Vectorule — întoarce-te cu dosul spre UE!

Igor Dodon consideră că Moldova are perspectiva de a prospera doar dacă ea se va afla în componența Uniunii Eurasiatice

Păi, cum poate fi altfel?! Doar promisiunea de aderare a țării noastre la această uniune a fost una din «bombonelele» electorale ale lui Dodon și ea le-a plăcut la mulți dintre alegătorii care s-au săturat pînă-n gît de «vectorul european» al actualei guvernări. Acum el încearcă să se pună pe treabă, însă așa cum este obișnuit s-o facă totdeauna — cu palavre.

Totuși, oricum ai da-o, Moldova este țară europeană și n-ai ce face cu asta, vrea-nu vrea, ea va trebui să colaboreze cu piața UE. Chiar dacă acolo cele mai avantajoase locuri sunt de acum ocupate. Dar vorba e că în calea unei colaborări pline de succes cu respectiva piață sunt multe bariere: nivelul scăzut de dezvoltare economică a țării, instabilitatea politică și corupția în eșaloanele superioare ale puterii, sărăcia populației și fărîmițarea teritorială. Însă, în perspectivă, în urma acestei colaborări Moldova se poate alege și cu anumite avantaje serioase. Cel puțin din simplul motiv că structura social-economică europeană este mult mai progresistă decît a noastră.

Pe de altă parte, există avantaje și în cazul aderării la Uniunea Eurasiatică, de exemplu, sprijinirea domeniilor și producțiilor prioritare, scăderea prețului la gazele livrate, posibilitatea atragerii unor investiții, circulația liberă a forței de muncă, simplificarea operațiilor financiare etc.

Acum, țara noastră se află la intersecția intereselor Estului și Vestului, și noi trebuie să folosim în mod maxim respectiva stare de lucruri în avantajul nostru. Dar cum am putea s-o facem, dacă în Moldova nici pomeneală de o concepție echilibrată și bine pusă la punct în ceea ce privește politica noastră externă? Și tocmai de asta se folosesc de atîta vreme guvernanții țării, iar acum și «gura-spartă aleasă de către întregul popor», Igor Dodon. Și, ca rezultat, avem problemele care de acum există și cele care continuă să apară atît din Est, cît și din Vest.

Acum Igor Dodon a declarat că, în aprilie curent, Moldova și Comisia Economică Eurasiatică (CEE) vor semna un acord-cadru de colaborare cu Chișinăul, iar spre vară Moldova va dobîndi statutul de observator în Uniunea Eurasiatică. Potrivit lui, anume așa speră să fie: în aprilie — semnarea acordului, iar în mai-iunie — obținerea de către Moldova a statutului de observator în această organizație foarte importantă și cu bune perspective.

Dar deoarece Igor Dodon face parte din categoria de oameni care se ascultă doar pe sine înșiși și vorbesc doar despre sine înșiși, am avut «fericirea» să auzim de la dumnealui încă o perlă, și anume: dumnealui consideră că pentru Moldova este un mare avantaj să colaboreze cu țările din Uniunea Eurasiatică. Chiar el a fost cel care, în ianuarie, a lansat respectiva inițiativă. El a avut o întrevedere cu conducerea Comisiei Economice Eurasiatice. Și tot El a propus să fie semnat acordul-cadru. Ce-i drept, această minunată filipică are un final care nedumerește: «În prima decadă a lui aprilie, conducerea CEE va fi la Chișinău și atunci Noi vom semna acordul-cadru». Am vrea să știm: cine sunt acești Noi? Însuși dl Dodon, prin definiție, este lipsit de dreptul de a semna astfel de documente — asta e prerogativa Guvernului și a Parlamentului. Oricît de rău ar fi și unul, și celălalt, legea este lege.

Domnului Dodon, în virtutea incompetenței sale în toate domeniile de cunoștințe umane (în afară de cel de acumulare materială), totul i se pare simplu și ușor. Așa că… problema transnistreană poate fi soluționată în doi ani, miliardul furat poate fi întors și mai degrabă, iar cît privește intrarea Moldovei în componența Uniunii Eurasiatice — nimic mai simplu!

Pe cînd a ajusta un detaliu al organismului la altul, este mult mai complicat. La fel cum și a pricepe că, de exemplu, importul în Moldova din UE a mărfurilor scutite de taxe vamale contravine politicii vamale a țărilor din Uniunea Eurasiatică. După regulile stabilite de respectiva politică, Moldova trebuie să stabilească taxe vamale pentru import din UE conform normelor care funcționează în cadrul Uniunii Eurasiatice.

Iar dacă Moldovei, în cadrul Uniunii Eurasiatice, îi vor fi date preferințe în ceea ce privește importul fără taxe vamale a mărfurilor din UE, vă imaginați indignarea îndreptățită a producătorilor din țările Uniunii Eurasiatice, care achită taxa vamală pentru import?! Și ce fel de cuvinte vor zbura la adresa lui Igor Dodon cred că tot vă puteți imagina…

Iar diferența în ceea ce privește certificarea mărfurilor? Iar crearea unor noi structuri birocratice? Iar pierderea unui șir de înlesniri și a circulației de mărfuri fără taxe vamale cu UE?

Noi cu dumneavoastră de acum știm bine că, atunci cînd pe al nostru «ales de întregul popor» îl năpădește incontinența verbală, e cam greu să se oprească. Și cineva trebuie să facă ordine în urma lui. Ultima dată a făcut-o actualul președinte al PSRM, fidela tovarășă de idei a lui Dodon, Zinaida Greceanîi, care a fost nevoită să dezavueze declarația fostului său șef de partid cum că Moldova preia datoria de 6 miliarde pentru gazele consumate a Transnistriei. Anume ea a spus sus și tare că datoria Transnistriei nu trebuie să fie pusă pe umerii cetățenilor de pe malul drept al Nistrului, ci trebuie să fie separată de suma pe care o datorează ei. După care lingăii lui Dodon s-au zăpăcit cu totul: șeful spune una, doamna Greceanîi — alta… Cum să înțeleagă ei lucrurile?

De fapt, nu-i nimic greu de înțeles. Pur și simplu Moldova are nevoie de o concepție realistă a politicii sale externe. Moldova are posibilitatea să balanseze între UE și CSI, în aceeași măsură întreținînd relații și cu o parte, și cu cealaltă. Politica externă a Moldovei trebuie să aibă o direcție multivectorială, astfel ca să cuprindă în sine dezvoltarea unor relații de parteneriat și a unor legături reciproc avantajoase cu toate țările din lume, cu uniuni integraționiste, politice și economice.