Da, a fost, dar nu mai este…
РУС. MOLD.
» » Da, a fost, dar nu mai este…

Da, a fost, dar nu mai este…

11-06-2017, 14:04
Viziuni: 3 071
  
Versiunea de tipar   
Da, a fost, dar nu mai este…Industria stabilă și permanent în dezvoltare a Moldovei a fost distrusă în perioada guvernării primilor «democrați» și doborîtă definitiv în perioada guvernării actualilor «democrați»
 
După cum se știe, industria este una din principalele componente ale economiei tuturor țărilor. Inclusiv a celor de tipul Moldovei, care nu dispun de volume importante de resurse de materie primă. În acest caz, creșterea economică se obține pe calea valorificării eficiente în sectorul industrial a capitalului uman.

Cu regret, mi-e teamă că foarte degrabă nu vom mai avea ce să valorificăm, populația aptă de muncă se va împrăștia prin țări străine, deoarece în Moldova de acum nu mai există sector industrial, deci, această populație este lipsită de posibilitatea de a-și cîștiga pîinea de toate zilele.

Timpurile de altădată

Politicienilor noștri «eurointegratori» le place foarte mult să vorbească despre faptul cît de rea, chipurile, era viața în timpul URSS, inclusiv în RSS Moldovenească. Desigur, istoria republicii noastre în timpul aflării ei în componența Uniunii Sovietice poate fi interpretată în mod diferit. Dar anume în acea perioadă istorică aici a fost creat, de fapt, un potențial industrial avansat. Mulți își mai amintesc uzinele care au funcționat atunci — «Счетмаш» («Sciotmaș»), «Мезон» («Mezon»), «Молдавгидромаш» («Moldavghidromaș»), «Микропровод» («Microprovod»), «Виброприбор» («Vibropribor») și încă multe altele. Să mai alăturăm la acestea Uzina de Tractoare din Chișinău, «Агромашина» («Agromașina»), «Молдагротехника» (Uzina de Mașini Agricole) de la Bălți, toate avînd birourile lor specializate de construcții. Pe lîngă cele enumerate, am mai avut și două uzine mari la Tiraspol — «Точмаш» («Tocimaș») și «Электромаш» («Electromaș»). Iar la Rîbnița am avut Uzina Metalurgică!

Acestea sînt monumente ale «ocupației sovietice». Printre altele, vreau să le aduc la cunoștința ponegritorilor a tot ce-i sovietic și comunist: în anul 1990 (ultimul an al guvernări sovietice), producția de energie electrică în RSS Moldovenească a alcătuit 15,7 mlrd kWh, consumul nostru constituind doar 11,6 mlrd, iar 3,0 mlrd kWh fiind exportați în Bulgaria și România.

În ansamblu, ca ramură, industria atunci se evidenția prin funcționarea în cadrul ei a unui spectru de cele mai diverse întreprinderi atît din punctul de vedere al volumelor de producție, al nivelului tehnologic, cît și din cel al importanței lor pentru întregul complex al economiei naționale a republicii.

În timpul funcționării industriei, bunăstarea materială a populației noastre a crescut incomparabil, acest indicator de la noi depășindu-l pe cel din multe alte regiuni ale URSS.

A distruge — nu a construi

Odată cu obținerea de către Moldova a independenței, s-a prăbușit și sistemul de administrare centralizată a industriei. Iar odată cu el, și-a încetat existența asigurarea tehnico-materială și distribuirea resurselor financiare, a investițiilor capitale și a producției finite, formarea prețurilor de către stat, subvenționarea unui șir de domenii și întreprinderi-cheie, deoarece toate acestea de asemenea erau asigurate în mod centralizat.

Situația economică din țară a fost agravată și de conflictul armat de pe Nistru din anul 1992. Consecințele lui se fac simțite și astăzi. În acest context, necesită să fie menționat și faptul că nivelul scăderii potențialului economic al Moldovei a fost unul dintre cele mai considerabile în tot spațiul ex-sovietic.

Cadrele calificate au părăsit în mod grabnic Moldova devenită independentă, oamenii fiind alungați și de urletele naționaliștilor care, știind că nu vor fi pedepsiți, au întrecut orice măsură — «Чемодан, вокзал, Россия!», ceea ce însemna «Ia-ți geamantanul, tunde-o spre gară și pleacă în Rusia ta!».

Aparatul de stat renovat nu poseda competența necesară. Pînă la asta, noii funcționari niciodată nu s-au preocupat de soluționarea unor probleme de dimensiune statală. Ei, în fond, nici nu au fost angajați în baza unor principii profesionale, ci în baza unor principii naționale sau de clan. În structurile de stat domnea (ca și acum) un birocratism hipertrofiat, care deseori se transforma în raket de stat, precum și o mare corupție.

Noi am dobîndit o efemeră libertate, democrație și economie de piață. În schimb, ce am pierdut? O industrie cu tehnologii avansate și, odată cu ea, agricultura noastră, care într-un timp scurt a revenit la nivelul anului 1940.

Nu ne-am dat bătuți

Odată cu venirea în 2001 la guvernare a comuniștilor, încetul cu încetul, situația din domeniul industrial a început să se redreseze. La început, clar lucru, era foarte greu, dar, din anul 2003, a pornit o dinamică pozitivă cu tendință de creștere. Țara a reușit să achite datoriile externe luate de «democrați».

Au fost elaborate programele de stat «Modernizarea țării — bunăstarea poporului» și «Progres și integrare». A fost realizat cu succes programul de stat cu privire la consolidarea terenurilor agricole. A fost construit portul internațional de la Giurgiulești și calea ferată spre acesta.

Pe parcursul celor opt ani de guvernare a PCRM, au fost create 327 mii de locuri de muncă. Datorită programului național de lărgire a oportunităților economice pentru tineret, tineri întreprinzători cu vîrsta de la 18 pînă la 30 de ani au deschis în localitățile sătești circa 1000 de întreprinderi. Asta e doar o parte din realizările de succes ale comuniștilor doar într-un singur domeniu — cel industrial.

Înapoi, spre decădere

Semnarea de către actuala guvernare a Acordului de Asociere cu UE a pus definitiv cruce pe ramura industriei din Moldova, inclusiv pe cea prelucrătoare. Țara a fost năpădită de un val de produse de import. Nu spre bucuria noastră, ci spre bucuria celor de la Bruxelles, pentru că piața de desfacere s-a deschis nu pentru mărfurile noastre exportate în Europa, ci pentru mărfurile ei importate la noi.

«Eurointegratorii» veniți la putere în anul 2009 în repetate rînduri au încercat să prezinte careva planuri de reanimare a industriei, dar, în opinia experților, toate aveau aceleași greșuri: în structura sectorului domeniilor industriale prevala orientarea spre producerea unor mărfuri cu valoare adăugată scăzută; ritmurile de dezvoltare a domeniilor bazate pe tehnologii avansate și noi realizări ale științei de asemenea erau scăzute.

Dar, în fond, la ce bun le-ar trebui actualilor guvernanți ai Moldovei să dezvolte industria, dacă, în loc de asta, pot continua cu succes jefuirea patrimoniului care a mai rămas de la «ocupanți»?! Iar odată cu asta, să le spună oamenilor povești despre investiții potențiale.

Cît privește «europenizarea», îți vine să-i întrebi pe promotorii ei de la putere cu ce beneficii s-a ales țara în urma acestei așa-numite europenizări.

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: