Războiul terorist

Astăzi — în Siria, mîine — pretutindeni…

El roagă să fie numit Zachei, deși adevăratul lui nume sună altfel. E un bărbat negricios puternic cu vîrsta de vreo șaizeci de ani. Fost militar. Sirian. Cîndva și-a făcut serviciul într-o divizie a Gardei Republicane. Această subunitate e și pînă astăzi una dintre cele mai puternice și mai bine pregătite unități ale armatei de uscat siriene.

În anii șaptezeci ai secolului XX, Zachei și-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Chișinău. Aici a și cunoscut-o pe actuala sa soție, Valentina, care pe atunci era studentă la facultatea de filologie…

Zachei a venit la noi nu pur și simplu așa, el a adus în Moldova soția, nora și nepoții.

— În Siria e război, spune el, clătinînd cu amărăciune din cap. Sau noi îi vom învinge, sau ei ne vor tăia pe toți cei care cîndva ne-am făcut serviciul, am muncit, am făcut studii. Pe toți acei care au fost temelia statului civil Republica Siria. Dacă Bașar va cădea, ei vor îneca în sînge toate orașele Siriei. Eu știu ce spun!

Zachei este comandant al armatei neregulate din orașul K. Această armată luptă de partea lui Bașar Assad și din componența ei fac parte foști militari și polițiști , acum în rezervă, precum și fiii și frații lor. De bună seamă, Orientul este o lume aparte…

— Pe femei și pe copii i-am scos din țară, spune Zachei. Iar mai departe vom lupta pînă la ultimul cartuș, pentru că nu avem unde ne retrage.

Nepoții lui, doi băieței și o fetiță, nu mai pot de drag ce le este bunicul. Îl vor mai vedea oare vreodată? La întoarcerea în Siria, pe Zachei îl așteaptă dura realitate a unui război terorist. Cei care îl duc împotriva președintelui Assad sunt numiți delicat de presă «Comitete locale de coordonare» (CLC) sau detașamente de opoziție înarmată. Gihadiștii din așa-numitul stat islamic sunt înarmați și mai bine, detașamentele lor le conduc foști militari din armata lui Saddam Hussein. Scopul lor e să creeze «Califatul Negru» — mai întîi în teritoriul Siriei, apoi și în întreaga lume. Teritorii enorme, în care componența populației este foarte pestriță din punct de vedere național și religios, sunt cuprinse de focul unui masacru necruțător. Luptă toți...

— Printre aceștia, numărul sirienilor este cel mai mic. Acești oameni sunt diferiți, ei au trecut nu numai printr-un război, și nu prin două. Printre dînșii sunt și veniți din Caucaz — din cei care au luptat împreună cu Hattab și Basaev împotriva lui Putin, povestește Zachei. El mă trage la o parte.

— Acum noi stăm de vorbă pe malul Nistrului în liniște și pace, zice el cu tristețe în glas. Iar în Siria mea — la Daraia, Modami, Sacbe, Haraste, Assali, Zabadani — se duc lupte. Asta e în provincia Deraa, în provincia Kuneitra, în raionul Tel-Kalah, în provincia Homs și în raionul Saliba al provinciei Latakia. Întreaga țară e cuprinsă de foc. Împotriva noastră luptă soldați mercenari foarte bine pregătiți. Uitați-vă cum nimicesc ei tancurile noastre! La timpul nostru, noi n-am achiziționat nici chiar cele mai simple mijloace de protecție contra munițiilor cumulative, de exemplu, ca ecranele cu grilaje. Mercenarii știu despre asta, de aceea și reușesc să ne nimicească tancurile, deseori, doar printr-o singură împușcătură…

Unele dintre echipajele noastre încearcă să-și protejeze tancurile cu ajutorul unor cutii metalice, anvelopelor, sacilor cu nisip și altor mijloace improvizate, dar de la asta situația puțin se schimbă…

Ceilalți merg la luptă cu o tehnica descoperită, care poate fi distrusă foarte ușor cu mijloace manuale antitanc. În condițiile de astăzi, armamentul de care dispun trupele guvernamentale mai că nici nu poate fi considerată tehnică blindată.

Zachei oftează greu. Este clar că vrea să spună tot ce-l apasă pe suflet, iar pe de altă parte, tema este foarte dureroasă pentru el.

- Mai înainte, eram înarmați destul de bine, continuă el. Dar timpul trecea, iar în armată nu se făceau nici un fel de reforme. Și acum, iată… plătim pentru asta. Iar cel mai trist e că nu avem îndeajuns aparate cu vizor pentru orele de noapte. De aici și incapacitatea armatei noastre de a desfășura acțiuni de luptă în timpul nopții. Pe cînd teroriștii sunt destul de bine înzestrați cu toate cele necesare. De aceea ei luptă și ziua, și noaptea, iar noi — numai ziua.

Ne aflăm într-o situație destul de complicată. Deocamdată ne reușește să-i oprim. Mulțumim rușilor — aviația lor ne-a fost de mare ajutor. Pînă la intrarea în acest joc militar a Rusiei, noi controlam doar 17% din teritoriul țării. Acum controlăm 45%. Am primit tehnică nouă și înaintăm pe toate direcțiile. Dușmanul este îndîrjit, dar noi știm pentru ce luptăm. Occidentul e viclean atunci cînd vorbește despre pace în Siria. Ei au nevoie de resursele și de teritoriul nostru. Noi sperăm la ajutorul rușilor și la faptul că Moscova nu-l va părăsi pe Assad. Dacă nu va fi așa… și dacă în război se va implica NATO… probabil, noi vom pieri cu toții… Din toate puterile opunem rezistență, deoarece știm — nouă, tuturor, la fel ca și lui Bașar, ni se va tăia capul. Doar că noi intenționăm să ne vindem viețile mult mai scump, decît Kaddafi.

Ultima frază Zachei o rostește cu jumătate de voce, astfel ca să n-o audă femeile și nepoții…

Nu chiar atît de demult, Siria era o țară pașnică. O țară în deplină bunăstare din Orientul Apropiat. Da, în Siria de mulți ani la conducere se află clanul autoritar Assad. Probabil, regimul autoritar nu e un lucru bun. Dar, fără nici o îndoială, un asemenea regim este mai bun decît dictatura unor copoi de război setoși de sînge, care o fac pe jihadiștii revoluționari islamici. Aceștia nu sunt altcineva decît luptători înverșunați cu cei pe care i-au introdus în lista celor pe care trebuie să-i nimicească.

Luptători cu ce? Pe banii cui? Care e scopul celor ce duc un necruțător război terorist în Siria? Doar răsturnarea regimului Assad? Unde vor apărea mîine acești inși bărboși? Care tancuri vor deveni ținta lor?

Întrebări...

Printre altele, terorismul militar internațional este o formă de extremism politic și militar, de metode de violență dintre cele mai îngrozitoare, inclusiv exterminarea fizică a oamenilor, pentru atingerea scopurilor urmărite.

Terorismul este înfăptuit de grupări organizate, care exprimă interesul unor anumite mișcări politice, deseori — la rang de politică de stat.

Terorismul poate fi aplicat ca metodă și de satisfacere a ambițiilor anumitor activiști politici, și pentru atingerea scopurilor sale de către lumea interlopă de pe glob.

Terorismul militar internațional poate fi calificat ca politică mondială de intimidare în scopul organizării unui val de haos dirijat în unele sau alte regiuni ale lumii.