Igor
Dodon consideră că Moldova are perspectiva de a prospera doar dacă ea se va afla în componența Uniunii Eurasiatice
Păi, cum poate
fi altfel?! Doar promisiunea de aderare a țării noastre la această uniune a fost una din «bombonelele» electorale ale lui Dodon și ea le-a plăcut la mulți dintre alegătorii care s-au săturat
pînă-n gît de «vectorul european» al actualei guvernări. Acum el încearcă să
se pună pe treabă, însă așa cum este obișnuit s-o facă totdeauna — cu palavre.
Dacă e să privim situația în mod obiectiv
și nepărtinitor, trebuie să spunem de-a dreptul că în Moldova n-a fost nici
urmă de model european de dezvoltare economică. A fost doar lăcomia celor care
dețin puterea în țară, această lăcomie fiind chiar și mai nesățioasă decît cea
a termitelor australiene, care înfulecă tot ce le nimerește în cale, chiar și
traversele de cale ferată. Acești oameni care dețin puterea pur și simplu au
furat banii oferiți de Occident pentru reanimarea economiei noastre. Dar nu
s-au săturat cu atît. Au mai furat și un miliard din buzunarul statului.
Totuși, oricum ai da-o, Moldova este țară
europeană și n-ai ce face cu asta, vrea-nu vrea, ea va trebui să colaboreze cu
piața UE. Chiar dacă acolo cele mai avantajoase locuri sunt de acum ocupate.
Dar vorba e că în calea unei colaborări pline de succes cu respectiva piață
sunt multe bariere: nivelul scăzut de dezvoltare economică a țării, instabilitatea
politică și corupția în eșaloanele superioare ale puterii, sărăcia populației
și fărîmițarea teritorială. Însă, în perspectivă, în urma acestei colaborări
Moldova se poate alege și cu anumite avantaje serioase. Cel puțin din simplul
motiv că structura social-economică europeană este mult mai progresistă decît a
noastră.
Pe de altă parte, există avantaje și în cazul
aderării la Uniunea Eurasiatică, de exemplu, sprijinirea domeniilor și
producțiilor prioritare, scăderea prețului la gazele livrate, posibilitatea
atragerii unor investiții, circulația liberă a forței de muncă, simplificarea
operațiilor financiare etc.
Acum, țara noastră se află la intersecția
intereselor Estului și Vestului, și noi trebuie să folosim în mod maxim
respectiva stare de lucruri în avantajul nostru. Dar cum am putea s-o facem,
dacă în Moldova nici pomeneală de o concepție echilibrată și bine pusă la punct
în ceea ce privește politica noastră externă? Și tocmai de asta se folosesc de
atîta vreme guvernanții țării, iar acum și «gura-spartă aleasă de către
întregul popor», Igor Dodon. Și, ca rezultat, avem problemele care de acum
există și cele care continuă să apară atît din Est, cît și din Vest.
Acum Igor Dodon a declarat că, în aprilie
curent, Moldova și Comisia Economică Eurasiatică (CEE) vor semna un acord-cadru
de colaborare cu Chișinăul, iar spre vară Moldova va dobîndi statutul de
observator în Uniunea Eurasiatică. Potrivit lui, anume așa speră să fie: în
aprilie — semnarea acordului, iar în mai-iunie — obținerea de către Moldova a
statutului de observator în această organizație foarte importantă și cu bune
perspective.
Dar deoarece Igor
Dodon face parte din categoria de oameni care se ascultă doar pe sine înșiși și
vorbesc doar despre sine înșiși, am avut «fericirea» să auzim de la dumnealui
încă o perlă, și anume: dumnealui consideră că pentru Moldova este un mare
avantaj să colaboreze cu țările din Uniunea Eurasiatică. Chiar el a fost cel
care, în ianuarie, a lansat respectiva inițiativă. El a avut o întrevedere cu
conducerea Comisiei Economice Eurasiatice. Și tot El a propus să fie semnat
acordul-cadru. Ce-i drept, această minunată filipică are un final care
nedumerește: «În prima decadă a lui aprilie, conducerea CEE va fi la Chișinău
și atunci Noi vom semna acordul-cadru». Am vrea să știm: cine sunt acești Noi?
Însuși dl Dodon, prin definiție, este lipsit de dreptul de a semna astfel de
documente — asta e prerogativa Guvernului și a Parlamentului. Oricît de rău ar
fi și unul, și celălalt, legea este lege.
Domnului Dodon, în
virtutea incompetenței sale în toate domeniile de cunoștințe umane (în afară de
cel de acumulare materială), totul i se pare simplu și ușor. Așa că… problema
transnistreană poate fi soluționată în doi ani, miliardul furat poate fi întors
și mai degrabă, iar cît privește intrarea Moldovei în componența Uniunii
Eurasiatice — nimic mai simplu!
Pe cînd a ajusta un detaliu al organismului la
altul, este mult mai complicat. La fel cum și a pricepe că, de exemplu,
importul în Moldova din UE a mărfurilor scutite de taxe vamale contravine
politicii vamale a țărilor din Uniunea Eurasiatică. După regulile stabilite de
respectiva politică, Moldova trebuie să stabilească taxe vamale pentru import
din UE conform normelor care funcționează în cadrul Uniunii Eurasiatice.
Iar dacă
Moldovei, în cadrul Uniunii Eurasiatice, îi vor fi date preferințe în ceea ce
privește importul fără taxe vamale a mărfurilor din UE, vă imaginați indignarea
îndreptățită a producătorilor din țările Uniunii Eurasiatice, care achită taxa
vamală pentru import?! Și ce fel de cuvinte vor zbura la adresa lui Igor Dodon
cred că tot vă puteți imagina…
Iar diferența în ceea ce privește certificarea
mărfurilor? Iar crearea unor noi structuri birocratice? Iar pierderea unui șir
de înlesniri și a circulației de mărfuri fără taxe vamale cu UE?
Noi cu dumneavoastră de acum știm bine că,
atunci cînd pe al nostru «ales de întregul popor» îl năpădește incontinența
verbală, e cam greu să se oprească. Și cineva trebuie să facă ordine în urma
lui. Ultima dată a făcut-o actualul președinte al PSRM, fidela tovarășă de idei
a lui Dodon, Zinaida Greceanîi, care a fost nevoită să dezavueze declarația
fostului său șef de partid cum că Moldova preia datoria de 6 miliarde pentru
gazele consumate a Transnistriei. Anume ea a spus sus și tare că datoria
Transnistriei nu trebuie să fie pusă pe umerii cetățenilor de pe malul drept al
Nistrului, ci trebuie să fie separată de suma pe care o datorează ei. După care
lingăii lui Dodon s-au zăpăcit cu totul: șeful spune una, doamna Greceanîi — alta…
Cum să înțeleagă ei lucrurile?
De fapt, nu-i nimic greu de înțeles. Pur și
simplu Moldova are nevoie de o concepție realistă a politicii sale externe.
Moldova are posibilitatea să balanseze între UE și CSI, în aceeași măsură
întreținînd relații și cu o parte, și cu cealaltă. Politica externă a Moldovei
trebuie să aibă o direcție multivectorială, astfel ca să cuprindă în sine
dezvoltarea unor relații de parteneriat și a unor legături reciproc avantajoase
cu toate țările din lume, cu uniuni integraționiste, politice și economice.
În situația noastră, este însă absolut
inadmisibilă pulverizarea unor resurse suplimentare interne pentru soluționarea
problemelor personale (în principal, piar personal), indiferent de faptul dacă
este vorba despre resurse umane, politice sau financiare.
Eugeniu Marian
скачать dle 10.6фильмы бесплатно