Victoria va fi a noastră!

(Sfîrșit. Începutil în părțile I, II)

Anul 2016. Comuniștii au demonstrat încă o dată că au dreptate

La începutul acestui an, 2016, fracțiunea noastră a depus în Parlament proiectul unei Declarații despre inadmisibilitatea corupției politice. Asta a fost ceva de felul unei probe, deoarece pentru noi din capul locului era clar că majoritatea coruptă pentru nimic în lume nu va recunoaște propriile crime și nici caracterul corupt al guvernării ei. Cum s-a și întîmplat de bună seamă. Coaliția coruptă, avîndu-i ca sprijin și pe cei pe care i-a cumpărat, n-a votat Declarația depusă de noi. În ciuda faptului că ea era întemeiată pe Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Astfel, această coaliție, de acum de iure, și-a confirmat esența sa coruptă și mafiotă.

O colosală importanță politică și istorică comportă și declarația «Cu privire la intangibilitatea suveranității, independenței și neutralității Republicii Moldova». Aceasta, chiar și în pofida împotrivirii deputaților unioniști și a altora, totuși, pînă la urmă, a fost votată de majoritatea deputaților.

Totodată, noi ne dăm seama că astăzi Parlamentul nu exprimă voința poporului, de aceea nu are dreptul să acționeze în numele lui. Transfugii din fracțiuni, uzurpînd mandatele de deputat, au transformat Parlamentul într-un iarmaroc, pierzînd sprijinul social al alegătorilor și responsabilitatea față de ei.

În condițiile create, este absolut lipsit de importanță faptul cine și ce va deveni în urma acestui «tîrg» de trădări. Așa sau altfel, această guvernare nu va reuși să consolideze societatea și, în loc să se preocupe de soluționarea problemelor ce țin de dezvoltarea statului, va continua practica sa distructivă de guvernare conform principiului «împarte și stăpînește».

Anume această constatare am expus-o în declarația CC al PCRM din 20 ianuarie 2016 cu privire la aprobarea noii componențe a Guvernului. Astăzi e 19 noiembrie 2016. Vedem careva schimbări în viața noastră? Oare noi, comuniștii, nu am demonstrat încă o dată că avem dreptate?

Și oare în iulie 2009 nu i-am prevenit pe cetățenii noștri despre pericolul predării țării în mîinile celor de dreapta în schimbul promisiunilor populiste făcute de ei că vor face ca pensiile să ajungă la 300 de euro, iar salariile — la 500?! Astăzi cetățenii înșelați întorc pe dos buzunarele goale… Cu regret, în acest caz, pentru ca să conștientizeze dreptatea noastră, mulți au avut nevoie tocmai de cinci ani.

Și oare noi, în 2012 nu am prevenit că Moldova s-a transformat într-un stat luat în captivitate de grupările mafiote și oligarhice? Astăzi, despre asta nu discută doar cei leneși chiar și la vorbă. Pînă și funcționari europeni de rang înalt, cum ar fi, bunăoară, Secretarul General al Consiliului Europei, au confirmat teza noastră privind respectivul capitol.

Și oare noi, în anii 2012-2013, nu am dat alarma, referindu-ne la dubioasele afaceri în sfera bancară și la situația critică de la Banca de Economii? Astăzi toată lumea știe despre furtul miliardului de dolari. Și din nou, pentru a se convinge că noi am avut dreptate, societatea a avut nevoie de cîțiva ani.

Astăzi le constatăm încă o dată pe toate acestea nu pentru ca, așa cum se spune, că ne ridicăm prețul. Nici pe departe. Pur și simplu atragem atenția asupra unui adevăr simplu: a fost nevoie de prea mult timp pentru ca lucrurile atît de clare pentru noi, comuniștii, să devină evidente și pentru majoritatea absolută a societății noastre. Istoria nu acceptă modul conjunctiv și nu permite ca acum să începem a raționa fără nici un rost cum ar fi derulat situația dacă…, ce s-ar fi întîmplat în țară în cazul în care… și tot așa.

La drept vorbind, cînd am luat decizia privind boicotarea alegerilor prezidențiale, ne dădeam perfect de bine seama de toate riscurile posibile. Întotdeauna e complicat să mergi contra curentului. Dar noi suntem comuniști. Ceea ce însemnă că nu căutăm căi ușoare. Noi mergem pe calea ce ne-o dictează conștiința. În respectiva situație, boicotarea procesului electoral nelegitim e unica decizie justă. Chiar dacă, mai ales la început, nu toți au fost capabili s-o perceapă în mod corect. Chiar dacă s-a găsit un număr destul de mare de oameni care au căzut pradă provocațiilor puterii, s-au lăcomit la osul aruncat lor de această putere și au preferat să facă alegerea conform principiului «din două rele, alegem răul cel mai mic». Dar noi suntem siguri că, peste un oarecare timp, majoritatea absolută a cetățenilor din nou se va convinge de dreptatea noastră.

