Trecutul şi gîndurile
РУС. MOLD.
» » Trecutul şi gîndurile

Trecutul şi gîndurile

6-11-2015, 10:53
Просмотров: 338
  
Версия для печати   
Trecutul şi gîndurile În doctrina comunistă importantă este metoda — metoda dialectică de investigare, metoda dialectică de acţiune, care aduc rezultate vizibile 


7 noiembrie este aproape. S-au dus pe apa sîmbetei «unanimitatea comună» şi «aprobarea acţiunilor puterii». Adevărat, în schimb, s-a instaurat şi răspîndit, în mare parte în rîndul tinerilor, lipsa de gîndire şi scepticismul covîrşitor.

 

Să sperăm că toate acestea vin din neştire. Să sperăm că această neştire poate fi depăşită. Să sperăm că asemenea fenomene ca Maia Sandu şi Corina Fusu, împreună cu armata profesorilor «metamorfozaţi» de «Istoria PCUS», «Economia politică a socialismului», comunismul şi ateismul ştiinţific, nu vor putea bloca calea tinerilor curioşi de a înţelege conţinutul sistemului de metode, viziunilor teoretice, programelor şi practicilor care se numesc comunism.

 

«Repejor-repejor» se echivalează cu degradarea


Prin intermediul acestui articol nu face, dar şi este imposibil de a reda cititorului «repejor-repejor» o vedere asupra conţinutului acestor sisteme. Acest «repejor-repejor» se cheamă dogmatism şi contribuie la «inversiunea» conştiinţei întregii societăţi generată de discursurile interminabile ale «analiştilor» plătiţi ce nu mai dispar de pe ecranele televizoarelor.

 

Mulţi ani la rînd, asemenea dogmatici au încercat să folosească metafora romantică a marelui poet revoluţionar — «… monumentul de veci să fie construit în luptele socialismului», în felul următor: veşnic dar totuşi monument. Care este neschimbat, iar timpul poate doar să-l distrugă. Pe cînd doctrina comunistă dă prioritate metodei şi nu concluziei concrete atemporale. Metoda dialectică de investigare, metoda dialectică de acţiune - capabile să genereze concluzia corectă şi rezultate palpabile.

 

Acolo şi atunci, cînd şi unde această metodă este dată uitării şi se acţionează în neconformitate cu ea, apar forme hidoase de viaţă socială, în cel mai bun caz se dezvoltă fenomenul de stagnare a societăţii, însă, de cele mai multe ori, survine degradarea.


Acest fapt se observă şi se confirmă în deplină măsură urmărind toată complexitatea dinamicii sociale din Moldova. 

 

Proiectul prosperităţii artificiale

 

Ce înseamnă Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie? După cum se spune acum, este un proiect. Însă, ar fi mai corect să spunem că a fost, de fapt, începutul aspiraţiilor gigantice spre viitor a proiectelor şi programelor strategice naţionale care nu cunoşteau nicio limitare. O asemenea gîndire de amploare a proiectelor, a acţiunilor şi rezultatelor nu a cunoscut nicio comunitate, nici pînă la Marea Revoluţie din Octombrie, nici după 1991.

 

Lichidarea analfabetismului, electrificarea, industrializarea, dezvoltarea agriculturii, a ştiinţei, tehnicii, culturii, crearea sistemelor de apărare, Victoria obţinută în Marele Război pentru Apărarea Patriei, restabilirea distrugerilor în timp record, crearea şi asimilarea tehnologiilor cosmice — nici pe departe nu sunt toate dovezile în ceea ce priveşte proiectarea gîndirii de către comunişti, bazată pe METODĂ.

 

Da, uneori, practica comuniştilor licărea din cauza cultelor şi subiectiviştilor, dogmaticilor şi  clănţăilor. În acelaşi timp, cele mai multe victime au fost din partea comuniştilor. Şi totuşi, ce sistem minunat de valori au propus societăţii şi cum era absorbit acest sistem de societate. Setea de cunoştinţe, dăruirea în luptă şi muncă, «alergatul» după o carte bună, mîndria de patrie, prietenia şi interesul sincer în succesul reciproc între naţiuni. Înlocuirea acestor valori înalte cu noţiuni cum ar fi «societate de consum», este o suplinire fariseică a interesului public cu individualismul, atît pe plan individual cît şi comunitar. Deja de aproape o pătrime de veac acest fenomen reprezintă o încercare severă pentru toate societăţile din fosta URSS. Republica Moldova nu este o excepţie în acest sens.

 

Un pas spre viitor

 

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, aplicînd în practică METODA comunistă, utilizînd gîndirea de proiectare, este unica forţă care a reuşit să propună Moldovei o perspectivă istorică de progres.

 

În perioada 2001-2009, PCRM a demonstrat nu doar posibilitatea principială de progres pentru Moldova dar şi capacitatea de a-şi realiza scopurile proiectelor iniţiate. Date ce confirmă această concluzie sunt o mulţime. O minte curioasă şi obiectivă le va găsi într-o mulţime de surse, inclusiv statistice, care, în pofida invenţiilor publicate în favoarea actualei guvernări, nu poate denatura acele rezultate. Multitudinea de cifre nu vor încăpea pe paginile ziarului, dar nici ziarul nu are această menire. Important este altceva: este important de înţeles că PCRM, în măsura posibilităţilor sale, în măsură capacităţilor membrilor săi, a realizat scopurile comuniste prin METODA comunistă, cu ajutorul programelor strategice ambiţioase.

