Mormintele se numără toamna…

De cînd capitala noastră e administrată de primarul liberal Dorin Chirtoacă, în ea n-au loc nici cei vii, nici cei morți

Cimitirul Central în repetate rînduri s-a pomenit în atenția societății. Periodic, oamenii descopereau că aici dispar morminte, iar cazuri de vandalizare multora din ele se întîmplau aproape în fiecare an.

În asemenea cazuri, paznicii strîngeau din umeri, îndreptățindu-se că noaptea este destul de primejdios să umbli prin cimitir ca să vezi ce se face printre morminte. Așa sau altfel, mormintele vandalizate, ca și cum rămase și fără îngrijirea cuiva, dispăreau.

Debandadă de gradul întîi

Se cunoaște că există anumite reguli care permit o a doua înhumare în același mormînt și majoritatea mormintelor din Cimitirul Central creștin, pe care chișinăuienii îl mai numesc Cimitir Armenesc, se «încadrează» în aceste reguli. Conform regulamentului de funcționare a cimitirelor, mormintele vechi pot fi folosite repetat peste șapte ani în cazul în care este vorba despre persoane decedate care sunt rude apropiate și peste 20 de ani în cazul cînd respectivele morminte nu sunt îngrijite de nimeni. Dar cimitirul de pe strada Armenească nu este pur și simplu un cimitir. El reprezintă o întreagă perioadă a istoriei parcurse de capitala țării noastre. Cea mai veche înhumare din cimitir datează cu anul 1825, iar însuși cimitirul a fost înființat în anul 1811.

Cînd la începutul lui martie orășenii au venit la cimitir, au găsit lîngă morminte anunțuri în care erau informați că, în scopul de a folosi locul pentru o înmormîntare repetată, rudele de gradul I al celor din respectivul mormînt trebuie să se prezinte la administrația cimitirului timp de șase luni.

«Am fost nu demult la cimitir și am văzut astfel de anunțuri lîngă mormintele vechi, ne-a mărturisit chișinăuianul Alexandr Cerneț, doctor în biologie. În temei, acestea sunt înhumări făcute la începutul și mijlocul secolului trecut. Și, într-adevăr, sunt morminte la care demult nu mai vine nimeni. Dar e paradoxal faptul că administrația le cere să se prezinte rudelor de gradul I. Iar la acestea se referă părinții, copiii, frații și surorile celor din morminte. Și asta în situația în care este absolut clar că rudele de gradul întîi te-i mira să fie acum în viață.

În dispoziția dată de admi­nistrația cimitirului se spune că rudele trebuie să se prezinte timp de șase luni, dar eu am observat că și pînă la această dispoziție unele morminte au fost demontate — și nu numai pe aleea centrală, ci în întregul cimitir. Oamenii au mai observat că de cea mai mare atenție a administrației au avut parte mormintele împrejmuite cu gărdulețe, care ocupă mult loc.

Dacă e să vorbim despre modul de abordare a problemei de către administrația cimitirului, din ea reiese că nepotul ori strănepotul nu mai are drept oficial să îngrijească mormîntul în care se odihnește bunicul sau străbunicul lui. O poate face doar în mod neoficial. Și bunicul nostru își doarme somnul de veci în acest cimitir, dar noi, nepoții lui, nu putem pretinde că i-am fi rude de gradul întîi. Conform administrației cimitirului, deși este vorba despre un om foarte apropiat nouă, cum și noi i-am fost apropiați lui, acum ca și cum am fi nimeni pentru el, n-avem dreptul nici să achităm plata anuală pentru locul înmormîntării. Și asta e o problemă foarte dureroasă și foarte importantă».

Business cu oseminte

Într-un timp, la cimitirul de pe strada Armenească, practic, nu mai era înmormîntat nimeni. Excepție se făcea doar în cazurile în care era vorba despre cavouri familiale sau despre personalități proeminente.

Conform aceluiași regulament de funcționare a cimitirelor din Chișinău, la Cimitirul Central pot fi înmormîntați doar deținătorii unor decorații de stat — Ordinul Republicii, ordinul «Ștefan cel Mare», ai unor decorații analogice din timpurile Uniunii Sovietice, precum și rudele lor de gradul întîi. Oare nu din acest motiv, atunci cînd în funcția de șef de stat s-au aflat Mihai Ghimpu și Nicolae Timofti, ei au împărțit la stînga și la dreapta aceste decorații?

Acum administrația liberală a capitalei continuă să nimicească înhumările istorice, deoarece și-a pus scopul să reformateze istoria orașului. Adică să șteargă orice urmă de prezență pe pămîntul moldav a unor eroi și făuritori ai orașului, care nu fac parte din națiunea titulară.

De fapt, acest pseudopatriotism este însoțit de un dubios business cu oseminte, de care nu se feresc unii funcționari ai primăriei. Vînzarea pămîntului de la cimitir e în plină amploare. Tot mai des apar monumente solide înălțate rudelor decedate ale liberalilor și democraților și ale unor reprezentanți ai businessului negru și ai structurilor criminale.

Obiect de importanță națională

Reprezentanți ai admini­strației afirmă că, deocamdată, mormintele lîngă care au fost plasate respectivele anunțuri nu vor fi lichidate. Dar, pe viitor, rămășițele defuncților vor fi reînhumate. În afară de asta, mormintele care prezintă o importanță istorică vor fi păstrate. Dar, cel mai probabil, această importanță va fi dedusă la Academia de Științe. Fiind așa, e clar ale cui morminte se vor dovedi a fi cele mai valoroase și vor fi incluse în registru, precum și ale cui vor fi aruncate la gunoiștea istoriei. Acum, mormintele «însemnate» își așteaptă soarta, iar această soartă depinde de faptul dacă se va găsi o rudă de gradul întîi a defunctuluui.

Mulți dintre experții cu viziuni chibzuite și echilibrate propun ca acest cimitir să fie conservat, trasformîndu-l în muzeu istoric sub cer liber. Potrivit Ludmilei Boțan, directior ad-interim al Combinatului municipal de servicii rituale, practica înmormîntărilor repetate este aplicată în întreaga Europă. Dar în aceeași Europă cimitirelor de tipul celui de pe strada Armenească din Chișinău le este atribuit statutul de obiect de importanță națională, ele sunt luate de stat sub ocrotirea lui și asemenea monumente turistice se bucură de mare popularitate la turiști.

Comentariu exclusiv

Natalia Vîsotina, consilier din fracțiunea PCRM în Consiliul Municipal Chișinău:

«Combinatul municipal de servicii rituale se află în subordinea totală a Consiliului Municipal și a administrației primăriei, de aceea care mormînt trebuie să rămînă în cimitirul de pe strada Armenească, iar care nu trebuie să rămînă nu ține de competența acestei structuri. Respectiva problemă nu a fost luată în dezbateri de către Consiliul Municipal.

Vînzarea locurilor de înhumare la Cimitirul Central este businessul unor anumite persoane, în particular al unor lucrători ai primăriei, care vînd locurile de la cimitir cu bani grei. Despre vînzarea liberă a locurilor de la cimitir vorbesc înșiși chișinăuienii. Situația e alta în cazul în care în acest cimitir sunt înmormîntate personalități marcante. De exemplu, atunci cînd a plecat din viață Mihai Volontir, deși el era locuitor al orașului Bălți, Consiliul Municipal Chișinău a propus ca el să fie înmormîntat la cimitirul de pe strada Armenească.

Față de un asemenea loc istoric cum este Cimitirul Central, administrația locală liberală manifestă o atitudine pur consumistă. Dacă este necesar, evaluarea de expertiză a mormintelor o poate face comisia municipală pentru cultură și mass-media, în plus, la acest proces poate fi atrasă și societatea. Doar mulți chișinăuieni cunosc mai bine decît consilierii municipali istoria orașului și pe oamenii care au activat întru binele capitalei. Noi avem de asemenea și reprezentanți activi și erudiți ai tinerei generații, care în mod dezinteresat, din proprie inițiativă, pur și simplu din sentimentul datoriei civice, pot face o apreciere de expert a înhumărilor și restabili astfel dreptatea istorică. Pur și simplu așa, din motive egoiste, nimeni nu are dreptul să nimicească mormintele.

Mulți orășeni egalează Cimitirul Central de pe strada Armenească cu un monument de arhitectură. Ar fi oportun ca acest statut să fie legalizat, iar acest obiect să fie inclus în Registrul monumentelor de importanță națională. Procedura este în drept s-o efectueze Parlamentul țării. Pentru început, cimitirul de pe strada Armenească poate fi inclus în Registrul monumentelor de importanță locală, ceea ce constituie prerogativa Consiliului Municipal. Și într-un caz, și în altul cimitirul ar avea un statut oficial. Într-o atare situație, față de el urmează să se manifeste o altă abordare în ceea ce privește soluționarea problemelor ce țin de restaurarea și amenajarea acestui loc istoric. Iar pentru amenajarea lui, parțial, pot fi folosite mijloacele obținute din vînzarea locurilor pentru noi înmormîntări. Acum, acești bani nimeresc în buzunarele funcționarilor, deoarece nimeni nu face nici un fel de dare de seamă în ce scopuri sunt cheltuiți acești bani.