Credit de neîncredere

Veniturile populației din Moldova nu reușesc să ajungă din urmă creșterea tarifelor, pe cînd Guvernul compensează doar «pierderile» închipuite ale furnizorilor
În timp ce Moldova întîmpina primăvara, iar cetățenii ei în mod tradițional își dăruiau unul altuia mărțișoare, prim-ministrul Filip a informat poporul că Guvernul va fi nevoit să decidă reforme nepopulare, inclusiv majorarea tarifelor la energie electrică și energie termică. Și, desigur, aceste reforme se vor face exclusiv pentru îmbunătățirea situației în sectorul energetic, lucru care ne va ajuta, chipurile, să trăim mai bine.

A cui încredere e mai importantă?

Comunicînd despre apropiata majorare a tarifelor, șeful cabinetului de miniștri ne-a asigurat că ele vor fi făcute în strictă conformitate cu metodologiile ANRE, care vor permite să fie acoperite cheltuielile operaționale, investițiile, precum și pierderile în rețele și prejudiciile suportate în perioada anilor 2011- 2015. Cu alte cuvinte, pierderile din anii trecuți vor fi recuperate de consumatori.

Faptul că majorarea tarifelor este o condiție impusă de FMI, premierul l-a spus în mod camuflat. Dar ne-a amintit că, în noiembrie anul trecut, după semnarea încă a unui document înrobitor, Moldovei i-a fost deschis accesul încă la 180 milioane de dolari pentru promovarea reformelor, consolidarea economiei și a stabilității economice. Reiese că reformele se bazează, în temei, pe majorarea tarifelor la serviciile comunale. Cum anume vor fi realizate respectivele reforme — pe parcursul următorilor trei ani, Fondul Monetar Internațional intenționează să supravegheze procesul prin reprezentanții săi. Așa că pentru domnul Filip încrederea din partea FMI este mai importantă, decît încrederea din partea cetățenilor Moldovei.


«Inexistenta» majorare

Acum să vorbim despre «inexistenta» majorare a tarifelor. Să începem de la anul de «șoc» — 2010. Conform informațiilor prezentate de mass-media, în ianuarie 2010, energia termică s-a scumpit cu 159 de lei, iar energia electrică — cu 23 de bani. În luna mai a aceluiași an, adică 2010, a parvenit o nouă informație privind faptul că ANRE a aprobat noi tarife la gaze naturale pentru consumatorii finali. La un consum de 30 metri cubi de gaze pe parcursul lunii, costul lui a fost majorat cu 15,2 %. La consumarea a mai mult de 30 de metri cubi, costul a fost majorat cu 13,6 %. La Bălți, energia termică s-a scumpit cu 15,9 %. La Chișinău, costul energiei termice s-a mărit cu 17,5 % și, astfel, costul unei gigacalorii a crescut de la 699 de lei pînă la 821 de lei.

S-ar părea că, după o majorare atît de considerabilă, situația cu tarifele ar fi trebuit să stea pe loc. Dar nu a fost să fie. În anii 2011 și 2012, tarifele la resurse energetice au fot majorate încă de cîteva ori. Gazele s-au scumpit atunci cu 22 %, energia electrică — cu 8,6 %. Asta în timp ce, la nivel oficial, eram informați că nivelul inflației a scăzut, respectiv, pînă la 7,6 % și 4,6 %, în comparație cu 8,1 % în anul 2010. Experții au menționat și faptul că acea creștere a prețurilor de atunci nu a fost însoțită și de o devalorizare a valutei naționale.

Mai tîrziu, experții inde¬pendenți au făcut publică concluzia lor privind faptul că, pe parcursul multor ani, furnizorii încasau de la populație o plată exagerată pentru serviciile legate de livrarea resurselor energetice.

Joc în tarife cu cîștig asigurat

În iulie 2015, tarifele la energie electrică au crescut în mediu cu 35 %. Mai tîrziu, în septembrie, ANRE a suspendat funcționarea lor, iar de acum peste o lună, în noiembrie, tarifele aprobate vara din nou au început să funcționeze. Costul unui kilowatt de energie electrică a fost fixat de la nivelul de 2.02 pînă la 2.33 lei.

Dar iată că — mare minune! — la 12 martie anul trecut, Agenția Națională de Reglementare în Energetică a aprobat noi tarife la energia electrică, acestea fiind micșorate. ANRE a decis să micșoreze prețurile la energie electrică după ce întreprinderea de stat «Energocom» a anunțat micșorarea costului livrării ei cu aproape 28 % — pînă la 5 cenți pentru un kilowatt. Dar această cifră se referea doar la furnizori. Cît privește consumatorii de rînd, ea a alcătuit doar 9,5 %. Duferența de 18,5 % mergea «cuminte» în buzunarele «săracilor» furnizori.

Astfel, după micșorarea prețurilor, tarifele la energia electrică pentru consumatorii finali conectați la rețelele de tensiune înaltă ale Gas Natural Fenosa au alcătuit 1,4 lei, la rețelele cu tensiune medie — 1,72 lei, la rețelele cu tensiune mică — 1,92 lei. Pentru consumatorii conectați la rețelele de tensiune medie ale RED Nord — cîte 1,82 lei pentru 1 kWt-oră, iar pentru cei de la rețele cu tensiune mică — 2,04 lei.

