Puterea crupei
РУС. MOLD.
» » Puterea crupei

Puterea crupei

25-11-2016, 15:28
Viziuni: 287
  
Versiunea de tipar   
Puterea  crupeiPrimul tur al alegerilor în APG, care s-a desfășurat în ziua de 20 noiembrie, a confirmat temerile privind scăderea rolului acestui organ în ochii a înșiși locuitorilor din autonomia găgăuză

 

Totodată, unii experți și politicieni chișinăuieni vorbesc, mai bine zis, continuă să vorbească despre Găgăuzia în «cheia turnesolului» — ca și cum respectiva regiune servește drept developator concentrat al «proceselor legice» care se produc în mijlocul maselor largi ale întregului popor moldovenesc.

 

Asta sună frumos pentru găgăuzi, se vinde destul de bine la tîrgul politic, însă arată destul de neoptimist în contextul unui stat tot mai puțin previzibil, precum este Republica Moldova.


 Asta în sensul că, în primul rînd, gunoiștea de sub propriul nas îi deranjează pe oameni mai puțin decît o careva confruntare de dimensiuni planetare. În al doilea rînd — că unei funcții de conducere (sau mandat) oamenii îi atribuie un rol mai înalt decît unui organ colectiv, învestit cu împuterniciri importante.


Vorbind concret despre Găgăuzia: pe locuitorii autonomiei — dacă e să reieșim din prezența lor la secțiile de votare — îi interesa mult mai mult cine va deveni președinte al Moldovei după alegerile anticonstituționale inventate de regimul uzurpator, decît combinația politică în organul legislativ regional.


La primul tur al alegerilor în APG, au participat circa 42 procente din alegătorii găgăuzi, pe cînd cu o săptămînă mai devreme, în al doilea tur al alegerilor nelegitime a șefului statului, au participat mai mult de 50 de procente ale locuitorilor cu drept de vot ai regiunii. Printre acei candidați care de acum au intrat în noua componență a Adunării Populare chiar în primul tur, așa-numiții independenți, prin numărul lor, îi depășesc cu mult pe candidații din alte categorii. Dar și printre cei care au trecut în turul doi, independenții de asemenea dețin majoritatea.

 

Dacă e să medităm superficial asupra acestui fapt, se poate crea impresia că, dezamăgindu-se în partide, găgăuzii preferă să voteze oameni concreți, care — acesta e cel mai popular loc în comentariile corespunzătoare — ca și cum cuceresc bunăvoința electoratului datorită calităților personale și nu intenționează să se implice în jocuri politice.


Adevărul constă în faptul că de formațiunile politice este dezamăgit întregul popor al Moldovei, nu numai cel din Găgăuzia. Dar aici mai apare și alt adevăr: în majoritatea lor, în circumscripțiile uninominale ale regiunii înving cei care pe parcursul campaniei sunt capabili să concureze cu succes la distribuirea printre alegători a promisiunilor, crupelor și lemnelor. Anume pe aceștia îi votează oamenii aduși la limita sărăciei, conducîndu-se de codul genetic al iobagului, renăscut în popor în ultimii ani: sărută mîna celui ce-ți face daruri. Așa că alegerea se face nu în baza programelor și scopurilor declarate de candidați, ci în baza sortimentului de pomeni alimentare.


Cine rămîne în cîștig după asta? Numai nu locuitorii din regiune. O confirmă și proaspătul exemplu al APG, legislaura anilor 2012–2016, în al cărei mandat, în ciuda promisiunilor electorale, nu s-a făcut văzută nici un fel de prosperare a Găgăuziei. Ca și de data asta, și atunci învingătorii în majoritatea circumscripțiilor au mers la alegeri în calitate de candidați independenți.

 

După care s-au aciuat de-a dreptul în fracțiunea democraților, care, astfel, a devenit majoritară în organul legislativ al Găgăuziei. Și asta în situația în care, în 2012, Partidul Democrat, practic, nici n-a organizat în autonomie propria sa campanie electorală. Deci, nu a cheltuit banii partidului pentru a face agitație printre alegători, în schimb, pe «independenții» care au accedat în Adunarea Populară i-a cumpărat cu ridicata (și, la sigur, a economisit zdravăn pe seama lor). Nu există nici un fel de temeiuri să considerăm că rezultatul actualelor alegeri în Adunarea Populară se vor deosebi esențial de cele precedente.


De ce asta este important pentru țară — pentru că și cu patru ani în urmă s-a vorbit, și acum asta o putem repeta cu o și mai mare încredere, că anume de la regiunea găgăuză a început, iar după aceea se va răspîndi în întreaga țară implementarea sistemului de profanare fățișă a exprimării voinței poporului.


