Migrația ca stare permanentă
РУС. MOLD.
» » Migrația ca stare permanentă

Migrația ca stare permanentă

23-10-2017, 10:17
Viziuni: 193
  
Versiunea de tipar   
Migrația ca stare permanentăGuvernul a elaborat un plan cum să cheltuiască banii migranților moldoveni
 
În fiecare zi, Moldova este părăsită de cîteva zeci de familii, care pleacă să se mute cu traiul în alte țări mult mai atractive pentru viață. Nu se grăbesc să revină în Patrie nici migranții care muncesc peste hotare, pentru că acasă nu-i așteaptă nimeni în planul muncii.

Toată lumea s-a obișnuit, deja, cu acest fenomen și nimeni nu-i mai acordă atenție deosebită. Migrația nu poate fi oprită cu ajutorul pălăvrăgelii seci ai celor de la guvernare. Pentru asta funcționarii ministeriali și «patrioții» din Parlament trebuie să înceapă să muncească pentru țară și pentru oameni.

Fuga

Valul imens al migrației a lovit Moldova în 2012. Atunci zeci de mii de oameni, care au înțeles că nu face să mai aștepți nimic bun de la guvernarea alianțelor, au părăsit țara în căutarea bunăstării pe alte pămînturi. Cu atît mai mult că majoritatea cetățenilor noștri nu s-au aranjat rău printre străini. Practic, toți migranții moldoveni, mai exact 97 la sută, își găsesc un loc de muncă.

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în 2016, 2507 oameni au plecat cu totul din Moldova în alte țări. Însă, așa cum arată practica, la noi, atunci cînd este vorba de migrație, cifrele oficiale sînt de multe ori micșorate. Pentru că nimeni dintre cetățenii noștri nu raportează unde, de ce și pe cît timp pleacă.

Totuși, următorul val masiv poate, pur și simplu, să nu mai fie din cauza deficitului populației apte de muncă. Dacă, brusc, s-ar produce, în decurs de un an ar pleca toți. Ar rămîne doar pensionarii, unde mai pui că numai cei singuratici.

Iar așa — forța de muncă se infiltrează stabil și continuu peste hotare. Cîți, de fapt, sîntem noi în Moldova și cîți peste hotare — este imposibil de spus exact, deoarece nu există temei de a crede datelor recensămîntul eșuat al populației din 2014. Acest recensămînt este comparabil cu o tragicomedie cu final urît.

Nu există temei de a ne baza pe statistica structurilor de înregistrare de stat. Un cetățean al Moldovei poate fi înregistrat la noi în țară, să dețină o proprietate și chiar să fie angajat, însă, de facto, să trăiască de ani buni în altă țară. Nimeni nu a anulat cetățenia dublă în Moldova.

De aceea, întrebarea referitoare la cîți cetățeni moldoveni locuiesc peste hotare cu statut permanent sau temporar este, deja, una retorică. Cu toate acestea, pentru încă o dată această întrebare a răsunat înaintea alegerilor prezidențiale nelegitime. Răspunsul a fost oferit de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Moldovei, care a vociferat o cifră oficială de 805 509 persoane care locuiesc în 45 de țări ale lumii. Printre țările lider se numără Rusia, Italia, Canada, Israel. Această cifră se apropie de cea reală deoarece trebuiau tipărite buletinele de vot.

Migranții au întinerit

Dacă anterior oamenii plecau peste hotare pentru a cîștiga bani după care să revină acasă, acum, sînt mai mulți cei care pleacă cu scopul de a-și găsi acolo un loc de muncă și pentru a se stabili în țara gazdă. Dacă în 2009, peste 70 la sută dintre migranți își exprimau intenția să revină acasă, deja în 2013, asemenea intenții erau exprimate de mai puțin de 60 la sută dintre migranți.

Rezultatele sondajului sociologic «Barometrul diasporei», care a fost realizat în martie 2017, denotă că mai bine de jumătate dintre moldovenii care muncesc peste hotare nu-și doresc să revină acasă. Mai exact, 57 la sută dintre ei consideră că ei nu au motive să revină în Patrie și doar 17 % vor să locuiască în Republica Moldova.
 
S-a schimbat și componenta de vîrstă a migranților. Potrivit datelor din 2013 a Direcției educație, tineret și sport a municipiului Chișinău, în anii 2006 și 2007 peste 400 de elevi au plecat peste hotare. În anul următor, 326 de copii au plecat peste hotare împreună cu părinții lor. Din 2010, această cifră depășește mia. Recordul a fost bătut în anul 2012 — menționat deja — peste 2000 de elevi, majoritatea cu vîrste cuprinse între 11 și 16 ani.

A crescut considerabil numărul studenților și absolvenților de universități care pleacă la studii peste hotare și nu se mai întorc acasă. Cercetările arată că vîrsta majorității migranților, care locuiesc peste hotare perioade îndelungate de timp, este de la 30 la 44 de ani și această categorie constituie aproape 40 la sută din numărul total al migranților.

Alte aproape 30 la sută constituie tinerii în vîrstă de 18 — 29 de ani. Aceștia și sînt studenții și absolvenții, care acum 7-8 ani nu au reușit să-și găsească un loc de muncă demn conform specialității. Spre exemplu, în anul 2010, au reușit să se angajeze conform profesiei doar 22 la sută dintre absolvenți. O pătrime dintre ei s-a concediat din cauza salariilor mici și aproape 18 % au plecat peste hotare. Iar acest procent crește pe an ce trece. În ultimii patru ani, cota tinerilor care au emigrat la vîrsta de 18-29 de ani, a crescut mai bine de două ori și a ajuns la 60 %.

Nu au unde să revină...

Guvernul Moldovei s-a îngrijit, totuși, de situația demografică a țării și procesele migraționale continui, iar rezultatul acestei griji a devenit aprobarea Planului de acțiuni 2017–2020 pentru reintegrarea concetățenilor care revin de peste hotare.

Sună decent, însă, de facto, acest document nu este viabil. Și nu este clar felul în care acest plan pentru trei ani de zile poate întoarce migranții moldoveni în Patrie. Deși, așa cum afirmă autorii documentului guvernamental, scopul lui este de a reduce urmările negative ale migrației. Păi reîntoarcem sau susținem? Și pe cine susținem?

Cităm portalurile de știri: «Întîi de toate, planul prevede susținere și anume, diversificarea măsurilor și îmbunătățirea serviciilor privind (re)integrarea școlară, programe pentru tineret și cetățenilor în etate, de asemenea, măsuri ce țin de angajarea în cîmpul muncii».

Despre ce fel de «integrare școlară» poate fi vorba pe fundalul lichidării totale a școlilor? Chiar dacă e să dezvoltăm ideea fantastică că ai noștri conaționali vor începe să revină în Moldova cu tot cu familii, unde-și vor face studiile copiii lor? În liceele și gimnaziile închise?

Ca o bătaie de joc sună și declarația cu privire la crearea programelor pentru oamenii în etate. Asta după renumita reformă a sistemului de pensii?

Intrigant și dual sună fraza «Alte acțiuni vor fi orientate la evidențierea accesului la finanțe, realizarea și diversificarea programelor pentru atragerea transferurilor bănești în dezvoltarea economiei naționale».

Asta cum e de înțeles — autoritățile vor propune poporului cum să-și cheltuiască oamenii transferurile bănești, în ce companii dubioase să-și investească sursele financiare? În mare parte, banii transferați în Moldova se cheltuiesc pe mîncare, servicii comunale, îmbrăcăminte și studii. Dacă asta se subînțelege prin dezvoltarea economiei naționale, atunci da! Așa cum spun experții, transferurile bănești reprezintă unul dintre factorii care mențin creșterea economică (!) în Moldova pe parcursul mai multor ani.

Adevărul este în cifre

Încă o măsură a autorităților pentru diminuarea urmărilor negative ale migrației — programul de atragere a transferurilor bănești în economie — PARE 1 + 1, care a fost prevăzut pentru migranții care-și doresc să dezvolte propria afacere în Moldova. La drept vorbind, această idee nici pe departe nu este nouă și ea a funcționat cu succes în anii guvernării comuniste, ceea ce nu poate exista în situația curentă și cu actuala guvernare.

Despre atractivitatea programelor investiționale, care au funcționat în timpul guvernării comuniste, a vorbit în raportul său «Despre situația social-economică din țară și sarcinile PCRM în ceea ce privește explicarea populației despre păgubirea cursului actualului Guvern», rostit în cadrul plenarei CC PCRM de către secretarul CC PCRM pentru probleme social-economice, Oleg Reidman.

