Frontul istoric comun

În toate timpurile au existat oameni care au luptat pentru Moldova. Astăzi, adevărul este la fel de necesar ca şi activitatea viguroasă 

În Chişinăua avut loc prima prezentare istorică dedicată unuia dintre cele mai importante perioade istorice a ţării noastre — perioada conspiraţiei basarabene din anii 1918 — 1940.

Evenimentul a fost dedicat oamenilor şi evenimentelor, care au avut impact asupra vieţii generaţiei în etate. În deschiderea prezentării, publicistul Mihail Lupaşco a menţionat că «pseudo-istoricii încearcă să prezinte această perioadă ca pe un oarecare triumf al abordării civilizate a exploatării spaţiului basarabean de către autorităţile regale ale Romвniei». Pe cît de civilizată a fost această abordare şi ce a fost asta în general, material istoric, factologic şi documentar la acest subiect există mai mult decît suficient.

Noi, însă, trăim în asemenea timpuri cînd adevăratele fapte fie că sunt distorsionate, fie că sunt grupate în aşa fel încît societatea să perceapă anume acel punct de vedere pe care încearcă să-l folosească anume acei pseudo-istorici. Aceşti «gînditori» încearcă să denatureze şi să dezmembreze istoria mult-pătimitului nostru popor. Şi fac acest lucru în aşa fel încît să justifice existenţa unionismului, totodată, negînd existenţa statului moldovenesc, identităţii moldoveneşti, îndepărtînd Moldova de partenerii şi aliaţii săi istorici. Lovitura de bază al acestei intenţii diabolice revine, astăzi, asupra tinerei generaţii, care trăieşte în condiţiile unui război informaţional acerb, iar acest război nu cunoaşte nicio regulă.

Interesele stataliştilor

Perioada anilor 1918 — 1940, pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, a fost perioada unei rezistenţe severe. Pe de o parte, existau oameni care nu doreau să se împace cu faptul că, începînd cu anul 1918, acest teritoriu a fost acaparat, în mod ticălos, de către trupele romвneşti. Pe de altă parte, administraţia, serviciile Romвniei regale, care distrugeau organizaţiile conspirative.

«Perioada conspiraţiei poate fi orientată în două dimensiuni. Prima dimensiune — continuarea luptei revoluţionare pe teritoriul Imperiului Rus. Unul din valurile rezistenţei basarabene a fost conspiraţia bolşevică, care colabora strîns cu organele puterii sovietice. A doua dimensiune — cursul care pleda pentru restabilirea statului moldovenesc. Şi este foarte greu de a dispersa cele două dimensiuni, pentru că, conspiraţia bolşevică reflecta interesele stataliştilor şi, la urma urmei, în anul 1940, statalitatea poporului moldovenesc în componenţa URSS a fost restabilită. Acest teritoriu, precum şi poporul moldovenesc, în cadrul juridic al RSSM din componenţa URSS, se dezvolta cu succes. Schimbările în viaţa satului moldovenesc produse între anii 50 — 70 sunt pur şi simplu uluitoare. Într-un cuvînt, acea luptă pe care a desfăşurat-o conspiraţia basarabeană, din anul 1918 pînă în anul 1940, a şi plafonat această schimbare», a remarcat Mihail Lupaşco. Publicistul a subliniat că, atunci, după destrămarea URSS, la conducerea Republicii Moldova a venit «elita» orientată spre propriile interese şi de gîndire mini-burgheză, care nu deţinea nici capacitatea de chibzuire, nici amploare, sau capacitate de a estima potenţialul rămas după destrămarea Uniunii Sovietice pe teritoriul RSSM. Această «elită» s-a străduit, în fel şi chip, să creeze o atare pseudo ştiinţă care să întoarcă totul cu picioarele în sus. De aceea, a adăugat Mihail Lupaşco, dacă e să aruncăm o privire în acele manuale de istorie care circulă prin şcolile şi universităţile moldoveneşti, nu găsim nimic acolo despre conspiraţia basarabeană eroică din anii 1918 — 1940.

Oaspeţii evenimentului au fost invitaţi să vizioneze o scurtă prezentare video care a reflectat tragicele evenimente ale anului 1918, dar şi a perioadei ce a urmat, cînd autorităţile Romвniei regale au introdus regimul de suprimare severă a oricăror idei contradictorii. Şi acei tineri, care, la acel moment nu aveau nici 30 de ani, luptau împotriva acelui regim, jertfindu-şi viaţa în numele Patriei.

«Aceşti tineri nu şi-au trădat idealurile, nu au renunţat la luptă. Ei nu au putut fi cumpăraţi, ei au ales să moară. Graţie acestui lucru s-a realizat faptul că, în anii 70, această ţară devenise o comunitate industrială înfloritoare. Iar atunci cînd oamenii îşi vînd idealurile pentru bani, situaţia ajunge în starea în care o trăim noi astăzi», a subliniat Mihail Lupaşco.

Rezistenţa în numele salvării

Istoricul Petru Şornicov a prezentat cartea «Frontul basarabean» în care sunt descrise evenimentele petrecute aici în perioada sus menţionată.

El a mai comunicat că există, de asemenea, noi descoperiri menţionînd că «ultimii 25 de ani au demonstrat că Academia de Ştiinţe poate fi reformulată, pot fi alocaţi bani pentru publicaţiile ţintă, însă, ştiinţa nu poate fi oprimată». Aşa cum a menţionat Piotr Şornicov, în carte se regăseşte un capitol special «Pavel Tcacenco în fruntea conspiraţiei basarabene».

«În anul 1918, Pavel Tcacenco a primit sarcina de a restabili organizaţie bolşevică conspirativă la Chişinău. La începutul anului 1918, el a participat la acţiunile armate în timpul apărării oraşului Bender şi a făcut faţă acestei sarcini. Conspiraţia era multidimensională, ea nu se limita doar la organizaţiile bolşevice care existau în acel moment», a relatat istoricul. În continuare el a povestit fapte care nu au ajuns în carte, dar au fost publicate în cîteva articole ştiinţifice: era vorba despre organizaţia «Salvarea Basarabiei».

Potrivit lui Piotr Şornicov, organizaţia «Salvarea Basarabiei» era una de rezistenţă necomunistă şi foarte bine constituită din punct de vedere tactic. De asemenea, a menţionat istoricul, pe teritoriul Basarabiei mai existau o mulţime de organizaţii semilegale şi toate se considerau conspirative. Toate lucrau pentru un singur scop — pentru reunirea Basarabiei cu Rusia. Rezultatul a fost atins pe 28 iunie 1940 şi guvernarea romвnească a fost răsturnată.

Lecţiile de istorie — a şti şi a înţelege

Subiectul rezistenţei este actual şi în zilele noastre. Iar tineretul de azi trebuie să asimileze pentru viitor lecţiile şi abilităţile pozitive a acestei lupte. Despre aceasta a vorbit, în discursul său, activistul public, preşedintele fracţiunii parlamentare a PCRM — Ina Şupac. Potrivit ei, societatea va reveni permanent la subiectul rezistenţei, va vorbi şi despre experienţa lui Pavel Tcacenco. Însă, în pofida faptului că lecţiile rezistenţei au fost învăţate, tactica şi strategia de acţiune nu întotdeauna au fost determinate corect pentru a schimba situaţia actuală.

«Acel regim romвnesc de ocupaţie, de 22 de ani, nu se deosebeşte cu nimic de acele reguli şi orînduiri pe care se încearcă a fi impuse societăţii moldoveneşti din toamna lui 2009 încoace. Dacă atunci se ducea o luptă activă, inclusiv o luptă conspirativă, începînd cu anul 2009 noi încă ne mai punem întrebarea — reieşind din analogie, noi ce, va trebui să mai aşteptăm încă 15 ani pentru a vedea luminiţa din capătul tunelului şi să scăpăm de regim? Cred că nu este cazul să aşteptăm, trebuie să răsfoim mai activ paginile istoriei.

În acea perioadă, în pofida unor anumite discordanţe ideologice, oamenii au reuşit să le depăşească şi să-şi unifice forţele în numele stîrpirii celei mai importante probleme — ocupaţia romвnească. Oamenii înţelegeau că dacă nu vor rezolva această problemă, Basarabia va înceta să existe, va dispărea plaiul natal, va dispărea pămîntul moldovenesc şi statalitatea moldovenească. Aceste fapte istorice trebuie să le acceptăm, să le conştientizăm şi să ne întoarcem cu faţa unul la altul, să dăm la o parte miturile… Oponentul nostru principal sunt cei care au capturat statul. Şi dacă societatea nu va începe să acţioneze de comun acord, pentru a răsturna regimul, acest lucru poate fi calificat drept pierderea statalităţii moldoveneşti», a menţionat Ina Şupac.

Încă o lecţie a trecutului care merită a fi învăţată — tinerii trebuie să se preocupe de auto-erudiţie, la fel ca şi predecesorii lor, nu datorită sistemului educaţiei ci «în ciuda faptului că, astăzi, acest sistem se distruge, pentru că prăbuşirea lui este intenţionată întrucît este mult mai greu să dirijezi şi să manipulezi tinerii cu gîndire critică».

«Pe umerii celor care rămîn, astăzi, să trăiască în Moldova, este o responsabilitate mare, şi noi suntem cei care ne-am asumat benevol această responsabilitate — să demonstrăm că statalitatea moldovenească a existat, există şi va exista şi pentru ca în viitor, în şcolile şi universităţile moldoveneşti să fie studiată istoria adevărată», a concluzionat Ina Şupac.

Fiul unui prizonier în camerele romвneşti de tortură, Veaceslav Samardac, colonel, cavaler al Ordinului Ştefan cel Mare a povestit că tatăl său, la vîrsta de 19 ani, iar asta se întîmpla în anul 1942, a devenit conspirator.

«Dar a fost arestat fiind turnat de un trădător şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. În 1944 a fost eliberat de Armata Sovietică. La fel ca şi restul conspiratorilor, el a tăcut despre asta toată viaţa. Personal, am aflat acest lucru abia în 1965, atunci cînd, în Romвnia, a fost prins anume acel trădător, care lucra profesor în şcoală. Iar tinerei generaţii îi doresc să iubească această ţară mică, patria lor, aşa cum au iubit-o strămoşii noştri», a îndemnat Veaceslav Samardac.

Liderul organizaţiei comsomoliste, Denis Iachimovschi a menţionat că, astăzi, generaţiei tinere trebuie să i se vorbească mai mult şi mai frecvent despre personalităţile istorice care au adus o contribuţie imensă în istoria eroică a plaiului moldovenesc, pentru ca aceste nume să devină cunoscute tuturor reprezentanţilor generaţiei tinere.

Cuvîntul adevărului

Făcînd totalurile primei prezentări istorice pe marginea subiectului «Conspiraţia basarabeană 1918 — 1940», publicistul Mihail Lupaşco a remarcat că discuţiile au fost spornice şi interesante.