Adresarea lui Vladimir Voronin către James Pettit,
Ambasador al Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova
Domnule Ambasador!
Aflînd că Dumneavoastră aţi onorat cu prezenţa aşa-numita expoziţie
„Ocupaţia sovietică”, am rămas şocat. Oare de bună seamă e posibil aşa ceva?
Oare poate fi dat uitării faptul în alianţă cu cine a învins URSS Germania
fascistă şi sateliţii ei? Oare e posibil să nu se ţină minte despre Conferinţa
de la Ialta, la care Stalin, Roosevelt şi Churchill au convenit asupra
organizării postbelice a Europei? Sau despre Al Doilea Front, care a urgentat
eliberarea Europei de sub ocupaţia fascistă? Dar ştiţi oare Dumneavoastră,
domnule Ambasador, în ce mod s-a manifestat „ocupaţia” societică aici, în
Moldova? În faptul că ocupanţii, executînd ordinul lui Iosif Stalin, au
transaferat de la Leningrad la Chişinău al doilea institut de medicină împreună
cu întreg corpul profesoral şi baza necesară pentru studii. În faptul că, în
acelaşi timp, au fost deschise instituţii de învăţămînt superior cu profiul
pedagogic, tehnicumuri, şcoli. În deschiderea unor cooperative săteşti
(colhozuri) şi înzestrarea lor cu tehnica necesară. În deschiderea de
spitaluri, în organizarea luptei împotriva bolilor infecţioase. În construirea
de uzine, fabrici, în crearea unor locuri moderne de muncă şi a clasei
muncitoare, în construcţia capitalei – oraşul Chişinău.
Domnule Ambasador!
Unde aţi văzut, aţi citit sau aţi auzit ca ocupanţii să se comporte într-un
asemenea mod? Dar ştiţi oare Dumneavoastră că în Moldova se edita cel mai mare
număr de cărţi în întreaga URSS, că teatrele noastre, studioul de filme şi arta
Moldovei au devenit recunoscute în întrreaga lume? Iată ce fel de „ocupaţie” a
fost în Moldova! Şi iată de ce oamenii îşi amintesc cu mult regret şi cu
nostalgie acei ani, iar foarte mulţi din ei nu ar avea nimic împotrivă ca
„ocupaţia” sovietică să revină.
Dumneavoastră, domnule Ambasador, cunoaşteţi biografia mea. Păi, iată, şi
eu sunt unul dintre cei care au avut „de suferit” în urma ocupaţiei sovietice.
Deşi mi-am pierdut tatăl pe cîmpurile de luptă ale războiului, puterea
sovietică, mi-a creat mie şi multor milioane de tineri toate condiţiile pentru
a-mi dezvolta capacităţile. Datorită puterii sovietice, am absolvit trei
instituţii de învăţămînt superior, am devenit ministru, general. Iar de acum în
Moldova modernă independentă poporul mi-a încredinţat funcţia de preşedinte de
ţară timp de două termene consecutiv.
De ce vă scriu despre toate acestea? Pentru că am trăit sentimente foarte
neplăcute, văzîndu-vă prezent la această falsificare a istoriei, organizată de
naţional-unionişti şi de păpuşarii ce-i mînuiesc de la Bucureşti.
Sunt convins de faptul că cei ce au organizat prezenţa Dumneavoastră la
această expoziţie infamă, falsă, pur şi simplu v-au indus în eroare.
Cu respect, Vladimir Voronin
скачать dle 10.6фильмы бесплатно