Credeți celor furate!

Partidul Socialiștilor, fără nici o jenă, fură idei și inițiative de la PCRM

Iar activitatea Partidului Socialiștilor era una lamentabilă, formațiunea lor nefiind capabilă să prezinte electoratului un program cît de cît atrăgător și, cu atît mai mult, care să-i frapeze prin ceva pe alegători. Iată cauza din care, la alegerile parlamentare din 2001, Partidul Socialiștilor a putut acumula doar 0,46 % de voturi. Și, indiscutabil, dacă Dodon nu s-ar fi vîndut, părăsind rîndurile PCRM, pe socialiști îi aștepta în viitor nu altceva decît un destin de neinvidiat.

Falsificarea alegerilor din 2011 la funcția de primar general al Chișinăului (autor — Iurie Ciocan, șeful de atunci al CEC) l-a așezat în fotoliul de șef al municipiului pe Dorin Chirtoacă. Igor Dodon, care a fost candidat la această funcție din partea PCRM, a pierdut alegerile. După care «s-a supărat» și a ieșit din rîndurile PCRM (dar nu și din rîndurile deputaților în Parlament!), luîndu-le cu sine pe Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc. Această treime nici pe departe sfîntă, după cum ținem minte cu toții, a păstrat la putere regimul antipopular.

Venirea lui Igor Dodon la PSRM a readus la viață această formațiune politică, ea fiind aproape un muribund. De atunci proiectul cu denumirea «Partidul Socialiștilor» este un proiect al regimului guvernant, ci nu un partid. În general, Igor Dodon a reușit să ademenească după sine din rîndurile PCRM foarte și foarte puțini oameni. Iar din acești foarte puțini, numărul celor care prezintă prin sine ceva de bună seamă valoros ca om și ca politician constituie, putem spune, un procent mizerabil.

Încă de pe cînd Igor Dodon a început să manifeste primele semne că ar putea să părăsească PCRM, de dînsul s-a lipit un anumit strat de oameni care pretindeau la titlul de primi apostoli. Acest tip de oameni este demult cunoscut — e vorba despre activiști de mîna a doua, care jinduiesc la o creștere rapidă în carieră. În momentul cînd acesta este un scop în sine al lor, pentru mulți din ei oportunitatea de a se băga într-un careva «proiect» chiar de la zero le pare extrem de atractivă. Și asta pentru că ei chiar de la bun început pot pretinde la funcții înalte de partid. Și principalul nu constă nici în faptul cît de mulți l-au urmat pe Igor Dodon. Principalul îl constituie motivația acestor oameni și stimulentele folosite la construirea noului proiect politic.

Anume acești oameni, fără a avea careva idei proprii, au hotărît «să le împrumute» pe acestea de la comuniști, prezentîndu-le ca și cum ele sînt ale lor și nicidecum ale altcuiva. De data asta, avem în vedere sprijinirea sintagmei «Moldova-moldoveni-moldovenesc», cererea ca în școli să fie restabilită predarea «Istoriei Moldovei», la fel a dezvoltării și consolidării relațiilor cu Rusia etc. În multe localități din țară, dar mai ales la Chișinău, au început să apară îndemnuri patriotice de tipul «Iubesc Moldova!», menite, bineînțeles, să confirme sinceritatea intențiilor patriotice ale PSRM.

Și, în sfîrșit, lozinca ce a însoțit ultimul congres al socialiștilor a fost următoarea: «Socialiștii — partidul majorității», luată direct din programul PCRM…

Chiar în ultimele zile, fracțiunea socialiștilor în Parlament a încercat să înregistreze unele inițiative proprii, una dintre care propune ca indexarea anuală a pensiei să fie făcută cu minimum 20 de procente. Drept răspuns, majoritatea parlamentară, în persoana domnului Marian Lupu, i-a trimis pe socialiști cu propunerea lor cît mai departe de Parlament, după care ei au tăcut chitic, fără a mai întreprinde vreo încercare să-și apere inițiativa și să insiste ca ea să fie luată în seamă. De ce ar fi făcut-o? Principalul e altceva — principalul e că propunerea a fost făcută, despre ea întreaga societate va auzi ca despre o inițiativă a socialiștilor, dar dușmanii au pus piedici ca ea să nu treacă și așa mai departe — cunoaștem mecanismul.

Pentru o completare a situ¬ației, voi aminti aici că, în perioada guvernării țării de către Partidul Comuniștilor, indexarea pensiilor era făcută anual cu un procent considerabil. Și anume: în anul 2004 — cu 22,3 %, în 2005 — cu 18,2 %, în 2006 — cu 15,7 %, în 2007 — cu 23,7 %, în 2008 — cu 17 %, în 2009 — cu 20 %.

Comuniștii, spre deosebire de înflăcărații tribuni din PSRM, sînt capabili să-și promoveze inițiativele și să-și apere poziția. Chiar și în pofida faptului că fracțiunea PCRM a fost părăsită de 14 trădători. În aprilie curent, Parlamentul a adoptat un proiect de lege pregătit de deputații fracțiunii Partidului Comuniștilor care prevedea stabilirea pensiei de bază.

Deputatul comunist Oxana Domenti a explicat esența respectivei reforme: «Beneficiari ai pensiei de bază vor deveni 510 mii de cetățeni ai Moldovei. Pensiile minime vor fi majorate cu 25 la sută, iar pensia medie — cu 15 la sută. Pentru 400 mii de pensionari, pensia de bază va înlocui actualul adaos financiar la pensie în mărime de 100 și 180 de lei, în funcție de categorie. Iar pentru alți 130 mii de oameni, pensia va fi mărită suplimentar cu 200 de lei».

Dar, în general, nu ar fi rău să ne amintim și despre faptul cum era acea Moldovă pe care comuniștii, plecînd în opoziție, au lăsat-o în moștenirea actualilor guvernanți. Era o țară în plină dezvoltare, o țară suverană. În timpul guvernării comuniștilor, au fost gazificate centrele raionale din țară, au fost reparate mii de kilometri de drumuri, au fost construite și restaurate sute de obiecte de menire culturală și spirituală, au fost total reconstruite și restaurate toate monumentele înălțate în cinstea ostașilor eliberatori căzuți în luptele Marelui Război pentru Apărarea Patriei, au fost deschise memoriale ale gloriei militare, la fel și universități, școli, muzee.

Și dacă în acest mers al lucrurilor din Moldova nu s-ar fi implicat așa-numiții apărători ai democrației de la Bruxelles și Washington și comuniștii ar fi rămas în continuare la guvernare, credem că astăzi economia Moldovei ar fi la unul din cele mai înalte niveluri de dezvoltare din Europa.

Evgheni Tamanțevскачать dle 10.6фильмы бесплатно