 

Despre ce nu am vorbi, toate se încadrau metodic în acţiuni proiectate, orientate spre beneficiul oamenilor şi dezvoltarea ţării, spre consolidarea suveranităţii, spre reintegrare şi modernizarea amplă a economiei, a sferei sociale. Totodată, aceste proiecte nu se limitau la ziua de astăzi, ele erau orientate spre viitorul ţării.

 

De exemplu, dezvoltarea infrastructurii. Pînă în anul 2000 s-a reuşit gazificarea a doar 13 % din localităţi, în 2008, 55% dintre localităţile ţării erau racordate la reţea. Lungimea conductelor de gaz a crescut cu 10 mii de km, iar lungimea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare a sporit de 1,5 ori, în mare parte, din banii statului s-au reabilitat 360 de km de drum. A fost construit Portul de la Giurgiuleşti şi calea ferată, ceea ce nu s-a reuşit nici pe timpul URSS. Reconstrucţia Aeroportului Internaţional Chişinău. Şi nimeni nu poate spune că toate aceste lucruri au fost realizate în preajma unor noi alegeri, nimeni nu poate nega că toate aceste fapte importante din punct de vedere strategic au fost proiectate şi orientate spre viitor.


Un alt exemplu — finanţele publice, banii statului. Veniturile bugetului public, exprimate în dolari SUA, au crescut de 7,5 ori. Niciodată nu s-a înregistrat vreun caz de neexecutare a bugetului pe partea de venituri. Cheltuielile bugetului consolidat pentru educaţie au sporit de 7,2 ori, pentru sănătate — de 7,2 ori, pentru asistenţa socială — de 12,5 ori, pentru cultură şi sport — de aproape 8 ori, pentru ştiinţă — mai bine de 15 ori. Şi nimeni nu poate spune că toate aceste lucruri au fost realizate în preajma unor noi alegeri, nimeni nu poate nega că toate aceste fapte importante din punct de vedere strategic au fost proiectate şi orientate spre viitor. Datoria publică externă, garantată de stat, constituia în 2008 — 15,8% din PIB faţă de 65% cît era în 2000. (Astăzi, acest indice a crescut din nou pînă la 35 % din PIB-ul Moldovei).


Toate aceste realizări au fost posibile datorită grijei PCRM pentru economia naţională. Rata impozitului pe venit a fost redusă de la 32 % pînă la zero, creditarea economiei a cresut de aproape 8 ori, iar volumul creditelor neperformante s-a redus de 1,5 ori. În perioada declanşării crizei globale, sistemul financiar-bancar din Moldova a fost recunoscut al 5-lea din lume după stabilitate. Cine vrea poate să facă o comparaţie cu situaţia zilei de astăzi a sistemului bancar din Moldova.

 

Creşterea economiei era mai lentă decît ne doream noi, dar efectele erau resimţite: în 2008, PIB-ul pe cap de locuitor, în dolari SUA, era de 4,7 ori mai mare decît în 2000. Către anul 2009, PIB-ul ţării a crescut pînă la 59%, aproape că ajungînd la nivelul anului 1991 de pînă la prăbuşirea Uniunii Sovietice.

 

Investiţiile — baza bunăstării de viitor. Acestea, în dolari SUA, au crescut de 12 ori, investiţiile de stat au sporit de 4 ori, antreprenoriale — mai bine de 9 ori, străine — de aproape 8,5 ori. În anul 2008, doar în agricultură s-au investit surse proprii în creştere de 20 de ori faţă de anul 2000. Nu demonstrează oare acest lucru încredere faţă de ţara guvernată de PCRM, nu înseamnă asta prăbuşirea prognozelor cu privire la izolarea statului comunist, cu privire la incapacitatea comuniştilor de a lucra în condiţii de piaţă, precum şi alte aiureli? Acest lucru este demonstrat şi de dinamica exporturilor noastre. În timpul guvernări comuniste, rata exportului în CSI a crescut de 2,3 ori, iar în UE — de 8 ori. Actualii guvernanţi se laudă cu creşterea ratei exporturilor în ţările UE. Probabil că ne consideră cretini: rata de export în UE a crescut pentru că a scăzut rata exportului în CSI. Aşa că cine dintre noi este mai euro-modernizator? Răspunsul este evident. Şi nu mai ameţiţi lumea cu fraze pompoase şi, concomitent, cu furturi de miliarde.

 

Rezultatul logic

 

Pentru ce lucrau comuniştii asupra acestor proiecte? Nu pentru statistică, nici pentru alegeri, nici pentru mitinguri sau reclamă. Aceste proiecte au fost realizate pentru oameni, pentru cetăţenii Moldovei. Şi care a fost rezultatul? Salariul mediu lunar, în dolari SUA, a crescut, în timpul guvernării comuniste, de 7,4 ori. Pensia medie lunară s-a majorat de 9,4 ori. Numărul copiilor născuţi a crescut cu 2000 faţă de anul 2000 iar moartea infantilă s-a redus în jumătate. Au fost reparate 856 de şcoli, 494 de grădiniţe, 68 de case de cultură, 730 de biserici. Durata de viaţă a cetăţenilor ţării a crescut cu doi ani.

 

Comuniştii, ghidîndu-se de doctrina lor, activînd în noi condiţi de piaţă, modernizînd ţara în conformitate cu standardele europene, păstrînd relaţiile frăţeşti şi de prietenie cu partenerii săi tradiţionali, an de an, zi de zi au demonstrat corectitudinea şi beneficiul METODEI comuniste. Cei care au urechi — să audă, cei care au ochi — să vadă, cei care au inimă -  să accepte. Cei care ştiu să gîndească — vor înţelege şi se vor convinge. 

 

Oleg Reidman, deputat în Parlament din partea PCRM

скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: