Stanislav Lem — apocrifele secolului XXI

Pe 12 septembrie se vor împlini 95 de ani de la nașterea personalității, care, fără îndoială, a devenit fața intelectualității secolului XX

Scriitor, filosof, fantast — Stanislav Lem. Creativitatea marcată de pecetea unui geniu. Providența l-a cruțat pe tînărul Stanislav în anii genocidului hitlerist. Însuși scriitorul a considerat acest fapt drept un adevărat miracol, pentru că curățarea punitivă de după răscoala tragică din Varșovia s-a organizat cu pedantism incredibil.

Miracolele se produc în jurul nostru invizibil, iar uneori sunt palpabile, este important să dispui de acuitate vizuală, bagaj suficient de cunoștințe și experiență practică. Stanislav Lem nu obosea să transpună aceste adevăruri sub forma romanelor de ficțiune, pamfletelor publicistice, previziuni științifice despre viitorul omenirii. Scriitorul considera că el a mai avut noroc și pentru faptul că viața sa se desfășura în absolut diferite dimensiuni sociale.

Polonia de înainte războiului, ocupația hitleristă — genocidul și rezistența, Polonia în cadrul modelului social socialist, uni-partinic, Polonia în perioada reformelor și tranzitului la democrația liberală. Proiecția acestor perioade semnificative din viața scriitorului și poporului Poloniei, se reflectă practic în toate creațiile sale. Răul absolut, chiar și în cele mai îndepărtate lumi inventate de scriitor, întrunește toate caracteristicile diabolice, chipul monstruos al ocupației fasciste.

Unul dintre cele mai renumite romane semnate de Lem — «Norul lui Magellan» — relatează despre felul în care chiar și în cea mai armonioasă societate, unde au fost învinse sărăcia și ignoranța, iar națiunile unite de pe Pămînt cuceresc limitele cosmosului îndepărtat, răul, care iese din cutia Pandorei în secolul XX, ideologiile agresive de pradă, opresiune și inegalitate se întoarce bumerang și seamănă moarte și distrugeri.

Răul trebuie confruntat în mod activ! Eroismul curajul și abordarea creativă — chintesența romanului «Invincibilul», unde eroul principal — cercetaș cosmic Rohan, opune rezistențe unei noi forme raționale dar malefice, numită «necro-evoluție» — proces de dezvoltare a sistemelor moarte auto-organizatoare. Criza societății «occidentale» contemporane amintește foarte mult despre debutul unei «necro-evoluții», unde dezumanizarea se produce în ochii unei singure generații.

Oare nu despre asta este și publicistica lui Lem întitulată «Apocrifele secolului XXI»? «Sexplosion» — filosofare subtilă și ironică — despre asta…

«Colosul postindustrial și științifico-tehnic a obținut rapid victorie. Pe cîmpul de luptă au rămas trei consorții: General Sexotics, Cybordelics și Love incorporated. Atunci cînd volumul producției acestor giganți a atins cote maxime, sexul — din distracție particulară și gimnastică colectivă s-a transformat din hobby în filozofie a civilizației».

Cine va spune că asta nu este despre «miliardul de aur» sau «Clubul Bilderberg» sau… «S-a schimbat și moda: după îmbrăcăminte, este imposibil să distingi femeia de bărbat. Iar în parlamentele țărilor mai avansate au loc dezbateri pe marginea inițierii elevilor în tainele actului de digestie». Fantastica care a devenit realitate, criza societății care trăiește în baza principiului «vînzare-cumpărare», «consumă și distrează-te». O asemenea societate este sortită pieirii.

Însă, pesimismul nu reprezintă caracteristica distinctivă a lui Stanislav Lem. Umorul și ironia — debutul salvator pentru organismele raționale. Adevărat, numărul lor este din ce în ce mai mic. Dar cum să apreciem pamfletul despre principalul pericol al vieții pe Pămînt — conflictul nuclear global «Sistemele de armament ale secolului XXI sau Evoluția cu susul în jos»?

Ar fi bine ca cei care au acces la butoanele nucleare să citească această lucrare înainte de somn. În pamfletul, compus din zece pagini, Lem indică asupra unor abilități a «gîndirii tradiționale în politica internațională». Conform acestei tradiții, urmează să facem apel la pace și să ne pregătim de război, subminînd echilibrul existent pînă la obținerea preponderenței». Oare nu asta urmărim și astăzi în lupta marilor puteri nucleare mondiale?

Dar nici războiul, nici distrugerile și nici agresiunea nu reprezintă sensul existenței omului rațional, dar nici a omului păcătos. Micile ticăloșii personale pe scara conștiinței cosmice, oceanului cugetării — metafora planetei Solaris, drama și tragedia trădărilor personale și înălțătoarea lumină a dragostei. Misterul coexistenței dintre bărbat și femeie — Lem este tradiționalist și, asemenea lui Shakespeare, încearcă să clarifice acest veșnic mister, inventînd eroilor săi provocări inimaginabile, testînd puterea de convingere, izbindu-i de tot felul de circumstanțe și cufundîndu-i în «găurile negre» ale trădărilor și înșelăciunilor.