În mod special, el a reamintit că «doar în anul 2008, în economia Moldovei au fost atrase investiții străine în sumă de 715 milioane de dolari, sau 11,7 % din PIB. Acest indice este de 4,5 ori mai mare decît cel din anul 2012 (doar 159 milioane de dolari, sau 2,4 % din PIB). Iar în 2016 au fost atrase de 9,6 ori mai puține investiții decît în anul 2008. Timp de cinci ani ai guvernării coalițiilor din 2009 încoace, volumul investițiilor străine, pe care ele au reușit să le aducă în țară, a fost cu 737 milioane de dolari mai mic decît cel cu cinci ani înainte de 2009, cînd la conducerea țării s-a aflat PCRM».

De altfel, nu doar experții în economie știu că Moldova a devenit neatractivă pentru investiții. Acei antreprenori care investesc bani în afaceri își asumă un risc foarte mare. Statul, în chipul democraților, cu o mînă oferă subvenții, iar cu alta le ia de cîteva ori mai mult.

Vor dori oare conaționalii noștri, care și-au găsit refugiu în alte țări, să-și investească banii munciți cu mare greu într-un stat în care înflorește hoția și corupția, unde mai că în fiecare zi se schimbă legislația, inclusiv, cea fiscală? La ce bun le trebuie o țară cu risc investițional sporit, chiar dacă această țară este a lor natală?

Așa că esența planului de acțiuni pentru 2017–2020 pentru reintegrarea conaționalilor reveniți de peste hotare este următoarea: lasă migranții să revină acasă și să-și creeze singuri locuri de muncă. Guvernul știe cum să le cheltuiască banii. Iar cei care au decis să vină acasă cu buzunarele goale nici să nu spere la un loc de muncă cu salariu decent.

Banii și tot restul

Șomajul și nivelul redus al salariilor este principalul argument în defavoarea Moldovei

În primul rînd, cetățenii Moldovei decid să plece peste hotare pentru a cîștiga bani. Ulterior, ei încep să compare Moldova cu alte state. Iar această comparație, vădit, nu este în favoarea Moldovei.

De fiecare dată cînd conaționalii noștri, care muncesc peste hotare, revin pe plaiurile natale, ei află noutăți teribile despre Moldova. Ei nu cred că se poate atît de simplu de furat un miliard și de pus restituirea banilor pe seama poporului. Nu pot să înțeleagă felul în care judecătorii ajung pe banca acuzaților pentru corupție. Se miră de faptul că toți corupții, într-un final, scapă de pedeapsă. Nu înțeleg de ce într-o țară agrară bogată în pămînturi fertile, merele costă la fel de scump ca și portocalele. Nu pot pricepe de ce se închid școlile și instituțiile medicale.

Și atunci cînd află toate aceste lucruri, ei tare nu-și mai doresc să revină acasă, în haos total. Nu mai vor să se cufunde, din nou, în sărăcie și disperare. Așa că șomajul și salariile mici este principalul argument în defavoarea Moldovei.

Conform sondajelor de opinie, 72 la sută dintre cetățenii Republicii Moldova consideră că temeiul plecărilor peste hotare este factorul economic, iar principalul motiv al migrației, atît astăzi, cît și acum 20 de ani, rămîne nivelul scăzut de viață. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, publicate în acest an, venitul mediu anual în economia Republicii Moldova constituie 3 400 de dolari americani, iar venitul mediu anual al unui cetățean moldovean care muncește peste hotare este de circa 16 mii de dolari americani. Chiar și aceste cifre care au fost făcute publice vorbesc de la sine.

Nivelul salariilor depinde de țara gazdă și locul de muncă. În cazul dat nu mai contează studiile de specialitate, important este cît de bine te-ai aranjat. Conform sondajelor, patru din zece migranți ridică lunar peste hotare mai puțin de o mie de euro. Peste două mii de euro ridică lunar circa 15 la sută din conaționalii noștri. Salariile celorlalți variază între 1000 și 2000 de euro.

Unde s-ar găsi un asemenea loc de muncă în Moldova? Poate doar la ANRE, «Moldovagaz» sau altă structură guvernamentală. Doar că aceste posturi profitabile sînt demult ocupate de pușii regimului de la guvernare.

Natalia Ustiugovaскачать dle 10.6фильмы бесплатно
Рейтинг статьи: