O mezalianță în dezavantajul nostru
РУС. MOLD.
» » O mezalianță în dezavantajul nostru

O mezalianță în dezavantajul nostru

13-10-2017, 13:27
Viziuni: 301
  
Versiunea de tipar   
O mezalianță în dezavantajul nostruIntegrarea europeană distruge baza dezvoltării economice în mod de sine stătător
 
Aceasta se poate vedea în mod concret după exemplul țărilor din Europa Centrală și de Est. Unde au dispărut autobuzele «Ikarus», autocamioanele grele «Tatra» din Cehoslovacia, la fel și cele din România, microautobuzele letone, produsele uzinelor «Radiotehnica» și VEF?

Vestita CKD a încetat să producă tramvaie și locomotive electrice, iar «Skoda» asamblează automobile de marca Volkswagen. N-a mai rămas nici urmă nici din atît de bine cunoscutele de copiii sovietici jocurile «Calea ferată» din RDG și completele de joc «Tînărul chimist», «Tînărul fizician», «Tînărul naturalist», fabricate în Republicile Baltice. Dacă astăzi se mai găsește ceva de felul acestora, sînt nu altceva decît un jalnic simulacru produs în China...

Iată roadele integrării europene, spre care au tins atît de mult sus-numitele țări. Iar unele țări, — cum este, spre exemplu, Moldova, — nu numai că tind spre integrarea europeană, ci și sînt gata să-și bage capul în acest jug prin lege. Și nu printr-o ordinară lege, ci prin Legea Fundamentală a țării.

Modelul e simplu. În toate țările așa-numite întreținute, la intrarea lor în Uniunea Europeană, mai întîi din ele se fură totul. Iar ceea ce rămîne cumva nefurat, Uniunea Europeană distruge în doi timpi și trei mișcări.

Totodată, această distrugere este prezentată ca un bine, ci nu ca o stagnare. Nimicirea unor întregi domenii industriale, concomitent cu aruncarea în stradă a mii de oameni, nu se știe în baza căror principii, este considerată un proces istoric inevitabil, acea «mînă a pieței», care, chipurile, va face regulă în toate.

Ceea ce nouă ni se prezintă în calitate de explicație și consolare pentru cele ce se întîmplă, în unele cercuri sociale se numește «a-i da speranțe unui cocoșat». Pentru că, în realitate, avem de a face cu un proces care se numește nimicirea și înghițirea concurenților.

* * *
Pentru cei din Europa de Est, regula numărul unu de intrare în Uniunea Europeană glăsuiește: clientul trebuie să se încadreze în familia popoarelor europene libere «fără bagaje». Așa că n-are de ce să-și facă probleme în ceea ce privește propria bază industrială. Cu excepția cazurilor cînd este vorba despre o careva «bucată delicioasă», care ți se poate lua foarte repede.

La timpul său, Letoniei i s-a promis că îi va fi vîndută o licență a firmei «Citroen». Și, dispunînd de această licență, această țară baltică urma să inunde Europa cu automobile cu litraj mic. (Dacă mai țineți minte, moldovenii au încercat să facă același truc cu roșiile). Și ce a fost pînă la urmă? «Citroen» n-a dorit să-i ofere Letoniei această licență și, deoarece uzina RAF, care producea atît de bine cunoscutele în URSS microbuze și ambulanțe, a fost declarată falită încă în anul 1998, industria de producere a automobilelor din Letonia, cum se spune, a dat ortul popii. Concluzia? Zgîrcitul plătește de două ori, prostul — de trei ori, iar cel tras pe sfoară — mai mult decît toți.

În fosta RDG, nemaivorbind de însăși «marea unire», au fost nimicite asemenea întreprinderi ca IFA, Trabant, Wartburg, Barkas, Robur plus domeniul de construcții navale. Ce s-a întîmplat după asta cu oamenii care lucrau la aceste întreprinderi, probabil, vă dați seama. Da, au fost și ei aruncați în stradă. Fără nici o indemnizație, fără pensii și fără luarea în calcul a vechimii de muncă la respectivele întreprinderi.

Îi putem întreba pe muncitorii uzinelor «Tatra»: atunci cînd s-au pomenit fără lucru, în stradă, expresia «integrare europeană» le-a asigurat cumva un salariu, alimentația zilnică, hainele necesare pe timp de vară și pe timp de iarnă? Acum îi încălzește tare gîndul că Cehia este membru al NATO și al Uniunii Europene?
 
Unele întreprinderi, cum ar fi «Ikarus», formal există, dar nici pomeneală de volumul de producție pe care l-a avut cîndva și nici o perspectivă că îl va avea cîndva.
 
În România vecină, întreprinderile ARO și Oltsit au dat ortul popii una după alta — în anul 2006 și în anul 2009.

Iar dacă e să ne amintim complexul militar-industrial al lagărului socialist și al fostelor republici ale URSS, — de exemplu, «Mezon», «Sciotmaș», «Microprovod», «Moldavghidromaș» și altele de la noi, — proporțiile pogromului la care am fost supuși sînt și mai impresionante.

Putem medita cît de mult asupra faptului că «Tatra», bunăoară, nu producea cele mai performante camioane, iar Trabant nu putea să concureze cu BMW sau cu Lexus. La fel cum nici Morgan din Anglia nu poate concura cu ele, la fel cum nu o pot face nici automobilele pe care le produc chinezii. Dar situația fiind asta, nimănui nu-i trăsnește prin cap să închidă întreprinderile constructoare de mașini din China sau să-l înghită pe cel mai vechi producător de automobile din Marea Britanie…

Deci, faptele demonstrează în mod evident și incontestabil că, în timpul integrării europene (pe care mai corect ar fi s-o numim distrugere europeană), economia Europei de Est a avut de suferit aproape la fel ca și în Al Doilea Război Mondial. Să egalăm pericolul fascismului cu intrarea noastră în «casa comună» europeană?!..

* * *
Putem, desigur, să vorbim cu entuziasm despre libertate, democrație și alte valori, însă rezultatul, cu regret, e trist. Europa de Est a plătit un preț scump pentru mezalianța sa cu sătulul și bogatul Occident. Dacă e să privim ruinele uzinelor și fabricilor, locurile pustiite pe care cîndva se înălțau ele, cîmpiile nelucrate din întinsul țării, concluzia la care ajungem e următoarea: locuitorii din Europa de Est au fost «păcăliți» la fel ca și mulți alți oameni naivi.

Și asta se va întîmpla de fiecare dată cu toți cei care își vor apleca urechea pentru a asculta cu cea mai mare atenție ceea ce le spune un nene străin de la Bruxelles sau Washington, care hotărăște pentru toți cine și cum să trăiască și să lucreze de acum înainte.

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: