Moldova — Rusia: speranță încă mai există…

Continuarea subiectului cu privire la Acordul de bază dintre Republica Moldova și Federația Rusă

Cum s-a remarcat, deja, în ediția precedentă, odată cu accederea comuniștilor la guvernare, în țara noastră, procesul de negocieri în vederea semnării celui mai important document politic, s-a activizat considerabil comparativ cu perioada anterioară. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că absolut toate au mers ca pe roate.

Mai întîi de toate, era necesar de a depăși neîncrederea în raport cu Moldova din partea Rusiei. Atitudine formată în perioada guvernării președinților Snegur și Lucinschi. Astăzi, puțină lume are nevoie de demonstrații ca să înțeleagă că cei 10 ani sunt considerați pierduți pentru statul moldovenesc — în plan politic, social și economic.

În sfera relațiilor internaționale, de asemenea, nu aveam cu ce ne mîndri. Ceea ce se numea atunci stabilirea și dezvoltarea relațiilor cu comunitatea internațională, în esență, era o supunere înrobitoare și necondiționată în fața emisarilor europeni și a celor de peste ocean. Ceea despre ce se spunea că este o renaștere și aprofundare a relațiilor cu România, în realitate, reprezenta în sine distrugerea consecventă a propriului stat, care de-abia își căpătase independența. Evident, toate aceste lucruri erau și în atenția Rusiei.

În rezultat, partea rusă și-a creat impresia că autoritățile moldovenești, chiar dacă au inițiat negocierile pentru semnarea Acordului de bază, nu manifestă dorință de a ajunge pînă la semnarea documentului. Conducerea Moldovei de la sfîrșitul anilor 90, permanent, se uita prin altă parte, se tot agita, nicidecum nu putea decide asupra formulării definitive a textului Acordului cu Rusia.

După accederea Partidului Comuniștilor la guvernare, conducerea țării noastre a manifestat o abordate cu totul diferită. Foarte clar au fost formulate scopurile, realizarea cărora era specificată în fiecare punct al Acordului politic cu Federația Rusă.

Principiile relațiilor bilaterale au fost, deja, specificate în preambulul Acordului. În plan practic, elaborarea preambulului a constituit o etapă mai complicată în cadrul procesului de negociere. Discuțiile pe marginea acestei părți a documentului au durat patru luni de zile. Partea moldovenească a insistat ca Rusia să recunoască integritatea teritorială a țării noastre în granițele din august 1991. Acesta a fost scopul de bază al conducerii Republicii Moldova. Iar scopul respectiv a reușit să fie atins pe calea negocierilor directe dintre cei doi președinți — Vladimir Voronin și Vladimir Putin.

Cum î-și amintește, astăzi, Vladimir Voronin, «acesta a fost scopul meu de bază, și eu, împreună cu Vladimir Vladimirovici (Putin — autor) am reușit soluționarea acestei chestiuni. Asta a fost cel mai important. Dacă Putin nu venea în întîmpinare în această privință, nu cred că aș fi acceptat să semnez documentul».

* * *

Rezultatele semnării Acordului de bază au început să apară, practic, imediat cu intrarea în vigoare a documentului. Și, practic, în toate sferele. Procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană a fost scos din linia moartă, inclusiv, datorită sintagmelor preambulului, în care Rusia «în calitate de mediator și garant în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova» își confirmă «angajamentul în procesul de reglementare politică a problemei transnistrene».

Acordul de bază a înviat la propriu exportul producției moldovenești în Federația Rusă. A crescut volumul investițiilor ruse în țara noastră. Evident, acest lucru a generat, inclusiv, crearea a noi locuri de muncă. Gasterbaiterii moldoveni — iar în 2001 numărul acestora era de circa 660 de mii — au început să revină în Moldova; să locuiască și să muncească acasă, să nu-și mai lase familiile, construindu-și propria viață, dezvoltînd propria țară, să achite impozite în bugetul statului nostru.

Colaborarea economică bilaterală dintre Moldova și Rusia, exprimată în cifre, arată în felul următor. În anul 2008, care a fost unul de criză pentru economia mondială, cînd, în esență, se încheia al doilea mandat de guvernare a Partidului Comuniștilor, schimbul comercial dintre țările noastre atinsese 1,79 miliarde de dolari (apropo, acest indice se majorase, în raport cu 2007, cu 32,1%). Exportul din Moldova în Rusia era egal cu circa 651,1 mln. de dolari (și, de asemenea, crescuse în raport cu 2007, cu 32,9%).

În 2008, circa 40 de întreprinderi vinicole își exportau producția pe piața din Rusia. În volumul exportului producției alcoolice moldovenești, Rusiei îi revenea cota de 35 %.

Se prevedeau proiecte strategice comune foarte serioase. De exemplu, construcția celei mai mari stații electrice care să funcționeze în baza gazului rusesc la Burlăceni, nu departe de Vulcănești, care ar fi asigurat cu energie nu doar Moldova, dar și statele balcanice. S-a ajuns la o înțelegere principială cu Iurie Lujkov, în acea perioadă, primarul Moscovei — cu privire la livrările regulate a producției moldovenești în capitala rusă cu nave de clasa rîu-mare, cu capacitatea de 5-10 mii de tone, din Portul Giurgiulești pe canalul Volgodonsk... La drept vorbind, și Portul Giurgiulești a fost construit grație atragerii investițiilor rusești.

Trebuie de remarcat că Acordul de bază cu Rusia a servit drept fundament pentru încheierea ulterioară a peste 160 de acorduri moldo-ruse bilaterale. În noiembrie 2008, în timpul vizitei de lucru a lui Vladimir Putin la Chișinău, a fost semnat Programul de colaborare economică pentru anii 2009 — 2020, realizarea căruia ar fi asigurat țării noastre un nivel de dezvoltare calitativ nou. Însă, realitățile actuale denotă că, astăzi, Moldova s-a rostogolit cu mult în urma nivelului de acum opt ani, atît în plan economic cît și în plan social-politic.

* * *

Principala caracteristică a conducătorilor care au succedat comuniștii la guvernare în Moldova, este incapacitatea și chiar lipsa de dorință de a pune în aplicare experiența și realizările predecesorilor în ceea ce privește asigurarea bunăstării cetățenilor și consolidarea statului moldovenesc.

Degradarea relațiilor cu Federația Rusă a dus, practic, la compromiterea procesului de reglementare transnistreană, pierderea piețelor estice tradiționale de desfacere, creșterea numărului de imigranți pe fundalul reducerii dramatice a numărului locurilor de muncă în Moldova. Așa-numita politică pro-europeană, care este impusă în mod agresiv poporului moldovenesc, începînd cu 2009 încoace, de către alianțele liberal-democrate, a cufundat țara într-o criză absolută pe toate dimensiunile — politică, socială, economică. Realizarea proiectelor moldo-ruse a fost sistată. În esență, societatea moldovenească este scindată. Ca și în anii 90, atitudinea tuturor comunităților internaționale în raport cu Moldova este una suspicioasă, și chiar disprețuitoare.

Nu ne rămîne decît speranța că țara noastră mai are încă o șansă să depășească această stare de lucruri.

Iuri Dzeatcovschi