Dodon — la fel ca un proțap

Așa cum au și prognozat comuniștii, imediat după alegeri, Igor Dodon și-a uitat promisiunile făcute alegătorilor

Acum, Dodon este preocupat într-o oarecare măsură de născocirea unor motive care să îndreptățească schimbarea propriului curs, deși pentru dumnealui nu e deloc obligatoriu ca toți cetățenii cu adevărat să perceapă în mod pozitiv respectivele motive. Șirul de apariții publice ale lui imediat după al doilea tur al alegerilor prezidențiale nicidecum nu e destinat alegătorului moldovean. Adică celui care de acum a făcut alegerea sa.

Nu a fost încă spus ultimul cuvînt de către alți actori — prin asta se și explică frecvența ieșirilor publice ale lui Dodon, prin asta se explică și schimbul retoricii.

De fapt, tema «ultimului cuvînt al altor actori» constituie un alt material, în care canelurile se vor așeza definitiv la locul lor doar atunci cînd vor expira toate termenele oficiale de recunoaștere a rezultatelor alegerilor ca valabile. Astăzi asupra sa atrage atenția cercul aproximativ de persoane, a căror bunăvoință încearcă s-o cucerească domnul Dodon.

Mai degrabă frate, decît prieten

Semnificativ în acest sens atît pentru societatea moldovenească, cît și pentru Igor Dodon, — prin enunțurile sale, el însuși dă pînă acum de înțeles aceasta, — este interviul oferit TVR, principalul canal televizat din România și pus pe post în ziua de 25 noiembrie.

E clar că, apărînd la respectiva resursă media română, Dodon ca și cum ar fi comunicat cu românii (ca și cum adresîndu-se în special unora dintre dînșii), dar, nu se știe de ce, acest contact al dumnealui a fost diferit de conținutul întîlnirilor cu alegătorii moldoveni înainte de recentele alegeri prezidențiale anticonstituționale.

Ce să mai vorbim despre faptul că acest interviu, practic, nu are nimic comun nici cu promisiunile făcute de Dodon înainte de alegerile parlamentare din anul 2014.

Atunci, în anul 2014, Igor Dodon și partidul pe care îl conducea au mărșăluit prin capitala Moldovei cu drapele rusești (fapt pentru care, pe bună dreptate, a fost comparat — în contextul nemoldovenismului — cu unioniștii proromâni, care în timpul manifestațiilor organizate de ei folosesc tricolorul român). Iar acum, în interviul oferit TVR, Igor Dodon declară că el, chipurile, nu este un «prorus». Atunci, în 2014, asemenea unui plebeu, a exploatat fotografia sa cu președintele rus. Astăzi se laudă cu faptul că, după victoria sa la alegerile nelegitime ale președintelui țării, în calitate de învingător i-a trimis un mesaj, — fie și unul rezervat, dar i l-a trimis, — actualul șef al statului român, iar cu precedentul (ca între noi, președinții) el polemizează.

Atunci, — și anterior, și în general pînă acum, — el țipa despre lacomii români, care trag Moldova în hotarele lor. Astăzi, Igor Dodon vorbește despre români ca despre prieteni și frați. Și cînd, pe parcursul interviului în cauză, spionul de la TVR se agață de asta și insistă asupra unor concretizări, — totuși, prieteni sau frați? — Dodon n-are încotro și se lasă bătut, concretizînd: «frații noștri români».

 «Acordul cu UE prezintă o bună posibilitate…»

Scuipînd pe promisiunea să revizuiască Acordul de Asociere cu UE, Igor Dodon declară postului de televiziune român că Acordul de Asociere cu UE va fi implementat în Moldova și în continuare. Mai mult decît atît. Potrivit spuselor lui, pentru Igor Dodon, Acordul de Asociere cu UE este o posibilitate de a face reforme în interiorul țării. Prevederile Acordului sunt pentru dumnealui ca «o temă pe acasă», de aceea «haideți să ne facem tema pe acasă aici», iar pe lîngă asta, «vom face reforme interne, vom trage foloase din această agendă, din Acordul de Asociere».

Poate cîte cineva ține minte că, mai înainte, Igor Dodon vorbea altfel. De exemplu, la un for economic de la Sankt-Peterburg din iunie anul curent, el a subliniat că acest document, adică Acordul de Asociere, «este distrugător pentru economia țării noastre, iar semnarea lui a fost extrem de nefavorabilă pentru noi».

În prezent, ca și cum făcînd un compromis chiar și în ceea ce privește propriile sale declarații, Igor Dodon afirmă cum că Acordul, chipurile, poate fi revăzut. Totodată, lui nici măcar nu-i vine-n gînd să-și pună întrebarea cine, de fapt, este dumnealui, — chiar și în cazul în care va fi recunoscut ca președinte de țară ales în mod legal, — ca să se apuce de asemenea revizuiri?

Și în acest caz, cum rămîne cu «posibilitatea de a face reforme» prin Acordul de Asociere cu UE, pe care — după cum s-a spus mai sus, — deocamdată, Dodon încă nu s-a apucat să-l revizuiască? Înseamnă oare asta că, după revizuirea respectivului document, această posibilitate se va schimba — va crește, se va micșora, se va îngusta, se va lărgi? Și, de fapt, ce reforme anume are el în vedere?

Nu cumva acele reforme despre care zi și noapte trîmbițează actuala coaliție de la guvernare? Nu este vorba despre continuarea optimizării instituțiilor școlare, a celor de asistență medicală și socială a populației? Nu despre modificările înspre creștere a vîrstei de ieșire la pensie a cetățenilor noștri? Nu despre majorarea tarifelor și galoparea prețurilor și cursului valutar? Și așa mai departe…

«Ei, cum vă plac?!»

În cadrul interviului, Igor Dodon nu răspunde la aceste întrebări (în acest segment al emisiunii, moderatorul de la TVR continua să fie preocupat la ce categorie se atribuie pe sine domnul Dodon în raport cu românii — la cea de prieteni sau la cea de frați?). Președintele nou-ales dorea să vorbească despre alte lucruri.

El a declarat că Moldova poate fi unită doar fiind divizată în subiecte ale unei federații. El și-a asumat cîteva obligații suplimentare în numele PSRM, chiar dacă nu mai are nimic cu acest partid. De la înălțimea zborului său politic, a mai spus că, după încercarea de lovitură de stat din 7 aprilie 2009, față de ambasadorul României în Moldova (vom aminti: acesta a fost expulzat din Moldova de către Președintele Voronin) s-a procedat «în mod necorect». El a găsit o soluție de compromis în disputa cu românul de la TVR în ceea ce privește apartenența etnică a lui Ștefan cel Mare (care a fost domn al Moldovei cu trei sute de ani înainte de apariția României), acceptînd ca Ștefan să fie considerat un domnitor comun, adică și român, și moldovean…

* * *