Mai pe scurt, jocurile de-a «majorarea-micșorarea» tarifelor au durat cîțiva ani, dar atuurile întotdeauna au fost de partea celui care a amestecat cărțile, adică de partea furnizorilor și a celei de la spatele lor, adică ANRE. Pentru comparație, vom mai spune că, în 2014, un kilowatt-oră a costat în mediu 1,55 lei. Ne uităm în ultimele facturi ale locuitorilor din capitală — acum, costul unui kilowatt-oră e de 1,92 lei. Și cine ar putea să ne spună nouă că, în ultimii 6 ani, tatifele la energie electrică nu s-au schimbat?!

Să ne amintim că, în octombrie anul curent, a fost majorat tariful la încălzirea centralizată — cu 7,1 %, și la alimentarea cu apă fierbinte — cu 8,2 %. Tariful la energia termică livrată consumatorilor din municipiul Chișinău a ajuns la suma de 1068,22 lei pentru o gigacalorie.

Timp de cîțiva ani, au pornit la joc și tarifele la gaze. Furnizorul ne informa ba despre majorarea, ba despre scăderea lor. Gas Natural Fenosa afirmă că, chipurile, din cauza că pe parcursul a trei ani — din 2012 pînă în 2015 — tarifele la gaze naturale n-au fost revizuite, furnizorul a avut pierderi în sumă de 1,637 miliarde de lei. Și că aceste pierderi îi vor fi recuperate din buzunarele consumatorilor, mai concret — ele de acum sunt recuperate începînd cu 1 ianuarie 2017.

Cu alte cuvinte, poporul nostru le este dator cu ceva absolut tuturor. De fapt, oamenii noștri s-au deprins să-și plătească datoriile, dar vorba e că nu au ce le plăti pe toate. Specialiștii în domeniul statisticii au calculat că, conform indicilor statistici medii, locuitorul Moldovei care trăiește într-un apartament cu două camere cu suprafața de 50 metri pătrați lunar plătește pentru energia electrică 400-500 de lei, pentru gaze — 100-150 de lei, pentru încălzire — de la 1300 de lei în sus, factura la acest serviciu constituind 70 % din suma totală a plăților comunale.

Toate ar fi cum ar fi, dar vorba e că veniturile populației nu reușesc să ajungă din urmă creșterea tarifelor. Asta, întîi de toate, se referă la pensionari. În Moldova, mărimea pensiei medii după indexare e de 1278 de lei, iar a celei minime pentru limita de vîrstă — de 948 de lei. Nu-ți ajunge să achiți nici măcar o gigacalorie de energie termică! În 2012, pensia medie era de 987 de lei, în 2013 — de 1049 de lei, în 2014 — de 1114 lei, iar în 2015 — de 1191,8 lei.

Astfel, din 2012 pînă în 2016, pensia medie s-a mărit doar cu 291 de lei. Dar luînd în calcul faptul că pensia medie înseamnă media aritmetică a pensiilor pe care le primesc țăranii și a celor pe care le primesc judecătorii și funcționarii, putem trage concluzia că venitul real al pensionarilor e și mai mic decît cel indicat.

Diagnoza — sărăcie

Dar cunosc oare funcționarii FMI faptul că, în Moldova, duc foame nu numai pensionarii, dar și copiii mici?

Pensionarii, ajunși la disperare, tot mai des încearcă să-și pună capăt zilelor. Și cînd moare un bătrîn singuratic, nimeni nu încearcă să afle dacă într-adevăr a murit de bătrînețe, de boală sau de foamete ori, ca să nu se mai chinuiască, și-a făcut el singur seamă.

Conform statisticii, În Mol¬dova, mărimea medie a pensiei demult nu mai ajunge la minimumul de existență. În prima jumătate a anului trecut, minimumul mediu de existență a alcătuit suma de circa 1800 de lei. Deși vom menționa că pensionarii nu se potrivesc parametrului de statistică medie, deoarece minimumul lor de existență a fost calculat la suma de 1500 de lei, iar mărimea medie a pensiei lor — 1278 de lei. Achitînd facturile pentru servicii comunale, ei nu mai rămîn cu nimic pentru a se alimenta. Dacă nu vor achita aceste facturi, se pot pomeni în stradă, alungați din propriile case.

Am fi curioși să știm: ar putea trăi din contul acestui minimum de existență oamenii care determină mărimea lui? Sau cei care au inventat standardele în a căror bază sunt deduse aceste cifre? Sau cei care, de la înaltele tribune, au aprobat aceste standarde? Pensionarii, nemaivorbind de celelalte necesități, cel mai mult au nevoie de medicamente și de tratarea bolilor de care suferă în majoritatea lor.

Într-o situație și mai deplorabilă s-au pomenit copiii. Minimumul de existență al copiilor mai mici de un an alcătuiește suma de doar 658 de lei. Cît de multe produse alimentare și lucruri necesare acestui copil poți cumpăra cu acești bani?! Odată cu înaintarea în vîrstă, acest minimum al copiilor este majorat și, cînd ei ajung la 17 ani, el e de 1942 de lei. Un pic mai mult decît cel al pensionarilor.

Dar trebuie să crești pînă la 17 ani, și să crești sănătos. Și cum ar fi posibil, dacă, potrivit statisticii oficiale, aproape o mie și jumătate de copii cu vîrsta de pînă la 4 ani suferă de subalimentație, iar mai explicit — pur și simplu nu mănîncă pe săturate?! Este doar o statistică oficială cu privire doar la un anumită categorie de vîrstă. Este vorba despre copii la care au fost depistate semne evidente de subalimentație. Cauza acesteia e sărăcia.

Alte comentarii, cred, nu mai sunt necesare…

Natalia Lujinaскачать dle 10.6фильмы бесплатно