Nici un dram de speranță
РУС. MOLD.
» » Nici un dram de speranță

Nici un dram de speranță

10-10-2016, 11:17
Viziuni: 1 178
  
Versiunea de tipar   
Nici un dram de speranțăIgor Dodon — doar o imitație a opoziției, ce colaborează cu puterea

Speranța este un mic dejun bun dar o cină de proastă calitate — spunea filosoful englez Francis Bacon. Anume la cină ne propune speranță candidatul la Președinție din partea PSRM, Igor Dodon. Deși, o dată, ne-a propus speranța și la micul dejun.

 

În iunie 2011, în Moldova au fost stabilite alegeri în administrațiile publice locale. Bun lucru — să ne amintim despre renumita spusă a lui Suvorov despre intendenți.  Atunci, în pofida faptului că s-a retras în opoziție, Partidul Comuniștilor se bucura de un rating bun și era gata să se avînte în lupta electorală, mai ales în capitală. CC al PCRM  nu luase încă decizia cu privire la candidat, însă, aici, ca dracu din tabacheră a ieșit Igor Dodon, care numai în ajun, dar cu mare pompă (pe care el personal a organizat-o), a aderat în  rîndurile PCRM. 

 

Din primăvară, Igor Dodon, fără a coordona cu partidul și organele de conducere ale formațiunii, începe să se auto-înainteze la funcția de primar de Chișinău. Anume în acest scop a fost creat fondul de caritate «Soluția» — anume pentru soluționarea problemelor lui Igor Nicolaevici. Sub pretextul carității, fondul a rezervat un număr mare de panouri publicitare, care se preconizau a fi utilizate în campania electorală pentru Dodon.

 

În sfîrșit, după ce a decis că a bătut ceasul, Dodon, de facto, a înaintat PCRM-ului un ultimatum — or el este candidatul la funcția de primar din partea formațiunii, or, merge în alegeri pe cont propriu (cu susținerea fondului «Soluția», care funcționa deja). În pofida indecenței unui asemenea gest, în urma discuțiilor complicate, partidul a decis să-l înainteze pe Dodon în calitate de candidat.

 

A fost desfășurată o campanie activă și de succes. În rezultat, comuniștii au obținut majoritatea în Consiliul Municipal Chișinău — 26 de mandate, iar Dodon nu a reușit să acumuleze puțin pentru a avea majoritatea voturilor și chiar la devansat pe primarul Dorin Chirtoacă cu 1,5 %. În turul II, însă, Dodon a acumulat  49,4%, iar Chirtoacă — 50,6%. Totodată, încă pe parcursul nopți, Dodon îl devansa sigur pe contracandidatul său, dar numărarea electronică a fost întreruptă, iar a doua zi, Chirtoacă s-a pomenit pe prima poziție cu un avans minimal.

 

Toate aceste mașinații precum și scandalurile legate de secțiile de votare din Durlești și Bubuieci, indică clar asupra falsificării rezultatelor scrutinului. Partidul Comuniștilor a decis să conteste în judecată rezultatele alegerilor în baza multitudinilor încălcări.

 

Însă, în ziua decisivă, atunci cînd dosarul era examinat în instanță, Igor Dodon a recunoscut pe neașteptate înfrîngerea sa și chiar la felicitat public pe Chirtoacă în cadrul ședinței Consiliului Municipal Chișinău. A fost o surpriză de proporții pentru partid în general și pentru consilierii municipali din partea PCRM în particular. Motivele acestui gest au fost înțelese ceva mai tîrziu.

 

În pofida campaniei active și promisiunii lui Dodon de a lupta, în următorii ani, împotriva liberalilor în consiliul orășenesc, el a părăsit fracțiunea municipală și a decis să rămînă în Parlament.

 

Ceea ce a urmat se știe foarte bine. În toamnă, Dodon, împreună cu «grupul» său, părăsește fracțiunea PCRM și, concomitent, atrage trei consilieri municipali, lipsind fracțiunea de majoritatea obținută de tot partidul.

 

Peste jumătate de an, Dodon votează pentru alegerea lui Timofti și îngroapă speranța cetățenilor de a scăpa de guvernarea antipopulară. El a ales calea trădării, în schimb, i s-a promis loialitate din partea guvernării și suport considerabil în ceea ce privește edificarea propriului proiect politic din contul furtului de la PCRM a  membrilor, părtașilor și ideilor formațiunii. 

 

Și el a reușit să colaboreze cu guvernarea. El are cîteva posturi de televiziune, o mulțime de bani pentru activitate politică, bunăstare, puterea nu-l presează. În acest fel, să vorbim, astăzi, despre Igor Dodon ca despre o ultimă speranță a oamenilor de a învinge această guvernare, este absolut nemotivat.

 

El a fost, deja, speranța locuitorilor Chișinăului în 2011, pentru cetățenii întregii Moldove — în martie 2012, și el nu mai poate fi această speranță. Dodon, care atrage electoratul în alegeri, este doar o imitație a opoziției și personajul potrivit pentru consolidarea puterii actualei coaliții.
 
Ivan Lecarev
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: