Jumătate de an — absolut nicăieri

Ultima jumătate de an nu a oferit mari motive de bucurie. Din fericire, nici motive foarte serioase de tristețe

Cu toate acestea, în prima jumătate de an, pe Olimpul politic moldovenesc au avut loc evenimente urmările cărora le vom resimți, deja, la toamnă. Iar toamna, la rîndul său, promite să fie nu pur și simplu fierbinte și bogată în evenimente, dar, așa cum afirmă, deja, unii analiști — decisivă pentru țară. De altfel, să le luăm pe rînd.

Jocurile premiere

Moldova a întîmpinat anul 2016 fără a avea un premier și fără Guvern. Acestea au fost substituite de tot felul de figuri «interimare» în frunte cu liberalul Gheorghe Brega.

Candidații la funcția de prim-ministru se schimbau atît de des de parcă evenimentele se derulau în Commedia dell’arte.

Președintele Timofti se văicăra de parcă i-ar fi fost brusc necesar să viziteze cabina corespunzătoare. Conducătorii circului protestatar hoinar îl cărau prin tot orașul — de la Curtea Constituțională pînă la Ministerul Apărării. Cu alte cuvinte, impresiile au fost de neuitat.

În data de 10 a lunii ianuarie, s-a încordat Partidul Democrat și l-a propus la funcția de prim-ministru pe Vladimir Plahotniuc. Era dificil să facă alegerea mai proastă, avînd în vedere anti-ratingul de sută la sută a candidatului vizat.

Imediat, s-au revoltat «filateliștii» menționînd că liderul lor a fost exclus din schema coaliției de la putere anume de Plahotniuc, care, în acest fel, a scăpat de veriga inutilă pentru el. Liderul platformei DA, Andrei Năstase a anunțat o acțiune de protest în centrul Chișinăului pentru a nu permite înaintarea lui Plahotniuc pentru funcția de prim-ministru al Moldovei. Se pare că, în opinia lui Năstase, cei super-hoții — Victor și Viorel Țopa se potrivesc mai bine pentru această funcție.

Următorul candidat la cîrma Guvernului urma să fie înaintat pe 14 ianuarie pînă la ora 12.00. Respectiv, în rîndul candidaților aștepta, după Plahotniuc, secretarul general al aparatului președintelui, Ion Păduraru. A mirosit, din nou, a «filatelie». Merită oare să menționăm faptul că liderul platformei DA, Andrei Năstase, l-a susținut în totalitate? Din păcate, Păduraru, aproape că imediat, a dat înapoi și a declarat că-și revocă propria candidatură. După care acest joc de-a capra premierilor a căpătat o nuanță mitocănească.

Democrații s-au încordat repetat și i-au șoptit lui Nicolae Timofti: «Anunță-l pe Pavel Filip!». Ultimul a și semnat decretul de rigoare. «Noi considerăm că candidatura lui Pavel Filip este una de compromis, ea poate fi votată, iar Guvernul va fi format cu scopul de a fi evitate alegerile parlamentare repetate», a comunicat … secretarul general al președintelui, Ion Păduraru.

Revoluția dezumflată

Imediat, lebăda, racul și știuca politicii moldovenești (platforma civică «Demnitate și Adevăr» (DA), partidul lui Usatîi și partidul lui Dodon) au sărit asemenea motanilor călcați pe coadă sau alt organ din partea inferioară a corpului. Și s-a început… Insurgenți criticau furios și exaltat actuala guvernare și amenințau să se răfuiască cu cei de la putere în cel mai drastic mod. Dar, probabil nu au ajuns forțe… și selfie-revoluția s-a epuizat de la sine. Guvernarea, însă, a stat cuminte la o parte și a urmărit, asemenea unui medic de serviciu asupra pacienților de la Costiujeni: oare cînd se vor calma? Și nici măcar nu a solicitat sanitarii.

Însă, au intervenit nițel, implicînd în acest joc Curtea Constituțională. CC s-a gîndit și, sfidînd Legea Supremă a decis: fie ca președintele Moldovei să nu fie ales de Parlament, ci — de popor.

Acesta a fost osul aruncat opoziției care s-a întitulat «Forumul Civic». Haideți băieți, strigați, că voi — Igor Dodon, Renato Usatîi și Andrei Năstase — ați obținut ce ați cerut. Deși, în principiu, ei nu au obținut nimic.

Președintele țării rămîne, în continuare, o persoană care-și exprimă neclar cuvintele și, cu atît mai mult — gîndurile. În schimb, pe următorul președinte defectuos îl vom alege noi — poporul Republicii Moldova.

Liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin a declarat că, prin decizia sa, CC devine tot mai imprevizibilă și periculoasă. «Aduceți-vă aminte cum membrii Curții Constituționale, la propria lor dorință și reieșind din interesele cetățeniei lor românești, au întors pe dos Art. 13 al Constituției și au modificat denumirea limbii din «moldovenească» în «română». Și atunci au scăpat basma curată. Dar și în multe alte cazuri, în esență, nu se atrage atenția la acțiunile lor antistatale și antinaționale… O asemenea samavolnicie ne poate costa scump».

Departamentul de stat lucrează fără zile de odihnă

Fostul ministru a Educației, Maia Sandu, prin voința Departamentului de Stat al SUA, a decis să fondeze și a fondat partidul care se numește «Partidul Acțiunii și Solidarității».

Sandu a explicat alegerea acestei denumiri în felul următor: «Acțiunea este ceea de ce are nevoie societatea moldovenească. Vorbesc despre o formațiune activă care va putea mobiliza societatea pentru schimbarea clasei politice, pentru soluționarea problemelor comune. Solidaritatea este valoarea care se face necesară pentru existența societății».

Ei bine, «terebentina» este bună. Pentru amuzamentul general. De facto, însă: despre ce fel de solidaritate vorbește Sandu — o persoană cu cetățenie dublă? Cu cine intenționează ea să se solidarizeze? Cu moldovenii sau cu românii? Cred că totuși cu cei din urmă, or, Sandu a declarat deschis că este adeptă a «unirii». Deși, prezența ei la cîrma ministerului Educației a demonstrat clar că însăși Sandu nu se bucură de solidaritatea emisferelor cerebrale de stînga și de dreapta.

Aproape că imediat, acestei locomotive — Maia Sandu, a decis să se alăture și platforma civică DA, care s-a recalificat în partid politic, și PPEM a lui Iurie Leancă, chipurile, sub pretextul că de a înainta un candidat unic al dreptei pentru Președinție. De cealaltă parte, se pare că Departamentul de externe al SUA a decis că Sandu poate deveni președintă și de una singură și nu au nevoie de lingăi.

Anschluss s-a strecurat pe neobservate

Odată cu venirea lunii martie, la București a fost publicat «planul» unirii Moldovei cu România către anul 2018 — aberație unionistă generată de Petrișor Peiu, fost consilier al prim-ministrului României — Victor Ponta, care se și pregătea să-și nemurească numele printr-o nouă acaparare a Basarabiei, și anume în 2018. Nu, «frații de peste Prut» nu se liniștesc nici cum dacă nu dețin teritoriul dintre Prut și Nistru. Nici o subtilitate umană — doar poftă nesățioasă.

În «proiectul» lui Peiu sunt determinate 15 principii în baza cărora trebuie să fie realizată unirea Moldovei cu România. Primul — «Realizarea «unirii momentane» fără etape tranzitorii și asimilări treptate». Dacă e să traducem acest lucru din limba română pentru întreaga omenire, această tiradă se numește simplu: ocupație. Acapararea unui stat independent fără acordul autorităților și populației țării.

Șleahta pro-unionistă (cu susținerea Bucureștiului, evident) a creat «Sfatul Țării — 2». În lista acestuia se regăsesc asemenea personalități marginale cum ar fi ex-ministrul apărării Ion Costaș — cel care a declanșat războiul din Transnistria, fostul premier Mircea Druc (fără comentarii), compozitorul Eugen Doga și regizorul Ion Ungureanu, care sunt stabiliți cu traiul la Moscova, dar care nu scapă nici o ocazie să vină pentru o zi-două la Chișinău ca să toarne zoi în imaginea Rusiei. Precum și scriitorii noștri «renumiți» — cum fără ei — Nicolae Dabija, Iulian Filip, Vladimir Beșleagă, Iurie Colesnic…

«Planul lui Peiu» ignorează cu ușurință Transnistria ca și parte componentă a Moldovei. Însă, prevede «schimbul de populație cu Transnistria». Inclusiv strămutarea pe malul drept al Nistrului a 100 — 120 de mii de «români» de pe malul stîng. Așa cum înțelege politica românească, nimeni nu se interesează despre voința acestor oameni.

«În acest fel, trei milioane de români (este vorba despre cetățenii Republicii Moldova — nota red.) se vor uni, împreună cu patria-mamă, la esența istoriei», comunică Peiu.

