Farșmac total

Portretul politic al candidatului la Președinție Igor Dodon

Asupra Moldovei planează un real pericol numele căruia este Igor Dodon.

Cred că dacă Igor Dodon va ajunge, totuși, în mult rîvnitul fotoliu de președinte, va fi mult mai rău decît Maia Sandu și Marian Lupu luați împreună. Incompetența războinică a liderului PSRM, plus bonapartismul ce-i este caracteristic poate genera consecințe imprevizibile.

În legătură cu acest fapt, îmi aduc aminte de confruntările primului președinte al Moldovei — Mircea Snegur cu premierul Andrei Sangheli. Atunci, s-a ajuns pînă la ridicarea a Armatei Naționale. Slava Domnului, și-au dat seama la timp ce fac. În ceea ce-l privește pe Igor Dodon, însă, mă tem că nu vom putea evita al 9-lea termidor…

Trebuie să recunoaștem, Dodon are șanse. Dispune de o campanie publicitară solidă — presa trîmbițează continuă despre mesianismul său, iar pe forumurile din internet, spiridușii din «Garda Tînără» povestesc tot felul de mituri despre Igor Nicolaevici. Anume de aceea și există miturile, pentru ca să se deosebească de adevăr.

Mitul 1: Luptător împotriva oligarhiei

În realitate, Igor Dodon demult trăiește în simbioză cu cei care sunt numiți în Moldova «oligarhi», mai exact «oligarhul» — Vladimir Plahotniuc. Deși, însuși Dodon afirmă că practic nici nu-l cunoaște pe Plahotniuc. «L-am cunoscut pe Plahotniuc cam în 2008, cel mai probabil, în cadrul unui forum economic», afirmă el.

Dacă este adevărat, atunci de ce Dodon nu pune în joc cartea PR de demascare a lui Plahotniuc, ceea ce fac cu mult entuziasm toți candidații la Președinție? Atrageți atenția, Igor Dodon nu-și permite NICIODATĂ să facă comentarii dure în adresa «coordonatorului întregii Moldove». Mai mult decît atît, el se pronunță în apărarea lui. Dodon a criticat acțiunea civilă spontană împotriva regimului lui Plahotniuc de la guvernare, organizată de Ziua Independenței. Potrivit lui Dodon, protestul organizat de activiștii civici a fost o «profanare a simbolului independenței» și a avut scopul «de a destabiliza situația».

Iar problema constă în faptul că Igor Dodon, apriori nu poate lupta împotriva «păpușarului» avînd în vedere faptul că o parte din bunurile mobile și imobile, magnatul le-a obținut cu participarea nemijlocită a lui Igor Dodon, în perioada în care ultimul ocupa funcția de ministru al Economiei.

Un exemplu în acest sens poate servi privatizarea complexului hotelier «Codru» la preț de patru ori mai mic decît cel existent pe piața imobiliară. Această privatizare a prejudiciat statul cu 160 milioane de lei și s-a întîmplat acest lucru în 2008, atunci cînd Greceanîi era prim-ministru, iar Dodon — ministru al Economiei. Anume acești doi, scuipînd pe interesul statului, au conlucrat pentru ca să transmită acest obiect pe bani infimi celui care este numit astăzi «oligarhul Plahotniuc».

Unor asemenea escrocherii economice se atribuie și Zona Economică Liberă Mărculești (aeroport). Anume pe timpul «ministrului-tehnocrat» Dodon, această zonă a fost oferită spre vînzare oligarhului în devenire. Anume în acea perioadă, Moldova a fost năpădită de fluxuri de contrabandă din occident, în baza căreia s-a și ridicat Plahotniuc.

Potrivit lui Dodon, el a reușit să obțină o casă de lux după ce a contractat un credit de la Victoriabank cu rata procentuală de 8%. Este un procent infim avînd în vedere faptul că pînă și statul primește credite cu o rată de 25 %. Adică, banca ce-i aparține lui Plahotniuc, a acționat în pierdere, pentru că creditul a fost accesat în lei!

Și, în sfîrșit, apariția lui Dodon la hotelul Nobil cu scopul de «a-și retușa coafura». Un fapt nepunitiv, însă, anume în aceeași zi au decis să vină la coafor concomitent Plahotniuc dar și premierul român de atunci Victor Ponta, care se afla într-o vizită la Chișinău. Stînd în rînd au și pus țara la cale. În rezultatul discuțiilor, consilierii PSRM dintr-un șir de raioane au votat deschis pentru președinți desemnați de PDM.