 

Consolidare a rîndurilor noastre

Tovarăși!

 

De construirea corectă și bine chibzuită a structurii verigilor partidului depinde una din cele mai importante condiții ale ridicării spiritului combativ al partidului, de soluționarea cu succes a sarcinilor ce stau în fața noastră, de implicarea activă a fiecărui membru de partid la atingerea scopurilor propuse.

 

În pofida complexității activității noastre, organizațiile primare ale partidului continuă să îndeplinească rolul de nucleu politic și organizatoric atît în orașe, cît și în sate. Ele reacționează cele dintîi la samavolnicia actualei guvernări și a acoliților ei în teritoriu, informează organele superioare și presa, activizează societatea civilă.

Astfel, organizația primară se manifestă ca verigă organizatorică de bază a partidului. Anume ea traduce în viață cele mai importante decizii luate de partid.

 

Organizația primară este cel mai stabil canal de legătură a comuniștilor cu poporul. Acesta e un colectiv de tovarăși de idei. În linii mari, de faptul cu ce aspirații trăiesc, cum se dezvoltă și cum acționează organizațiile primare depind în mod direct succesele și insuccesele Partidului Comuniștilor. În acest context, îmbunătățirea în continuare a calității muncii lor rămîne una din cele mai importante condiții pentru influențarea cu adevărat eficientă de către PCRM a proceselor ce se produc în societate.

Birourile, secretarii comitetelor raionale sunt obligați să se preocupe în mod serios de munca în ceea ce privește crearea unei rezerve de cadre. În această rezervă de cadre trebuie incluși tineri comuniști și adepți ai partidului, care să fie talentați, capabili și neindiferenți. Cu aceștia trebuie ținută o legătură permanentă, ei fiind îndrumați și instruiți. O asemenea rezervă de cadre va fi de mare ajutor atît pentru partid, cît și pentru organele puterii locale.

Următoarea verigă importantă în activitatea partidului o constituie comitetele raionale. Ele coordonează și orientează activitatea organizațiilor primare în toate aspectele muncii organizatorice și ideologice, precum și a celei de realizare a politicii și hotărîrilor partidului.

Just procedează acele comitete raionale care le coordonează activitatea prin includerea fiecărui membru al comitetului raional în munca pe care o desfășoară organizațiile primare. Astfel, ei le pot ajuta la pregătirea și ținerea adunărilor de partid, participînd personal la aceste adunări, generalizînd propunerile și observațiile critice făcute la aceste adunări.

 

Tovarăși delegați!

 

Congresul nostru își ține lucrările după trei campanii electorale consecutive. Pregătirea și desfășurarea alegerilor locale și parlamentare noi am analizat-o în repetate rînduri. Alegerile frecvente îi impun pe tovarășii noștri, activul de partid să se afle într-o permanentă stare de «gardă de luptă», să caute noi abordări, să însușească noi metode de luptă politică. Și, în pofida tuturor eforturilor depuse de guvernare în scopul de a ne discredita partidul, PCRM se străduiește să reziste în fața presiunilor electorale, caută și găsește noi căi de consolidare a pozițiilor sale.

Noi știm că toate forțele politice, indiferent de orientarea lor, duc o luptă permanentă cu noi, comuniștii, și asta nu poate să nu influențeze starea de lucruri în partid. Anume forțele, mijloacele și tendințele implicate în această luptă cu noi și împotriva noastră, în mare parte, au predeterminat rezultatele ultimelor campanii electorale.

Noi și de acum înainte nu trebuie să așteptăm de la guvernarea în exercițiu crearea unor condiții benefice pentru activitatea noastră. Partidul Comuniștilor se va confrunta de rezistență din partea autorităților superioare pînă atunci cînd noi vom obține pîrghiile puterii de stat, pînă cînd din nou vom cuceri puterea.

În aceste scopuri, fiecare membru de partid trebuie să conștientizeze că succesul ni-l asigură forța ideilor noastre, precizia analizei situației, stăpînirea de sine și disciplina, capacitatea de a ne grupa forțele și a concentra modestele noastre posibilități în direcțiile-cheie, altfel spus, de a găsi acele verigi care, noi preluîndu-le, ne vor ajuta să cucerim puterea.

Printre problemele subiective se află inerția și atitudinea împăciuitoristă față de actuala guvernare a unor prim-secretari ai comitetelor raionale. Un șir de secretari ai comitetelor raionale întrețin relații de încredere excesivă cu consilieri din partea altor partide în raioane și primării.

Este necesar ca aceste procese negative să fie dezrădăcinate fără întîrziere. Comitetele raionale trebuie să înceteze orice fraternizare cu astfel de consilieri. Iar Comitetul Central va lua măsuri, inclusiv înlocuirea secretarilor de comitete raionale peste măsură de serviili guvernării.

La organizarea activității structurilor partidului, un rol important le aparține lucrătorilor din aparatul Comitetului Central. Deși sunteți puțini la număr, totuși, nu trebuie să vă manifestați doar în calitate de colectori de informație statistică. Dumneavoastră aveți obligația permanent să fiți la curent cu starea de lucruri în teritoriu, să pătrundeți în preocupările și grijile organizațiilor primare și raionale ale partidului, să le acordați un ajutor concret eficient. Și să informați conducerea CC cu privire la diferite devieri de la Statut și de la disciplina de partid.

Respectivele scopuri le urmăresc și modificările Statutului ce urmează să fie propuse congresului referitor la introducerea institutului de secretari ai CC.

 

Doar o muncă sistematică depusă în scopul consolidării structurilor partidului, a disciplinei și a spiritului organizatoric vor putea atinge rezultatul scontat. Noi trebuie să tindem ca oamenii să se simtă atrași spre partidul nostru atît de actualitatea prevederilor prevăzute de Programul lui, cît și de chipul intelectual și spiritual de partid principial, nepărtinitor și patriot.

Noi suntem obligați să manifestăm în permanență priceperea de a lupta pentru idealurile noastre, pentru traducerea în viață a programului nostru — program de apărare a statalității moldovenești și a echității sociale.

În conformitate cu Statutul nostru, generator de idei, organizator al realizării lor în viață, locomotivă a întregii activități de partid este organul nostru colectiv — Comitetul Central.

Noua componență a CC va trebui să activeze în condiții cînd viața ne impune să căutăm neîncetat noi abordări, care anterior nu au fost aplicate.

 

Interacțiune cu organizațiile obștești

Stimați tovarăși!

Unul din compartimentele importante ale activității PCRM îl constituie interacțiunea cu organizațiile obștești cu orientare de stînga. Am în vedere Organizația de Veterani, Uniunea Ofițerilor, Uniunea Femeilor, Uniunea Tineretului Comunist din Moldova etc. Oamenii ce fac parte din respectivele organizații sunt aliații noștri la efectuarea muncii de explicare în masă în mijlocul populației. Și asta e deosebit de important acum, cînd, prin mass-media angajată și prin cea privată, în fiecare zi și în fiecare oră guvernarea calomniază Partidul Comuniștilor, precum și trecutul nostru glorios în componența Uniunii Sovietice.

În aceste condiții, are mare importanță adevărul spus de respectații în localitățile lor veterani de război și ai muncii, veterani ai armatei, de femeile activiste. Noi apreciem înalt munca pe care o depun aceste organizații. Reprezentați ai lor din majoritatea raioanelor republicii participă la lucrările congresului nostru de acum. Și în această zi vreau să le spun un cuvînt de mulțumire și de recunoștință pentru considerabila lor contribuție la cauza luptei noastre comune pentru binele Moldovei.

Indiscutabil, astăzi trebuie să rostim cuvinte de recunoștință și la adresa Uniunii Comuniste a Tineretului. Anume ei — tinerii comsomoliști — s-au dovedit a fi o adevărată avangardă a tineretului. Pe dînșii nu-i sperie neîncetatele represiuni și urmăriri penale. Ei, riscînd să fie excluși din universități și colegii, zi de zi își demonstrează devotamentul față de tradițiile revoluționare ale comuniștilor, capacitatea lor de a fi cea mai populară și cea mai numeroasă organizație de tineret din Moldova. Comsomolul nostru a devenit o rezervă a creșterii rîndurilor de partid, chiar dacă ei s-au născut și au crescut după destrămarea URSS, iar în școli, colegii și universități li se cultivă cu insistență ideile unionismului și ale celor mai primitive valori europene. În rîndurile comsomolului, tineretul nostru cunoaște adevărul despre ideologia comunistă, despre socialism. Și noi vedem cum acești tineri și tinere se maturizează, cum se pătrund de convingere interioară, de fidelitate ideilor noastre.

În perioada ce s-a scurs după Congresul VII, noi am continuat să întărim relațiile cu PCFR, UPC-PCUS, cu comuniștii din Ucraina și cu Partidul European de Stînga, colaborăm activ cu Partidul Comunist din China și cu alte partide comuniste și de stînga.

 

Parteneriat politic

Tovarăși, vorbind despre alte forme de parteneriat politic și colaborare, nu putem ocoli cu atenția cea mai importantă sarcină — consolidarea forțelor de stînga din țară. Despre asta s-a vorbit mult și la Congresul VII, iar acum parvin multe propuneri și din teritoriu. Dar, cu regret, respectiva teză sună optimist doar pînă atunci cînd începem să enumerăm aceste așa-numite forțe de stînga. În unele cazuri sunt niște structuri pitice, care, pentru anumite onorarii, se ocupă de o critică vulgară și de bulevard a Partidului Comuniștilor, deoarece nu sunt capabile să se manifeste cu nimic altceva în cîmpul politic al țării. În alte cazuri, aceste formațiuni au un rating egal cu zero și chipul înrăit al unor transfugi din PCRM, care îndeplinesc docil voința stăpînilor săi din majoritatea guvernantă.

Dacă e să vorbim despre formațiuni mari, de tipul Partidului Democrat, aici trebuie să menționăm renunțarea totală a acestui partid la o cît de mică aluzie la valori și politică de orientare de stînga. Acesta e partidul puterii, al oligarhilor și nici într-un caz de stînga.

 

Cît privește Partidul Socialiștilor, foarte degrabă vom vedea soarta lui de mai departe. Un veritabil partid de stînga ar fi trebuit să sprijine boicotul declarat de noi alegerilor anticonstituționale ale președintelui țării, ceea ce, indiscutabil, ar fi făcut să crească autoritatea lui în mijlocul alegătorilor. Pe cînd ei, socialiștii, au preferat să devină complici ai crimei comise de putere împotriva Constituției și a poporului și, fără a chibzui asupra căii alese și a consecințelor, s-a inclus în show-ul politic cu denumirea alegerea președintelui țării de către întregul popor.

Cu toate acestea, Partidul Comuniștilor este deschis pentru colaborare și parteneriat cu toate formațiunile capabile să depună careva eforturi pentru izgonirea actualei guvernări, pentru restabilirea în Moldova a democrației, pentru confirmarea noului curs de dezvoltare a țării — cursul spre făurire și echitate socială.

Moldova din nou  în declin

Tovarăși delegați!

Încă la etapa inițială a construirii statului socialist, marele Lenin scria că «acum, principala politică a bolșevicilor este politica economică».

În timpul cît s-a aflat la guvernarea țării, PCRM a acordat o deosebită atenție dezvoltării social-economice a Moldovei, îmbunătățirii nivelului de trai al populației. În acest context, principala noastră realizare constă în faptul că noi, comuniștii, am demonstrat întregii societăți moldovenești că Moldova se poate dezvolta în mod de sine stătător, fără împrumuturi și credite din exterior, în exclusivitate mizînd doar pe forțele proprii. Și noi am ridicat Moldova din genunchi în fața structurilor politice și financiare din Occident.

În ceea ce privește dezvoltarea potențialului economic al țării, anii ce s-au scurs după tragicele evenimente din aprilie 2009 sunt ani pierduți în zadar. Cei care, cu ajutorul Occidentului, au capturat puterea, din cauza lipsei lor de profesionalism, a răspîndirii corupției și mafiei în organele de administrare și de afaceri au condus țara și poporul la faliment. Astăzi noi de acum nu mai vorbim despre sărăcia oamenilor, ci despre viața lor dusă în mizerie. Dar, chiar și aflîndu-ne în opoziție față de acest regim, noi nu putem și nu avem dreptul să contemplăm cu indiferență ceea ce se întîmplă cu țara. Pentru că este vorba de țara noastră, de poporul nostru.

 

De aceea, chiar și aflîndu-ne în opoziție, găsim posibilități pentru realizarea politicii noastre economice. Doar am fost capabili să demonstrăm că politica PCRM, direcționată social, este singura cale posibilă de dezvoltare a țării și a societății. Așa-numitele reforme liberale și ceea ce făptuiește guvernarea conduce la nimicirea economiei, la pierderea piețelor tradiționale, la fuga din țară a celor mai activi și apți de muncă cetățeni și, în ultimă instanță, la subjugarea de către datoriile externe și «luarea în captivitate» politică a Republicii Moldova.

Mai mult decît atît. Imprudenta, mai bine zis, nechibzuita, pur și simplu trădătoarea ascultare și urmare de către autoritățile Moldovei a unor recomandări străine țării pot conduce la o mare tragedie, la pierderea suveranității naționale.

Toți cunosc faptul că, atunci cînd s-a aflat la guvernare, PCRM a dezvoltat țara mult mai intensiv și mai calitativ.

 

Chiar și cei care nu activează în domeniul economiei știu că un indice real important îl constituie dinamica PIB-ului, adică viteza creșterii lui sau adîncimea căderii lui. Anume acest indicator determină justețea și reușita administrării economiei.

Să facem o comparație. În perioada de guvernare a PCRM, PIB-ul niciodată n-a scăzut, deși Dumnezeu e unul și același pentru toți: și în timpul comuniștilor, și în timpul actualei guvernări în Moldova au fost secete crunte, inundații mari, probleme în comerțul extern și alte impedimente. Chiar și în cel mai secetos an, 2003, măsurile compensatorii întreprinse de conducerea noastră în final au asigurat o dinamică pozitivă a PIB-ului cu nivelul de creștere de 3%.

Către anul 2009, în raport cu nivelul său din anul 2009, PIB-ul a crescut cu 59%, practic, restabilind astfel indicii anului 1985. Pe parcursul actualei guvernări, din 2010 încoace,dinamica acestui indice poate fi comparată cu funcționarea unui ferăstrău: ba e sus, ba e jos. Iar în timpul celor 7 ani a acestei guvernări, a crescut doar cu 35%. Și asta, în fond, doar pe contul conjuncturii de prețuri.

În timpul guvernării PCRM, rezervele valutare ale țării s-au mărit mai mult de 7 ori, iar în timpul acestei guvernări au scăzut cu 32%. Inclusiv din cauza furtului miliardului. Ceea ce a rezultat pierderea de 25% a capacității de cumpărare a leului moldovenesc. În timpul comuniștilor, toate tarifele — la carburanți, gaze, electricitate, energie termică centralizată etc. — erau mai scăzute decît veniturile de care dispunea populația, pe cînd din 2009 ele au început să crească brusc. Acum ele sunt mai mari cu 40-60% în comparație cu veniturile de care dispun cetățenii. Astăzi, autoritățile din nou vorbesc despre revizuirea tarifelor. Bineînțeles, se are în vedere majorarea lor.

În anul 2009, în toiul crizei financiare mondiale, sistemul bancar al țării noastre a fost recunoscut de către experți cu autoritate din Occident al cincilea în lume conform parametrilor săi de stabilitate și rezistență. Subliniez: în lume! Astăzi, după șapte ani și jumătate de guvernare a «eminenților învățăcei» din coalițiile proeuropene, trei bănci au fost închise, una din ele fiind de stat. Iar capitalul sistemului bancar a scăzut cu 12% din PIB.

Investițiile directe au scăzut de la 800 milioane de dolari în 2008 pînă la un pic mai mult de 200 de milioane în anul trecut. De 1,5 s-a scumpit creditul bancar, consecința fiind reducerea creditării economiei cu 3,5 miliarde de lei. Toate acestea și încă multe altele demonstrează lipsa de profesionalism a celor care în mod inert salută «militărește» și în mod stupid realizează politica liberal-monetară conform unor rețete impuse de FMI.

Neștiind cum să dezvolte business-ul, cum să dezvolte baza fiscală și să mobilizeze resursele financiare interne, fiecare dintre cele șapte guverne de după anul 2009 s-au transformat în niște cerșetori internaționali și, umblînd cu mîna întinsă, cer împrumuturi, astfel băgînd țara în datorii și mai mari.

E crimă și faptul că banii se împrumută nu pentru dezvoltarea țării, ci pentru necesitățile curente ale bugetului, pe care guvernarea nu e în stare să-l asigure din cauza delapidării de fonduri publice și reducerea bazei economice. Ulterior, o asemenea stare de lucruri inevitabil va conduce la creșterea în continuare a datoriei de stat atît interne, cît și externe și, ca rezultat, la faliment.

 

În 2009, noi, comuniștii, am transmis țara actualilor guvernanți cu o datorie externă de 12,9% din PIB, iar acum aceasta alcătuiește aproape 50% din PIB.

După «furtul secolului», respectiva datorie în general a ajuns la o mărime astronomică. E suficient de spus că, doar pentru deservirea ei anuală, din bugetul de stat trebuie să fie sustrași 700 milioane de lei. Asta pe lîngă cele 23% pe care Guvernul trebuie să le plătească băncilor noastre de la care împrumută bani din cauza incapacității sale de a completa bugetul. În ultimă instanță, acești bani sunt luați din sfera sănătății, sfera socială, sfera dezvoltării teritoriale, a educației și a altor sfere care țin de satisfacerea necesităților poporului.

 

Cineva se poate întreba de ce în cadrul unui congres este important să i se ceară socoteală guvernării pentru eșecurile sale în economie? Pentru că anume acest domeniu de activitate demonstrează cît este de profesională, onestă și responsabilă în fața societății și a cetățenilor această guvernare. Pentru că politicienii care doresc să aibă sprijinul societății trebuie să se gîndească la viitorul țării și la faptul cum și din care mijloace vor trăi oamenii noștri și astăzi, și mîine. Pentru că politicienii agramați și necinstiți care din cînd în cînd vin la putere și guvernează conform principiului «după noi fie și potop» trebuie să fie alungați de la guvernare cît se poate de repede. Și pentru Partidul Comuniștilor respectiva sarcină este astăzi una prioritară.

În mod deosebit îi îngrijorează pe toți destinul agriculturii noastre. Analizînd situația de la sate, ni s-a creat impresia că acest foarte important domeniu din țara noastră este nimicit în mod premeditat. La această nimicire a lui contribuie și nechibzuitul Acord de Asociere cu Uniunea Europeană, și la fel de nechibzuita creare a zonelor de comerț liber.

Ce avem ca rezultat? Pe parcursul a șapte ani și ceva după schimbarea guvernării, conducerea țării nicidecum nu poate depăși nivelul de dezvoltare al anului 2008. Structura producției în sectorul agricol din Moldova, practic, tot mai mult și mai mult se reduce la cultivarea cerealelor și a florii-soarelui.

 

Guvernarea a uitat în totalitate de stimularea sădirii de livezi și vii, de mecanizare și de crearea sistemelor de irigare. Moldova noastră ca și cum niciodată n-a fost livadă înfloritoare. E o rușine pentru noi că, din exportatori, ne-am transformat în importatori de producție agricolă.

Ca urmare a pieirii agriculturii, piere și satul moldovenesc. În anul 2014, în sate au fost construite case de locuit cu 10 mii de metri pătrați mai puțin, decît în 2008. În anii 2012-2014, școli au fost construite de 4 ori mai puține decît în 2008. De date mai proaspete statistica oficială nu dispune, însă noi cu dumneavoastră cunoaștem că acestea deloc nu sunt îmbucurătoare. Satul nostru, practic, nu se dezvoltă. Și, de fapt, cine să-l dezvolte? Într-o treime din case nu mai locuiește nimeni, oamenii au plecat din țară. Asta în timp ce membrii tuturor coalițiilor au respins programul strategic «Satul moldovenesc» elaborat de noi doar pentru că el este propus de comuniști. Și care mai de care rup cît pot din bugetul sărăcăcios al țării — fiecare pentru «Colonița» sa.

Cei care de la 2009 încoace se numesc pe sine guvernanți, au demonstrat că sunt primitivi și proști. Nu le ajunge minte nici măcar să repete ceea ce am făcut noi. Iar noi am promovat o politică bugetar-fiscală stimulatoare, concentrîndu-ne la micșorarea presiunii fiscale și a numărului de impozite, cu alte cuvinte, procedam astfel ca să obținem lărgirea bazei fiscale și să consolidăm disciplina bugetară. Amintiți-vă cîte reforme ne-au reușit! Noi am realizat o amnistie fiscală pentru toți agenții economici, indiferent de apartenența lor de partid, am stabilit cota zero de impozit la venitul reinvestit și multe altele. Iată de ce executarea bugetului an de an se făcea cu depășire.

Pe cînd, în ultimii patru ani, această guvernare niciodată nu a pregătit și nu a prezentat la timp Parlamentului pentru aprobare bugetul țării. Pe deasupra, bugetul de stat niciodată nu a fost executat nici în partea sa de venituri, nici, cu atît mai mult, în cea de cheltuieli. Ceea ce este o incontestabilă mărturie a indirijabilității totale a finanțelor publice și a haosului, lipsa controlului și a cererii dării de seamă din partea structurilor guvernamentale.

 

Acordul cu UE — trădare a intereselor naționale

Începînd cu anul 2009, toate cele șapte guverne permanent au mărit presiunea fiscală asupra agenților economici și a cetățenilor prin impozite directe și indirecte, ceea ce, întîi de toate, a contribuit la creșterea economiei tenebre.

Un loc deosebit în toată politica actualei guvernări îl ocupă Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. În orice caz, la respectiva temă se face multă demagogie. Pe cînd, dacă e să lăsăm la o parte Constituția călcată în picioare și miliardul furat, actuala guvernare nu a putut întreprinde o acțiune mai ticăloasă decît asta față de țara și poporul nostru. Noi am avertizat despre toate consecințele negative pentru țară ale respectivului acord, care, peste un timp foarte scurt, s-au developat și s-au manifestat în fapt. Noi am considerat că Moldova nu este pregătită pentru realizarea unui asemenea acord, că un timp oportun pentru acesta va veni doar peste 25-30 de ani.

Este de remarcat și altceva: atunci cînd noi luptam împotriva condițiilor înrobitoare pe care le conținea Acordul de Asociere, socialiștii în frunte cu Igor Dodon nici n-au crîcnit. Dar imediat cum au pornit pregătirile pentru alegerile parlamentare din 2014, căpetenia socialiștilor, în gura mare și absolut iresponsabil, a început să promită denunțarea Acordului de Asociere. El a repetat această promisiune și la așa-numitele alegeri prezidențiale, dar cu voce mult mai înceată. De bună seamă, se poate promite orice! Prin respectiva promisiune, el a scăzut valul de presiune în masă a societății asupra guvernării, transferînd-o în albia campaniei electorale: la ce bun să îngheți în piață și în timpul marșului pe străzi, odată ce poți vota pentru socialiști, după care Dodon va anula totul și va soluționa toate problemele?! În asta și constă diferența dintre partidele noastre. PCRM întotdeauna trage concluzii după o analiză minuțioasă și începe să realizeze în fapt respectivele concluzii prin toate mijloacele accesibile. Pe cînd pentru socialiști este suficient să fure elaborările noastre, să promită ceva ieșit din comun, «să culeagă aplauze», iar după aceea fie ce-o fi. Foarte degrabă noi cu toții vom vedea cum «președintele» Dodon va realiza tot ceea ce a promis cu dărnicie alegătorilor.

 

Scopul nostru —  să îmbunătățim viața oamenilor

 

Tovarăși delegați!

 

Principalul scop al Partidului Comuniștilor este construirea unui stat social.

 

Iată de ce, rezultatele atingerii scopurilor social-economice de program ale PCRM constituie nu atît obiectul mîndriei noastre, cît experiența ce confirmă posibilitățile construirii unei asemenea societăți. Și acum, cînd numărul de membri ai fracțiunii noastre în Parlament s-a micșorat, spiritul ei activ nu numai că n-a scăzut, ci dimpotrivă, a devenit cu mult mai eficient.

Odată cu plecarea Partidului Comuniștilor în opoziție, reprezentanții alianțelor guvernante nu manifestă nici un interes față de propunerile deputaților din fracțiunea PCRM, inclusiv față de inițiativele cu caracter social.

Nu a fost nici o ședință plenară la care comuniștii să nu fi propus cîte 3-4 inițiative legislative pe care majoritatea parlamentară din partea PDM, PLDM și PL refuza cel puțin să le includă pe agendă, nemaivorbind de adoptarea lor. În repetate rînduri au fost respinse propunerile de a ajuta tineretul la arendarea spațiului locativ, de a-i ajutora pe invalizi, de a le oferi indemnizații cetățenilor inapți de muncă etc.

Și totuși, în această dificilă confruntare cu regimul guvernant pe parcursul a șapte ani, deputații din partea PCRM reușesc să obțină și victorii. Am izbutit să obținem examinarea multor inițiative propuse de noi.

De exemplu, Parlamentul a sprijinit inițiativa Partidului Comuniștilor privind majorarea tabelului tarifar al salariului în sfera bugetară.

Parlamentul a acceptat și proiectul de lege elaborat de fracțiunea noastră cu privire la nemajorarea în următorii trei ani a costului poliței de asigurare medicală.

Tot fracțiunea noastră a obținut adoptarea legii cu privire la scutirea unor categorii ale populației de achitarea obligațiilor financiare față de fondurile de asigurare medicală obligatorie.

Acum, tovarășii noștri delegați de PCRM în Parlament cu insistență încearcă să convingă ca să fie aplicate modificări ale sistemului de pensionare, după care mai mult de 500 mii de cetățeni ar putea să beneficieze de o pensie mai mare.

 

E necesar, credem, să fie menționat și faptul că, în cazul în care în Parlament nu ar fi comuniștii, îndeosebi în această perioadă de disensiuni și corupție, nici Parlamentul și nici Guvernul nici nu și-ar aminti de cetățeanul de rînd, de necazurile și greutățile lui zilnice. Aceste probleme le abordăm permanent doar noi.

Acest spirit activ al fracțiunii nu le place guvernanților și ei au ajuns pînă la aceea că, sub diferite pretexte, mai întîi resping inițiativele noastre, ca peste 2-3 luni să le propună ca și cum ar fi ale lor. Avînd monopol asupra mass-media, prin intermediul ei, guvernarea trîmbițează că acestea sunt inițiativele ei, deseori chiar denaturînd sensul lor, uitînd din ale cui eforturi profesionale și de creație s-au născut ele.

Cum se spune, Domnul să-i judece! Doar scopul nostru e să îmbunătățim viața oamenilor.

 

Tovarăși delegați! Făcînd totalurile acestui capitol al raportului, Comitetul Central consideră că partea socială a Programului PCRM, bazată pe principii de proiecte și scopuri, în volum deplin poate fi realizată doar în cazul în care vom avea în mîinile noastre mandatul puterii și un sprijin larg al societății. Dar asta nu înseamnă că, dacă PCRM nu se află la guvernare, noi cu dumneavoastră trebuie să rămînem observatori imparțiali ai distrugerii consecvente a economiei moldovenești și a sistemului social. Chiar de la statornicirea puterii sovietice, al cărei centenar îl vom marca la anul viitor, comuniștii au demonstrat șu au dovedit în fapte că proiectele gigantice care țin de viitor sunt pe puterile noastre. Noi neapărat vom realiza în Moldova asemenea programe complexe ca «Satul moldovenesc», «Industrializare inovațională», «Patruzeci de orașe», «Educație modernă gratuită», «Societate sănătoasă», «Grijă echitabilă» și altele. Prin tendința de a le face pe toate acestea și multe altele se explică scopul nostru de a veni la putere. Asemenea sarcini nu pot să le rezolve oamenii fără tărie de spirit. Iar pe adevărații comuniștii nimic nu-i sperie și nici un fel de greutăți nu-i pot învinge.

 

Tovarăși delegați și invitați!

În raport, a fost făcută caracteristica activității partidului nostru de la un congres pînă la alt congres. Este evident, am reușit să facem multe. Dar în politică — probabil, la fel ca și în viață — cele făcute niciodată nu pot fi prea multe. Și totuși, există criterii, poziții de verificare. Anume de acestea neapărat trebuie să ne călăuzim.

În capul mesei, trebuie să punem coeziunea noastră ideologică. Și asta pentru că, așa cum sublinia V.I.Lenin, anume acesta este fundamentul pe care se sprijină edificiul partidului. Nu am dreptul să declar astăzi, la congres, că în acest fundament nu există nici un fel de fisuri. În ultimii patru ani, în partidul nostru s-au produs multe transformări. Corupția, care a pătruns în toate sferele societății moldovenești, inclusiv cele superioare, a atacat și conștiința unui șir de membri ai PCRM.

Toți membrii partidului nostru și adepții lui au rămas șocați, aflînd că cei care, datorită partidului, au crescut, devenind persoane de seamă în țară, s-au transformat în prostituate politice și, lăcomindu-se la bani și funcții, au trădat partidul. Mi-e silă să le rostesc numele, mi-e silă să vorbesc despre dînșii. Dar nici să-i uităm și să-i iertăm pe cei care ne-au trădat nu avem dreptul. Spun asta nu dintr-o sete de răzbunare. Spun asta pentru că totul trebuie să se facă în mod onest și echitabil. Și cei care au devenit ca Iuda se cuvine să fie pedepsiți.

Sunt sigur că ziua de mîine va pune în fața noastră, a celor ce suntem membri de partid, noi sarcini, posibil, și mai complicate decît cele pe care le-am avut pînă acum. Și ca să le putem face față, trebuie să păstrăm unitatea noastră, pentru că forța noastră este anume în unitate. Să avem spiritul de echipă, coeziunea echipei, să acționăm toți ca unul. Și atunci pentru noi nu vor exista sarcini de nerezolvat. Victoria va fi a noastră!

Partidul trebuie să acorde o deosebită atenție dezvoltării sale, adică a creșterii permanente a rîndurilor sale. Pentru că anume de asta, de fapt, depinde cel mai mult viitorul partidului și succesele în lupta noastră politică.

Comitetul Central, comitetele raionale, organizațiile primare trebuie să se preocupe de introducerea unor noi forme și metode de atragere a adepților noștri în rîndurile PCRM. Doar cu îndemnuri nu vom soluționa problema. Este necesar să ne gîndim la forme individuale de lucru, să sporim rolul organizațiilor obștești și, în primul rînd, a Comsomolului.

Avem și a treia misiune: permanenta disponibilitate a partidului pentru alegeri. Cu atît mai mult că pînă la ordinarele alegeri parlamentare a rămas puțin timp. Pregătirea de alegeri nu trebuie s-o reducem la desfășurarea diferitelor măsuri. E mult mai important ca în timpul rămas să ne organizăm activitatea în interiorul societății într-un asemenea mod, ca PCRM să-și reîntoarcă simpatiile și sprijinul alegătorilor. Suntem capabili s-o facem. Așa că haideți, cu toții împreună, să ne punem pe muncă!

 

Anul 2017. Sub Drapelul lui Octombrie

Tovarăși!

De anul 2017, ne desparte un pic mai mult de o lună. Pentru toți comuniștii din lume, acesta e un an memorabil. Anul centenarului Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Cu o sută de ani în urmă, a fost realizat ceea ce a constituit visul omenirii pe parcursul întregii sale istorii. Și au reușit s-o facă bolșevicii sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin.

Ceea ce este cel mai important, e faptul că bolșevicii nu doar că au luat puterea în mîinile lor, dar au reușit și s-o mențină. Să construiești țara de la sapă pînă la zborul în cosmos — o faptă atît de măreață au putut realiza doar comuniștii. Oare asta nu e un exemplu pentru noi?

Deci, anul viitor, noi, comuniștii — și, sunt sigur, și majoritatea oamenilor onești din Moldova — îl vom trăi sub Drapelul lui Octombrie și a ideilor lui remarcabili.

Noi toți venim din Marele Octombrie! Și sub acest cod genetic, veșnic viu și făuritor pentru toți oamenii, noi ne vom continua lupta.

Țara, poporul Moldovei, așteaptă aceasta. Și cine altcineva, în afară de comuniști, ar putea să îndreptățească încrederea poporului?!

 

Trăiască Marele Octombrie!

Trăiască Partidul Comuniștilor din Republica Moldova!

Trăiască Republica Moldova!скачать dle 10.6фильмы бесплатно