366 de nuanțe a Guvernului Filip

Anul bisect s-a împlinit pentru «guvernul nocturn» în frunte cu adjunctul lui Plahotniuc, Pavel Filip
Dacă cineva a uitat, acest cabinet este numit nocturn din trei motive, membrii acestui guvern au depus jurămîntul la miez de noapte. Nicolae TImofti, care pînă în acel moment s-a opus să accepte candidatura lui Plahotniuc, a acceptat cu docilitate candidatura lui Filip.

O atare procedură, care seamănă mai mult cu o adunătură hoțească — depunerea jurămîntului, a fost organizată cu temerea că protestele care aveau loc atunci în Chișinău, ar fi putut împiedica confirmarea noului guvern în Moldova. Și, desigur, aceste temeri au fost zădarnice: sarcinii de neutralizare a cetățenilor înrăiți s-au descurcat de minune organizatorii protestelor — Igor Dodon, Andrei Năstase și Renato Usatîi. De parcă n-ar fi fost suficient că au scos protestatarii din clădirea Parlamentului, care era practic în asediu, unde numai ce fusese învestit Guvernul, dar a doua zi au dus mulțimea cît mai departe de Chișinău sub pretextul organizării așa numitului «marș împotriva guvernării» pe drumurile de ocolire.

Mai pe scurt, grație eforturilor comune a guvernării și opoziției «vehemente», cabinetul de miniștri în frunte cu Pavel Filip a devenit o realitate politică. Și iată că a venit timpul să traseze primele totaluri ale activității sale. Raportul îndrăzneț a lui Pavel Filip a fost, vădit, elaborat în baza motivelor subiectelor lăudabile la care nu s-au zgîrcit, anul împrejur, posturile TV supuse puterii și care aparțin personal lui V. Plahotniuc. În acest sens, Pavel Filip nu a raportat atît despre munca efectuată, cît despre PR-ul care a însoțit activitatea lui pe parcursul întregului an. Cum se spune, a trasat totalurile. La asta se adaugă inventarea evenimentelor informaționale goale pentru PR și s-a redus în principal la activitatea noului guvern.

Vindeți-l pe Hristos pentru un ban de aur

Strălucind de optimism, Filip s-a lăudat că guvernul său a convins «partenerii occidentali de dezvoltare» să deblocheze finanțarea Republicii Moldova. El a împărtășit sume impresionante: 500 milioane de euro acum și 350 de milioane — mai încolo — în următorii ani.

Filip a tăcut modest despre costul întrebării. Doar două decizii care au topit inimile creditorilor externi, sînt capabile să pună cruce pe această laudă. Prima: reforma sistemului de pensii, care, din cauza majorării vîrstei de pensionare în condițiile păstrării duratei de viață actuale, lasă mult prea puține șanse oamenilor să ajună la odihna binemeritată. A doua: adoptarea legii care prevede punerea miliardului furat pe seama populației Republicii Moldova.

Așa deci, cu ce se mîndrește prim-ministrul? Cu faptul că a îndatorat cetățenii țării pe viață? Inițial, ei vor trebui să întoarcă miliardul furat, iar ulterior ceea ce s-a împrumutat cu procente. Aceasta este un gen de politică de stat — mai întîi furi, după care înrobești țara? Prim-ministrul a explicat că dacă guvernul său nu ar fi împrumutat bani nu ar fi avut cu ce să îndeplinească obligațiile sociale asumate în fața cetățenilor.

Și asta în condițiile în care, într-o variantă sau alta, Partidul Democrat în general și actualul președinte al formațiunii, în special, răspunde pentru sfera economică și socială a Moldovei iată că deja de 8 ani. Așa că pretențiile pentru situația devastatoare în care s-a pomenit țara, în mare parte, democrații și le pot asuma lor înșiși. Unde mai pui că eroizarea faptului că în urma cedărilor groaznice pentru popor ei au împrumutat bani cu procente, în general, este o bătaie de joc față de oameni dar și față de ei înșiși. Ei, însă, nu sesizează umorul negru și sunt foarte mîndri de ei.

Și nu refuză la nimic pentru ei

La activul guvernului său, Pavel Filip a înscris cîteva «realizări» sociale. Respectiv, el consideră remarcabil faptul că venitul minim garantat a fost majorat cu tocmai 200 de lei — de la 1900 de lei pînă la 2010 lei. Motiv pentru laudă deosebită a prim-ministrului a mai constituit și indexarea pensiei cu 10 la sută. Chipurile, primiți și nu vă mai refuzați de nimic.

Posibil, se scontează în totalitate pe faptul că oamenii au memoria scurtă și au reușit să uite că în perioada guvernării PCRM, indexarea anuală a pensiilor constituia 20 la sută. Mai mult — era, mai puțin — niciodată, chiar și în cei mai complicați ani.

Întrebarea, de ce poporul «fericit» de guvern nu conștientizează fericirea care s-a lăsat peste capul lor și continuă să se nemulțumească, Pavel Filip nu o ridică nici măcar cu statut retoric. Pentru că răspunsul la această întrebare este evident. Indexarea aruncată cu grație de către guvern, a fost imediat mîncată de inflație. Numai scumpirea carburanților și tarifelor la energia electrică a tras după sine o creștere în lanț a prețurilor — la produsele alimentare și mărfurile de primă necesitate și a serviciilor. Așa deci, care este motivul de laudă? Faptul că a dat cu o mînă fărîmituri jignitoare, iar cu altă mînă — a luat considerabil mai mult?

Or, poate prim-ministrul vrea să spună că după toate aceste adaosuri jalnice și indexări, pensionarii și bugetarii pot să plătească liniștiți facturile pentru căldură, gaz, energie electrică și apă să se asigure pe ei și familiile lor cu produse alimentare de calitate, să-și satisfacă cerințele culturale și încă să mai pună bani departe pentru achiziții mai importante sau odihnă? Peste 90 la sută din populația țării continuă să trăiască cu mult sub limita sărăciei, plecarea populației active din punct de vedere economic a atins cote catastrofale. Oamenii fug din Moldova «stabilă» fără să se mai uite înapoi. Nici datele despre investiți, nici datele despre noile locuri de muncă nu au fost prezentate de Filip. Adică, renumita «stabilitate» nu a devenit motiv de atragere a surselor, deschiderea întreprinderilor industriale, crearea punctelor de creștere economică. În acest caz, cui trebuie această «morgă stabilă»? Lui Filip pentru raport?

Așa numitele proiecte sociale, pe care le-a realizat guvernul, nu costă nici măcar acel timp de antenă care a fost cheltuit pentru PR-ul lor. În raportul său, premierul a menționat despre reducerea «grandioasă» a prețurilor la medicamente. În realitate, s-au ieftinit medicamentele care și așa erau ieftine, iar în majoritatea cazurilor ieftinirea a fost de 14 — 16 bani. Ceea ce a mai adăugat o durere de cap medicilor de familie și farmaciștilor, dar nu a adus nici un fel de înlesnire reală pentru cumpărători.

Și așa — în toate. Inclusiv renumita «integrare europeană», care fiind o abstracție absolută, este folosită de guvernare în calitate de indulgență universală care justifică orice crime împotriva poporului, legii și statului.

Șarpele își devorează propria coadă?

Lupta împotriva corupției. Acestui proces interesant i s-a rezervat un loc solid în raportul prim-ministrului.

Însuși acest guvern a fost rezultatul unei înțelegeri corupte de amploare. Așa numita «majoritate parlamentară», care a susținut cabinetul lui Filip,. A fost formată prin coruperea deputaților din fracțiunile PCRM și PLDM. Iar asta, în principiu, și este corupția. Păi iată, atunci cînd produsul corupției se apucă să povestească despre lupta împotriva corupției, asta, întotdeauna, arată oarecum bizar. De parcă scuipatul a decis să provoace gura care l-a evacuat. Dar cine va crede acestui fapt?

Cu atît mai mult că conducerea partinică a prim-ministrului controlează «istoric» activitatea cîtorva monopoliști de sat, constrîngînd o parte a profiturilor care nu mai ajunge niciodată în bugetul statului. Poate că asta nu este corupție, ci antreprenoriat șiret or, să zicem, management eficient? Ba nu, asta și este corupția, extragerea veniturilor din funcția sa sau poziția plitică.

Anume conducerea partinică a lui Pavel Filip a determinat toată lumea să vorbească despre fenomenul statului capturat n Republica Moldova. Acapararea s-a produs, iar astăzi, se menține doar și exclusiv prin corupție. Loialitatea, executarea comenzilor politice și comenzilor «fas» — din partea judecătorilor, procurorilor, blogerilor, jurnaliștilor, membrilor CEC, judecătorilor CC, șefilor structurilor de stat — costă bani. Și acești bani se achită. Iar comenzile se execută. Asta la noi nu se numește corupție, ci stabilitate. Dar, cum nu s-ar numi, anume asta este corupția. Din acest punct de vedere, menționarea lui Filip cu privire la legile care asigură reformarea organelor procuraturii și sistemului judecătoresc, nu doar că este comică, ci provoacă rîsul isteric.

Despre lipsa de alternativă

Concentrarea puterii statului în mîinile unei persoane, într-o țară care pretinde la statutul de europeană, trece peste limita autocrației. Realizările guvernului există doar în televizoarele controlate, dar nicidecum în realitatea obiectivă. Fără alternativă nu este guvernarea, ci «puștile electronice», care împușcă non-stop populația cu «succesele» guvernului. Din acest punct de vedere, raportul lui Filip a fost o formalitate seacă. Despre asta am fost mințiți un an întreg.

Alexandru Boicoскачать dle 10.6фильмы бесплатно