Nu știu ce presupune «esența istoriei», însă, cu siguranță, Petrișor Peiu duce lipsă de rațiune. Numărul românilor de aici nu este nici pe departe de trei milioane. Ci doar 2,5 la sută din numărul total al populației țării, conform datelor recensămîntului. Imediat după publicarea «planului lui Peiu», la Chișinău a fost inaugurat «muzeul ocupației sovietice» (sper eu, ca un precursor al viitorului «muzeu al miliardului furat»).

Toată puterea «primatului general»!

La sfrșitul lunii iunie, parlamentul a aprobat Legea cu privire la statutul municipiului Chișinău, care, în esență, este un document vădit anti-chișinăuian. Consecințele adoptării acestei legi pot fi mult mai critice decît își imaginează unii.

Și asta pentru că potrivit documentului, primarul general va putea numi personal viceprimarii și directorii serviciilor orășenești, de asemenea, va putea gestiona unilateral proprietatea orașului, imobile și terenuri. Fapt de care și aveau nevoie Dorin Chirtoacă și unchiul său. Fă ce vrei și nu porți nici o responsabilitate!

În acest fel, «primatul general» a transformat definitiv capitala într-o verigă a familiei sale și a Partidului Liberal. Legea cu privire la statutul municipiului Chișinău în varianta respectivă — nu este decît o indulgență oferită de «majoritatea parlamentară» clanului Ghimpu — Chirtoacă, pentru a legifera crimele care se comit în cadrul primăriei. Verbal, Parlamentul luptă împotriva corupției, însă, de facto, o cultivă cu mare grijă.

Cred că, în cazul dat, «majoritatea parlamentară» tatonează varianta acordării mai multor împuterniciri viitorului președinte. Nimeni nu are îndoieli cu privire la cui îi va aparține viitorul șef al statului. Iar în cea ce-l privește pe Dorin Chirtoacă, la urma urmei, ar putea fi sacrificat. Și din cîte se pare, anume aceasta va fi finalitatea.

Finanțele ce cîntă romanțe

În sfîrșit s-a produs minunea — pe 1 iulie, bugetul de stat al Republicii Moldova a fost prezentat deputaților în Parlament. Deși, țările normale, în luna iulie sunt, deja, în proces de planificare a bugetului pentru anul viitor. Această cerință se regăsește, de altfel, și în legislația țării noastre. Dar, ce să-i faci dacă mașina de stat moldovenească nu are motor etern, în schimb, dispune de frînă veșnică.

Pentru 2016, deficitul bugetar al Moldovei, menționat în document, constituie 4,3 miliarde de lei sau 3,2% … Adevărat, inițial, proiectul legii cu privire la bugetul de stat pentru anul 2016 prevedea venituri …

Ministrul Economiei, Octavian Calmîc ne-a bucurat pe noi și pe legislatori cu prognoze despre creșterea economiei moldovenești pe care le-a supt din propriul deget. Spre exemplu, creșterea în sectorul agrar, potrivit lui, va constitui 7%. Și dacă, numai anul trecut, această ramură a înregistrat un declin de 15%, unde mai pui că de atunci nu s-a schimbat nimic, de unde să vină creșterea?

De asemenea, funcționarul nu a răspuns la întrebarea cum au de gînd autoritățile să acopere datoriile interne acumulate încă de anul trecut. În schimb, știa șeful nemijlocit a lui Calmîc — prim-ministrul Pavel Filip. Totul este foarte simplu: ne vor împrumuta bani structurile financiare externe — FMI, BERD și altele, vom mai consuma un credit în plus.

Însă, comunitatea internațională, inclusiv UE, recomandă să nu fie dezghețată finanțarea pentru Republica Moldova pînă la definitivarea anchetei, care trebuie să dea pe mîna justiției pe toți cei care se fac vinovați de «jaful secolului».

Și delegația FMI, care a întreprins recent o vizită la Chișinău, a dat clar de înțeles: bani nu vor fi. În acest caz, cum va fi executat bugetul planificat în proporție de două treimi în baza împrumuturilor din afară?

Fracțiunea PCRM în Parlament a refuzat să voteze pentru aprobarea bugetului ratat din start.

El însuși vasal!

La mijlocul lunii iulie, la Varșovia s-a desfășurat summit-ul de două zile a NATO, iar pentru că eternii noștri radicali ofensați nu mai au răbdare să adere la această organizație (ceea ce va fi mai complicat decît aderarea la UE), au trimis un mesager în capitala poloneză. În acest rol a fost indus actualul ministru al Apărării, Anatol Șalaru. Nu voi enumera toate valorile acestui pan — ele și așa sunt bine cunoscute.

În ceea ce ne privește pe noi, principalul din ce s-a discutat la Varșovia — pregătirea programului pentru statutul de membru individual al Georgiei și Moldovei al NATO. Programul «Parteneriat în numele păcii» și-a pierdut actualitatea și, acum, trebuie să ne pregătim pentru dependența vasală față de Alianța Nord-atlantică.

În ce-l privește pe panul Șalaru, acesta, imediat a început să lanseze bici după bici. Spre exemplu, implora NATO să scoată trupele ruse de pe teritoriul Transnistriei și să instaleze acolo o misiune de pacificare. Ultimii au învîrtit din deget, apoi l-au bătut pe umeri: chipurile, un nebun! La final, Șalaru a exprimat poziția «șoimilor» noștri crescuți acasă: «Moldova va depune toate eforturile pentru ca să devină un partener de nădejde al alianței», a declarat el.

Snowden din Moldova

Din nou, în iulie a apărut un nou demascator în dosarul miliardului furat — fostul colaborator al Centrului Național pentru combaterea corupției — Mihail Gofman. Se pare că fostul iubitor de dreptate din partea guvernării — Veaceslav Ioniță s-a epuizat nițel.

În cadrul unei conferințe de presă, fostul colaborator al CNA a confirmat că organizatorul jafului secolului a fost Serghei Iaralov, el, la rîndul său, era ghidat de persoane cu o influență mult mai mare. Gofman a confirmat repetat că principalul beneficiar al furtului miliardului este vicepreședintele PDM, Vladimir Plahotniuc, iar persoana numărul doi după gradul de complicitate este fostul premier Vlad Filat.

În acest fel, Gofman a vociferat secretul deschis despre care și așa știa toată Moldova, deja, de vreo doi ani. Cel puțin, știau oamenii cu spirit de observație și rațiune, nu cei care merg la mitinguri plătite pentru a striga: «Jos mafia!», «Întoarceți miliardul!» «Plaha — hoț!».

Mihail Gofman a acordat, deja, două interviuri la Washington. «Dacă nu sunt auzit acasă, măcar cineva să mă audă în SUA. Eu am plecat de bună voie. Presa americană se interesează de ceea ce voi spune».

Fostul colaborator al Băncii Sociale, Serghei Sagaidîc, care a urmat exemplul lui Gofman și a făcut cîteva declarații referitoare la furtul bancar, a comunicat că Mihail Gofman se află, în continuare, în SUA și pregătește de acolo o nouă lovitură împotriva coordonatorului coaliției de guvernare din Moldova, Vladimir Plahotniuc. Și nu-i este frică de faptul că imperiul va aplica o lovitură de răspuns.

Dreptul de a păstra tăcerea

Parlamentul a aprobat, în prima lectură, trei proiecte de lege cu privire la modificarea Codului Audiovizualului, care, în final, impun interdicția transmisiunii programelor informative și analitice din Rusia.

 Deputatul din partea Partidului Liberal, Lilian Carp a comunicat: «Posturile de televiziune și distribuitorii de programe vor fi obligați să retransmită în proporție de 100% emisiuni informativ-analitice autohtone în limba română», motivînd acest lucru prin «calculul reprezentanților grupurilor etnice care locuiesc în Republica Moldova, care sunt vorbitori de limbă română».

Dumneata, mai întîi, arată-ne rezultatele recensămîntului populației, iar noi vom decide cîți «reprezentanți ai grupurilor etnice» sunt vorbitori de limbă română».

 Este absolut clar că modificările care se propun a fi operate la Codul Audiovizualului au scopul de a limita difuzarea programelor ruse în Moldova, în pofida faptului că, în țara noastră, limba rusă este limbă de comunicare interetnică.

În schimb este permisă «difuzarea programelor informaționale, emisiunilor politice și analitice produse în țările membre ale Uniunii Europene, SUA precum și statele care au ratificat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră». Deși SUA nu a ratificat documentul sus menționat.

Pînă și experții de peste hotare au avertizat Moldova în ceea ce privește adoptarea unor asemenea proiecte legislative. Deoarece, pentru adoptarea unei asemenea decizii, autoritățile trebuie, în primul rînd, să inițieze un dialog cu societatea civilă din țară, care trebuie să aibă posibilitatea să studieze amendamentele propuse și să-și exprime propriul punct de vedere asupra situației.

* * *