn la război fratricid.

În condiţiile în care lumea balansează la graniţa unui conflict global, cînd puterile nucleare au ajuns la punctul limită în protejarea intereselor sale geopolitice, declaraţiile unionistului Simion ar fi trebuit să genereze o reacţie univocă din partea organelor de stat ale Republicii Moldova. Însă, acest lucru nu s-a întîmplat.

Tacit, coaliţia de guvernare, la care s-au alăturat şi cei 14 «dezertori», susţin retorica unionistă, scontînd pe tensionarea situaţiei din societate şi distrugerea cetăţenilor ţării prin confruntări active, fratricide — pentru a se afla un pic mai mult la guvernare. Pentru a falimenta băncile şi întreprinderile care mai funcţionează încă. Cum se spune, afaceri — nimic personal. Iresponsabilitate, la limită cu trădarea de patrie!

Astăzi, fiecare cetăţean al Moldovei, indiferent dacă locuieşte pe malul drept sau stîng al Nistrului, la Bălţi, Găgăuzia sau Taraclia, trebuie să înţeleagă: unionismul înseamnă război. O întrebare pentru coaliţie de guvernare şi «domnilor — tovarăşi»: «Voi, cel puţin, înţelegeţi ce faceţi?».

Recent, principalul visător, unionistul Ghimpu a fost şifonat rău. Cum de nu va trebui să simţiţi, cu toţii, furia poporului — toţi cei care seamănă seminţele războiului!

Mihail Lupașco