Mitul 2: Statalist și economist

Nouă ni se bagă insistent în cap ideea că un asemenea economist talentat cum este Dodon, cu siguranță, va scoate Moldova din colapsul economic. De unde oare? Și care au fost capacitățile extraordinare de care a dat dovadă Dodon fiind în funcția de ministru al Economiei?

Despre hotelul «Codru» și Mărculești am vorbit deja. În aceeași perioadă el acoperea intermediarii (așa numitele firme fantome), care se îmbogățeau pe importul energiei electrice din Ucraina.

În timp ce Dodon se afla la șefia Ministerului Economiei, a fost lansat proiectul lui Plahotniuc «Metalferos» — monopolul în sfera exportului de metale, ceea ce a asigurat dreptul unei întreprinderi de stat, subordonată Ministerului Economiei, să exporte metal uzat din Republica Moldova.

În 2009, presa moldovenească a publicat o serie de materiale despre implicarea lui Igor Dodon în schemele monopoliste de pe piața de carne. În rezultatul spălării banilor și eschivării de la plata impozitelor, anual, bugetul statului era prejudiciat cu cel puțin 2 miliarde de lei, afirmau jurnaliștii. Capul piramidei era Vladimir Plahotniuc.

Cam același lucru se întîmpla în sferele exportului de vin, importului de carne și pește. Beneficiarul final — întotdeauna este unul singur, anume cel din cadrul unui oarecare forum economic…

La capitolul mentalitate statalistă Dodon stă și mai prost. El absolut nu este capabil să gîndească strategic, dar nici tactic. Amintiți-vă cum afirma el că «aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală este o utopie», întîi de toate pentru că țara nu are granițe comune cu un stat din așa numita uniune. Din cîte putem vedea, Igor Dodon și-a schimbat poziția pe marginea acestui subiect.

Atunci, liderul PSRM se afla în «căutare activă», cum se zice, în frămîntări — unde ar fi bine să se cocoțeze. El se tot perinda de la ambasadorul SUA Asif Chaudhry la ambasadorul României, însă «simțul lui statalist» nu i-a sugerat nimic. Din cauza lipsei acestuia. Atunci, Chaudhry a comunicat că Dodon «s-a tot învîrtit în jurul chestiunii cu privire la plecarea lui din PCRM, sperînd că ambasadorul însuși îi va spune ce să facă».

Dodon a explicat atunci că a vrut să «modernizeze PCRM», însă, nu i-au ajuns forțe pentru a produce scindarea. «Igor Dodon nu se poate ocupa de rebranding-ul PCRM, pentru că el este pembru de partid de doar un an. În politică, Dodon este mai verde decît «verdele» Filat și tot partidul lui», spunea Vladimir Voronin în vara lui 2011.

Dodon s-a văzut nevoit să evadeze din PCRM și să acapareze Partidul Socialiștilor în urma unui atac raider. Și pentru că nu avea idei proprii pe plan strategic și tactic, a trebuit să le ia de la comuniști: programul, lozincile, tactica ș.a.m.d. schimbînd pe unde trebuia cuvîntul «comunist» cu «socialist». Nu cred că un asemenea «statalist» va putea scoate țara din mocirlă, mai degrabă — o va ajuta să se cufunde și mai mult.

Mitul 3: Uniunea cu Rusia

Începînd cu vara anului 2011, Dodon și partidul său încep să folosească activ vectorul rus. El a fost la Moscova unde a promovat ideea istoriei și statalității moldovenești, împrumutată din manualele sovietice, a pledat împotriva legii cu privire la egalitatea de șanse și aspirațiile europene ale Republicii Moldova ș.a.m.d.

În cadrul campaniei din 2014, Dodon (puțin probabil că din raționament propriu) lansează concepția pentru denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, organizarea referendumului cu privire la aderarea Moldovei la Uniunea Vamală, federalizarea țării. A fost? Iar foarte recent, Igor Nicolaevici vorbea cu totul altceva despre PSRM: «acest partid dorește să readucă FMI și să respecte recomandările din raportul FMI și este gata să lanseze reformele economice».

Cum n-ar fi, în timpul campaniei electorale, Dodon și-a promovat partidul, inclusiv, cu ajutorul panourilor publicitate amplasate la tot colțul în care el apărea alături de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Așa a apărut «omul Moscovei».