Găgăuzii nu-și dau voturile pentru Partidul Democrat, dar majoritatea din Adunarea Populară a Găgăuziei e a democraților. La alegerile parlamentare precedente, PDM a avut al doilea rezultat de jos, dar peste un an a reformat organul legislativ al statului și acum deține tot controlul asupra lui. A garanta cu o siguranță mai mică sau mai mare că schema vînzării-cumpărării de fiecare dată va funcționa la nivelul Parlamentului Moldovei va fi posibil doar după aplicarea sistemului de alegeri după circumscipții uninominale în întreaga țară. Lucru pe care, printre altele, Partidul Democrat și coordonatorii care-l dirijează doresc să-l obțină tocmai din anul 2012.


Dacă, pînă la urmă, o asemenea schemă va fi, totuși, introdusă (și de ce nu — ar putea s-o facă chiar așa-numitul președinte ales Igor Dodon), pentru beneficiarul de cîștig va fi suficient să obțină în organul reprezentativ un minimum de mandate, pentru ca ulterior să mărească numărul lor și să devină cea mai numeroasă fracțiune pe seama celor care au învins în circumscripțiile uninominale.

 

În acest sens, ultimele alegeri în APG pot fi considerate nu atît «o developare a proceselor» ce se produc în Moldova, cît un laborator de probare a unor tehnologii ascunse. Și asta nu inspiră optimism.

 

Comentariu exclusiv

 

Grigori Cioban, candidat la funcția de deputat în APG din partea PCRM, or. Comrat

 

«Alegerile din Găgăuzia aproape că nu s-au deosebit cu nimic de alegerile din întreaga republică. Candidații businessmeni au împărțit alegătorilor care orez, care cartofi, care pește… De asemenea, au organizat transportarea oamenilor la secțiile de votare. Cine are bani, acela are și o echipă mare de agitatori. În circumscripția mea, în al doilea tur au trecut anume businessmeni. Ce-i drept, unul din ei spune că temporar nu lucrează nicăieri. Dar noi știm cu toții cine și cu ce se ocupă.


Propunîndu-ne candidaturile, noi toți am completat declarațiile de venituri, care pot fi văzute pe site-ul comisiei electorale din Găgăuzia. Din ele reiese că eu, pedagog de profesie, sunt cel mai bogat dintre toți candidații. Ei își ascund cîștigurile lor, totodată, țipă în gura mare că pensiile trebuie majorate, că trebuie încetată practică achitării salariilor în plic și multe altele de felul acestora.


La noi, la alegeri cel mai des înving banii, și acest fenomen este caracteristic întregii Moldove. Mai marii acestei lumi, folosindu-se de situația lor financiară, o folosesc ca să cîștige, știind că majoritatea populației Moldovei duce o viață mizerabilă.

 

Iar la oamenii noștri, îndeosebi la cei de vîrstă medie și la cei în etate, s-a păstrat un nemaipomenit sentiment al datoriei false. Dacă unui bătrîn un candidat îi aduce acasă două kilograme de orez și zahăr și o sticlă de ulei, el se consideră obligat acestui candidat. Oamenii nu se gîndesc că ei îl votează pe acest candidat cumpărător de voturi pentru patru ani înainte. Și că cei de tipul acesta, dacă nu se poartă cinstit în timpul campaniei electorale, cu atît mai mult nu vor munci cinstit cînd vor ajunge deputați în Adunarea Populară a regiunii.


Noi avem foarte mulți candidați independenți și de pe acum se vede de cine depind ei. Istoria se repetă. La alegerile precedente în Adunarea Populară, Partidul Democrat nicăieri nu și-a înaintat candidați, dar în final s-a descoperit că mai mult de jumătate din așa-numiții independenți deodată au devenit membri ai PDM. Acum, practic, în fiecare circumscripție sunt acoliți ai democraților și acest fapt va deveni evident atunci cînd va fi formată noua componență a Adunării Populare.


Prezența scăzută poate fi explicată și prin faptul că alegerile în APG s-au desfășurat la o săptămînă după alegerile prezidențiale. Și nu numai prin asta. Pur și simplu, oamenii care apreciază în mod realist situația și candidații la funcția de deputat în circumscripțiile lor, nu văd printre ei persoane demne de încredere. Pe lîngă asta, ałegătorii văd și înșelăciunea de care este însoțită întreaga campanie electorală și, în acest context, neprezența lor la secțiile de votare poate fi calificată drept un fel de protest».
 
Iuri Deatlov
 
 
скачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: