Luptă şi făurire

Douăzeci şi doi de ani de luptă, dezvoltare şi făurire continuă — e ceea ce se poate spune cu referire la Partidul Comuniştilor

Zilele trecute, răsfoiam arhiva ziarului «Comunistul», pe care am adunat-o pe parcursul celor şapte ani de activitate în cadrul principalei publicaţii a PCRM. Anume atîta timp eu păşesc în acelaşi ritm cu însuşi partidul care există pe arena politică a ţării de acum timp de 22 de ani.

În perioada respectivă, comuniştii în repetate rînduri au fost verificaţi la capitolul rezistenţă. Partidele de la putere din anii ’90, apoi şi cele ale timpurilor noastre au încercat prin toate mijloacele posibile şi imposibile să şteargă acest partid de pe faţa Moldovei, au încercat să-l impună să-şi schimbe numele, să renunţe la simbolicа sa. Dar Partidul Comuniştilor întotdeauna şi-a apărat cu demnitate poziţiile, idealurile, valoarea sa istorică. Şi niciodată nu s-a îndoit chiar şi sub presiunea cea mai dură — fie din partea mijloacelor de informare în masă, fie din partea forţelor politice duşmănoase sau a unor opinii străine lui.

Aceeaşi stare de spirit o are şi o mare parte din tineretul Moldovei. Eu personal, înainte de a depune cerere să fiu primită în rîndurile partidului, am cîntărit «da» şi «nu» pe parcursul unui an. Un an întreg am urmărit activitatea comuniştilor şi, mai ales, am analizat ce face partidul în sfera politicii pentru tineret. M-am convins că în această privinţă nu se rosteau doar vorbe şi nu se dădeau promisiuni goale, ci se făceau propuneri concrete şi se oferea tinerilor un sprijin constant.

Şi atunci eu, cu mîndrie, am depus la partid documentele respective. Îmi doream să fiu parte a acestui puternic organism viu, care de la 2001 încoace reîntorcea ţara la viaţă, ridica Moldova din genunchi. Doream să fiu parte a echipei care 24 din 24 de ore avea în grijă dezvoltarea, prosperarea şi modernizarea ţării care îmi este patrie. Şi eu însămi doream să particip la diferitele procese ce se desfăşurau în ţară. Doar noi, încă fiind copii, am văzut cum, în anii ’90, se chinuiau părinţii noştri, cum seara plîngeau mamele şi cît de obosiţi se întorceau acasă de la lucru taţii, apoi şi cît de greu o duceau pensionarii.

Paralel cu soluţionarea problemelor de stat cu caracter social-economic, PCRM sprijinea tineretul. Anume Partidul Comuniştilor a demonstrat că viitorul ţării se află în mîinile tinerilor. În repetate rînduri în paginile ziarului «Comunistul» noi am povestit amănunţit despre programele pentru tineret, despre ceea ce se propune pentru uşurarea vieţii tinerelor familii, a tinerilor specialişti etc. Altfel spus, tineretul a simţit în deplinul înţeles al cuvîntului ce rol important îl are el în viaţa ţării sale.

După aceea au venit timpuri de restrişte. Cetăţenii Moldovei imediat au simţit diferenţa în ceea ce priveşte atitudinea statului faţă de diferite pături ale populaţiei. Alianţa a nimicit, a închis, a lichidat tot ceea ce abia nu demult funcţiona în plină forţă. A început un adevărat genocid al poporului. Cuprinşi de deznădejde, mulţi părăsesc ţara cu tot cu familia, astfel lipsind statul de viitor.

Haosul şi grozăvenia din ţară trezesc durere şi indignare. Dar nici pe o secundă nu mi-a venit gîndul să părăsesc rîndurile partidului care cîndva mi-a trezit încredere. E greu să-mi imaginez viaţa fără partidul care mi-a dat un bilet în viitor, m-a ajutat să am încredere în propriile puteri, pentru care este importantă opinia mea. Şi nu-l voi părăsi, pentru că am în el aceeaşi încredere. Nu e vorba de naivitate, aşa cum afirmă adversarii noştri, ci de o simţire interioară care-mi şopteşte că ţara mea va ajunge la o viaţă mai bună doar împreună cu acest partid — Partidul Comuniştilor.

Marina Țurcan