Igor Dodon a declarat că doar el este în stare să rezolve problema imigranților moldoveni în Rusia și să contribuie la ridicarea embargoului la importul conservelor și fructelor moldovenești pe piața rusă.

Asta da, este adevărat. Și partidul și propria persoană trebuie hrănite. Avînd în vedere că Dodon este un om sărac și împrumută bani de la părinți și soție.

În rezultatul negocierilor de la Moscova cu persoanele potrivite, autoritățile ruse au început să șteargă din «lista neagră» întreprinderile din acele raioane ale țării care sunt considerate zone ale electoratului socialist. Iar procentul din realizarea producției merge în favoarea sărăntocilor care se milogesc la rude. (Același tablou îl vedem în Găgăuzia cu Irina Vlah.)

Autoritățile ruse au anulat interdicțiile în raport cu imigranții moldoveni care se adresau după susținere la PSRM. Se pare că Dodon nu prea are încredere în alegătorul moldovean ci contează pe voturile celor care muncesc în Rusia și țările Uniunii Europene. Nu este puțin.

Dar nu trebuie să uităm că Igor Dodon este o giruetă pe vîntul politic. Și asemenea unei giruete, profilul lui privește exact în partea beneficiului personal maxim. Așa că nu este exclus faptul că devenind președinte (Doamne ferește!), Dodon va schimba cu ușurință vectorul pro-rus, să zicem, pe cel pro-românesc. Unde mai pui că mulți deputați socialiști dețin și cetățenia românească. Liderul PSRM declara cu solemnitate că-i va obliga să renunțe la pașapoartele românești, dar nu s-a ținut de cuvînt. Mai știi, poate vor prinde bine pe «aeroportul de rezervă».

De ce nu? Nu trebuie să mergem departe pentru un exemplu elocvent. Încă anul trecut, Dodon striga pe la toate posturile TV: «Lumina de la capătul tunelului este una singură — alegerile parlamentare anticipate și cît mai curînd posibil!», «toată lumea înțelege că anul viitor alegerile parlamentare anticipate sunt inevitabile», «noi, ca și partidul lui Renato Usatîi, avem același scop — alegeri parlamentare anticipate».

La această etapă, însă, clica de la guvernare le-a aruncat acestor «revoluționari» un os sub forma alegerilor prezidențiale directe. Ilegale, profanatoare. Protestele s-au dezumflat iar retorica s-a schimbat brusc: «Împreună cu poporul am obținut anunțarea alegerilor prezidențiale directe de către tot poporul. Victoria în cadrul acestor alegeri este unica șansă de a schimba situația în țară». Sigur că da, pentru că la fotoliul de președinte voi pretinde și eu personal!

Dar de ce Dodon își dorește atît de mult să fie ales în cadrul unor alegeri neconstituționale? Oare nu pentru că nu ar avea nici o șansă în cadrul unor alegeri legale?

Mitul 4: Omul cumsecade

Acest aspect, în general, este ilar. Or, încă mai sunt vii în memoria poporului și ieșirea lui din PCRM, și capitularea lui în lupta pentru postul de primar al Chișinăului, și «întronarea» lui Nicolae Timofti la Președinție, și menținerea la putere a actualului regim hoțesc.

În ce privește prima acțiune — ne putem aminti cum Dodon a fost primit în rîndurile Partidului Comuniștilor la monumentul lui Lenin de la Moldexpo și cum a declarat el că va fi ultimul membru care va părăsi formațiunea.

A doua acțiune s-a memorat prin faptul că atunci cînd au fost șanse reale de a contesta decizia CEC în judecată și a obține victorie, Dodon l-a felicitat public pe Dorin Chirtoacă recunoscîndu-și înfrîngerea.

Ei bine, cea de-a treia aventură cu geanta în carouri, este demult bine cunoscută tuturor. Unde mai pui că, potrivit unor zvonuri, Dodon a demonstrat un spectacol de lăcomie fără precedent — din cei 3 milioane de dolari primiți, Zinaidei Greceanîi i-au revenit doar 400 000, iar Veronicăi Abramciuc și mai puțin — doar 100 000.

* * *

Așa deci, trebuie să fii tare miop ca să votezi pentru un om lacom, invidios și dezonorant cum este acest candidat dolofan. Pentru că dacă el va ajunge la putere, ne așteaptă ceea ce în unele cercuri se numește «farșmac total», adică rușine și prăbușire. Fie-vă milă de voi și nu acționați în așa fel pentru ca să fiți folosiți cu propriul vostru acord.